Monthly Archives: Octombrie 2010

Ortodoxia și viitorul nostru lumesc

Nu ştiu ce va fi cu mine şi din cauza asta sunt neliniştit. Neliniştea e accentuată de faptul că nu mai am venituri sigure de ani buni şi că nu ştiu cât mai pot să rezist. (În fapt, poate că aici e marea mea problemă. Ar trebui să-mi scot orice grijă din minte şi să mă las în Voia lui Dumnezeu.)

Această nelinişte, de care nu izbutesc să scap, mă împinge să caut lucruri care să îmi garanteze împliniri viitoare, să marcheze viaţa care se întinde înaintea mea. Aş vrea să văd urma pasului meu viitor, iar în ea să citesc că îmi va fi bine.

Dar, cum am spus mai sus, greşesc. Ortodoxia ne învaţă să nu căutăm lucruri pe care Dumnezeu nu ni le dă: dacă Dumnezeu ar fi vrut să cunoaştem viitorul, ni l-ar fi arătat. E ceea ce îmi spune şi noul meu duhovnic, Părintele David de la Râşca. Dumnezeu a dat darul înainte-vederii anumitor călugări îmbunătăţiţi, la capătul a mulţi ani de nevoinţe.

Această dorinţă, care nu-i doar a mea – dovadă horoscoapele care împânzesc paginile publicaţiilor, e un ring de dans al diavolului.

Ştim din “Pateric” că diavolul nu ştie ce gândim. Dar cât de simplu îi va fi fiind să  ne vadă cum citim în dreptul zodiei noastre că “spre seară vă va căuta o rudă îndepărtată”. Şi ce uşor îi va fi să îl momească pe vreunul dintre unchii noştri care îi este mai apropiat să ne sune!… Apoi, cu mintea zdruncinată şi cu credinţa ferfeniţită de asemenea “potrivire”, vom ajunge să credem că  stelele chiar ne influenţează viaţa după data naşterii noastre, de parcă aceste corpuri cereşti ar secreta o energie pentru unii şi alta pentru alţii… Şi câte alte bazaconii nu va căuta potrivnicul să ne facă să credem, ca să ne scoată din turma Domnului nostru Iisus Hristos şi să ne pună să ne închinăm la orice altceva.

La fel, la ghicitoare. Îi e greu necuratului să facă să ţi se întâmple ce zice vrăjitoarea lui că o să ţi se întâmple? De unde şi până unde? Dacă oamenii aceia prin care ar trebui să lucreze ar fi toţi ortodocşi practicanţi spovediţi la patruzeci de zile, da, i-ar fi greu. Dar ce procent între cei care ne înconjoară e format din astfel de oameni?

Dacă te duci la vrăjitoare, eşti la mâna ei. Dacă eşti, de pildă, o tânără corporatistă care îşi caută soţ şi ţi-a zis că o să se îndrăgostească un şef al tău de tine şi te va lua de nevastă, aşa o să fie. Numai că şeful acela o să fie cel mai apropiat lui aghiuţă dintre şefii tăi. Vai şi-amar de viitorul şi mântuirea ta!

Tot ce va zice vrăjitoarea că vei căpăta, chiar vei căpăta: bani, case, maşini, copii, soţ sau soţie. Numai că le vei căpăta de la cel cu coarne. Iar preţul pe care îl vei avea de plătit e chiar sufletul tău.

Primul pas pe care îl faci spre vrăjitoare este primul pas spre pierzanie. Odată ajuns acolo, eşti vândut. În funcţie de câţi bani îi vei da, femeia aia – în unele cazuri bărbatul – îi va cere diavolului ce să îţi dea. Preţul pe care îl vei plăti pentru cele pe care le vei primi e infinit.

Aşa că ia aminte. Eu m-am hotărât să caut să-mi controlez mintea şi să alung din ea dorinţa de a şti viitorul. Am fost la Părintele Ignatie de la Cămârzani, care e înainte-văzător din voia lui Dumnezeu, iar el mi-a spus clar: “Dacă te vei ruga şi te vei spovedi şi nu vei mai păcătui, totul va fi bine. Asta văd.” Asta e valabil pentru orice om, deci şi pentru tine. De ce să avem nevoie de mai mult?

În atenția firmei Orange România

În atenția firmei Orange România,
În atenția Oficiului pentru Protecția Consumatorului,

Subsemnatul Drăjan Marius-Christian, posesor al C.I. seria RX, numărul 291xxx, și al numărului de telefon cu abonament 0748915xxx, din rețeaua Orange, vă aduc la cunoștință următoarele: Citește în continuare

„Să nu-i judecăm pe preoții căzuți”, în Monitorul de Suceava

O nouă semnătură a mea în Monitorul de Suceava: link.

Poze la „peregrinări”

Peregrinările mele au căpătat o leacă de culoare: https://yanush.wordpress.com/2010/10/11/peregrinari-vagabondaje/

Despre Centrul duhovnicesc de la Bogdăneşti

Un nou reportaj al meu în Lumina: link.

Rugăciunea casei în versuri

Doamne,
întoarce la bunătate
și la rugăciune
și în Căile Tale
pe toți vrăjmașii mei
și pe toți prietenii mei
și pe mine însumi.

Îndreaptă tot răul
pe care l-am făcut eu
în această viață
cu voie sau fără de voie.

Apără-mă pe mine în tot locul și în tot ceasul
și ajută-mi în toate lucrurile mele bune.

Și îndreaptă, Doamne, toate lucrurile mele spre bine.

Curățește și vindecă,
mintea și sufletul și trupul meu
care sunt bolnave.

Și nu mă lăsa
să mai cad vreodată în păcat.

Amin.

Peregrinări? Vagabondaje?

CLICK pe poze pentru mărire.

Am fost pe drumuri și iar pe drumuri. Și cînd s-au terminat toate aceste drumuri au început altele. Voi mai avea liniște vreodată? Îmi va mai fi bine vreodată?

(O să am vreodată pace, liniște, mulțumire sufletească?
Am avut așa ceva vreodată?
Doamnă, varsă mila Ta asupra mea
și dă-mi mie acestea…)

Am dormit noaptea la Bicaz, într-un frig cumplit.

Lacul Bicaz dis-de-dimineață

Am prins un răsărit superb lîngă Ceahlău:

Apoi am fost la Mănăstirea Petru Vodă, am citit afișele de pe porți și m-am speriat. Părintele Iustin Pârvu crede că vremea din urmă e foarte aproape.

Înainte de asta… Am ascultat o predică foarte frumoasă a Mitropolitului Ardealului, Laurențiu Streza, la Sîmbăta. Un exemplu pe care l-a dat ca să ne pună în minte faptul că uniunea între soț și soție e dincolo de mintea oamenilor. O iapă e împerecheată cu o zebră mascul, dar nu rămîne grea. Împerecheată apoi cu un armăsar, naște un mînz cu dungi de zebră. Ea era deja, în economia divină, soața masculului zebră… Un experiment care Preasfinția Sa certifică a fi absolut real… O pledoarie științifică pentru fidelitate.

V-am mai arătat icoana plîgătoare a Măicuții Domnului de la Mănăstirea Sfinții Martiri Brâncoveni?

Citește în continuare

Răspunde-mi, Nikolaj Velimirović !

Întrebările mele sînt tari ca piatra
și înțepătoare ca niște arici…
nu știu care o să-mi fie soarta,
mi-e frică și nu știu unde o să plec de aici.

Cred în Domnul Iisus și în Calea Sa, dar aș vrea,
dacă se poate, un pic de bine și aici, pe pămînt,
loviturile necuratului le mai duc și nu prea,
îs ca o frunză zbuciumîndu-se în urma trenului, în vînt.

Nikolaj Velimirović, tu ești mare sfînt al sîrbilor,
iar sufletul meu e sîrbesc pe jumătate…
De ce sînt atît de fragil în fața oamenilor?
Cum să fac primul pas în ceea ce va fi mai departe?

Întrebările mele sînt tari ca piatra
și înțepătoare ca niște arici…
nu știu care o să-mi fie soarta…
Răspunde-mi, Nikolaj Velimirović!