Întrebările unei zile pe jumătate mohorâte...

- schiţă scrisă pe 15 şi publicată pe 18 aprilie -

Mai ţineţi minte ce zi frumoasă a fost duminica trecută?
8 aprilie 2012, o zi în care a nins cu fulgi mari, la Gura Humorului, dar şi la Braşov, poate în toată ţara…
A fost o zi cu ninsoare, dar nu o zi friguroasă, ci una, dimpotrivă, luminoasă. O zi minunată. Mai minunată decât minunile pe care le trăim în fiecare zi.
Am observat că zilele în care ninge nu sunt întâmplătoare.
Anul trecut la Braşov prima ninsoare a venit chiar în ziua sărbătorii Sfântului Nicolae.
Duminică 8 aprilie 2012 am şi scris un poem intitulat “Ziua în care ninge nu e întâmplătoare”. Îl găsiţi la finalul acestei schiţe. În acest poem mă întrebam cu ce ocazie ninge în acea zi de 8 aprilie: pentru că e Paştele Catolic sau pentru că sunt Floriile Ortodoxe? În sufletul meu mi-am zis că o să înţeleg asta de Paştele nostru, astăzi 15 aprilie 2012, când ar trebui să fie o zi şi mai frumoasă, dacă atunci a nins pentru Florii. O zi plină de soare. Dar uitaţi-vă pe fereastră. O zi mohorâtă şi înceţoşată, în care plouă susţinut şi nimeni nu ar vrea să iasă din casă… Spre seară, după a doua liturghie a zilei, soarele iese dintre nori şi ziua se înfrumuseţează. Dar tot a fost mai frumos cu o săptămână în urmă…
Dragi prieteni ortodocşi, vă rog nu vă supăraţi pe mine, ci să cântăriţi şi să cercetaţi ceea ce vă spun.
Fostul meu duhovnic, Părintele David de la Râşca, mi-a spus, ca argument al faptului că “doar Biserica Ortodoxă” ar fi Biserica Lui Hristos, că “nu se poate ca Biserica să aibă un Cap – pe Hristos – şi mai multe trupuri”. “Ce e ăla? Balaur”, m-a întrebat el. Îl contrazic, Domnul Hristos nu a folosit această comparaţie – cap, organe – niciodată. El a folosit una mult mai frumoasă: “Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.”
În consecinţă, se poate ca dintr-o singură viţă să crească ramuri felurite. Părintele David a căutat să mă convingă să renunţ la apropierea mea de catolici printr-o comparaţie foarte lumească şi, zic eu, nefondată. “Cele ce la oameni nu sunt cu putinţă, la Dumnezeu sunt!”
Rămân aceste două zile, diferite între ele: Paştele Catolic şi Paştele Ortodox… Oare nu ar trebui să începem să ne punem întrebări? Oare nu îi iubeşte Dumnezeu mai mult pe catolici decât pe noi, cel puţin în acestă parte de lume? Nu am greşit cu ceva în faţa Lui? Oare nu a venit vremea să nu îi mai acuzăm atât pe catolici de toate cele, şi să nu ne mai punem deasupra lor când ne comparăm cu ei? De ce ziua cand au sarbatorit ei Pastele a fost atat de ieşită din comun, iar cea a Paştelui nostru a fost pe jumătate mohorâtă şi abia către seara Dumnezeu a trimis razele mângâietoare ale soarelui asupra noastră?
Poate că noi ne străduim mai mult, poate că slujbele noastre sunt mai lungi şi pline de cuvinte vechi, dar… câţi dintre noi le urmăresc cum se cuvine? Oare nu încălcăm un sfat al Domnului Hristos în privinţa rugăciunii: “Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.” (Matei 6, 7)?
Eu rămân ortodox, dar nu îmi voi face un idol din Ortodoxie. Înainte de a fi ortodox, sunt creştin. Înainte de a slăvi credinţa ortodoxă îl slăvesc pe Dumnezeu. Şi păstrez în inima mea credinţa că, în pofida tuturor rătăcirilor care au zguduit-o, şi Biserica Catolică e la fel de îndreptăţită în Domnul Hristos ca şi Biserica Ortodoxă.
Doamne ajută!
Şi poemul promis:

Ziua în care ninge

Ziua în care ninge nu e întâmplătoare.
Azi ninge de Paştele catolic sau de Floriile noastre?
Duminică, 8 aprilie 2012, Gura Humorului,
fulgi mari sunt cernuţi dinspre astre.

Aşa a nins de Sfântul Nicolae la Braşov, aşa ninge
de câte ori Dumnezeu binecuvântează pământul,
zăpada se aşterne uşor, învăluie casele, se scurge
la rădăcinile ierbii, morfoleşte seminţele, înalţă porumbul…

Ziua în care ninge nu e întâmplătoare.
Azi ninge de Paştele catolic sau de Florii?
Dincolo de zăpada asta o să fie primăvară şi soare
şi poate şi tu ai să vii.