Războiul oamenilor singuri

În fiecare an de Sărbători
oamenii singuri pornesc un război
încrîncenat.

cine a găurit cu ţigara fila din calendar?
cine a dormit continuu
48 de ore, încolăcind televizorul spart?

şi cine a stat între mii de străini
în piaţă şi a tăcut mîlc
şi a procesat întruna
filmul mut imposibil
al vieţii lui de pînă atunci?

dacă vedeţi un om singur
să-i daţi să bea. deşi
e deja beat.
dacă vedeţi un om singur să-l
duceţi la cinematograf
deşi e deja acolo şi,
cum spuneam,
urmăreşte un film mut dereglat
în care e el şi viaţa lui fără noimă.

şi eu am fost un om singur pe stradă
şi dumitru crudu a fost singur-singur
ca un gîndac pe o felie de pîine
(şi întunericul arunca în jurul lui
limbi de foc şi foi poliţiste
ca o imensă floare carnivoră)

şi eu am fost singur şi dudu
a fost singur
şi am plecat împreună în taxiul imaginaţiei
la chişinău şi în cuba
şi şoferul ne-a dus pe degeaba
pentru că ne văzuse la televizor

am fost singur şi de asta vorbesc.

Salvaţi sufletele oamenilor singuri.

Daţi-le să bea, duceţi-i la cinematograf…

About this entry

You’re currently reading “Războiul oamenilor singuri,” an entry on Marius Ianuş

Published:
noiembrie 27, 2006 / 11:05 am
Category:
literatura, poezie
Tags: