Road to Perdition 30

I-am dat taximetristului toţi banii mei,

toţi banii

ca să gonească prin ploaie

către un loc fără rost

Banii nu m-ar fi ajutat cu nimic

Unde erau garduri de BCA

apăruseră vile

şi hale inundate de lumină

Unde era lumea mea de atunci

M-am întors în Măgurele

pentru că aici am învins

pentru prima dată Răul

Şi trebuia să mai văd o dată

locul ăla în ploaie

Am găsit greu un birt de pe vremuri

cu ţărani incerţi şi studenţi paradiţi -

şi eu am fost un student paradit în Măgurele

plantat acolo de ASCOR, pentru ce am scris -

dar am învins Răul

N-aveam bani de bere, dar berea

nu m-ar fi ajutat cu nimic

Am mers împovărat prin ploaie

ca un om sărac încurcat

într-o droaie de pungi

către cămine şi către

tot ce a fost atunci

Şi am văzut luminile înceţoşate

în care erau fetele. Şi

armele lor.

Şi băeţii. Şi banii.

Şi Răul.

Puteam să intru

şi să sucesc minţile vreunei gagici

ca să mă cuibăresc toată noaptea

în carnea ei caldă

dar nu m-ar fi ajutat cu nimic

Am stat la intrare, pe gard

şi mi-am amintit cuţitul întins şi Poliţia

şi punga în care era

ultima mea speranţă

Am stat la intrare aşteptînd

să îmi înving încă o dată frica

şi aşteptînd dimineaţa

şi primul ei autobuz.

Am stat şi mi-am ros amintirea

cu delicateţe

Cum îşi roade un om sărac

sendvişul lui uriaş

făcut uitat mult timp