Fularul alb (2)

Acum o săptămînă îl întrebam pe George în mintea mea, în surdină:
„Ce ai făcut, măi, băiatule? Unde te-ai dus tu?”
Mi s-a spus că s-a sinucis pentru o fată, am citit
despre fularul alb…

M-am întrebat „de ce un fular alb?” –
ne-a aruncat în minți un semn al purității…
„Unde te-ai dus tu, George, băiatule?” întrebam
în mintea mea, acum o săptămînă. „De ce un fular alb?”

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Dulce Deea  On 16 Aprilie 2010 at 9:31

    Dragul Marius,

    George a deznădăjduit. Fularul a fost întâi aruncat peste ochii şi urechile sufletului său. Fularul era alb, dar când s-a aşezat peste vederea lui întuneric a adus. De aceea a devenit ştreang. Nu îl cunoscusem pe George, dar m-a tulburat tot ce am citit despre moartea lui. Şi despre viaţa lui. M-a durut şi pe mine, chiar dacă sunt o străină.

    Tu nu deznădăjdui, Marius. Nu ştiu ce ţi se petrece acum, de ce poeziile acestea din urmă sunt aşa de cutremurate şi pline de amărăciune, dar aminteşte-ţi că eşti şi tu iubit de Tata. Şi aminteşte-ţi că bunătatea care te îmbrăţişează este aerul pe care îl respiră inima noastră. Fără aer inima s-ar sufoca. Şi ai văzut, Marius, şi când plângem respirăm. Şi când plângem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s