Peregrinări? Vagabondaje?

CLICK pe poze pentru mărire.

Am fost pe drumuri și iar pe drumuri. Și cînd s-au terminat toate aceste drumuri au început altele. Voi mai avea liniște vreodată? Îmi va mai fi bine vreodată?

(O să am vreodată pace, liniște, mulțumire sufletească?
Am avut așa ceva vreodată?
Doamnă, varsă mila Ta asupra mea
și dă-mi mie acestea…)

Am dormit noaptea la Bicaz, într-un frig cumplit.

Lacul Bicaz dis-de-dimineață

Am prins un răsărit superb lîngă Ceahlău:

Apoi am fost la Mănăstirea Petru Vodă, am citit afișele de pe porți și m-am speriat. Părintele Iustin Pârvu crede că vremea din urmă e foarte aproape.

Înainte de asta… Am ascultat o predică foarte frumoasă a Mitropolitului Ardealului, Laurențiu Streza, la Sîmbăta. Un exemplu pe care l-a dat ca să ne pună în minte faptul că uniunea între soț și soție e dincolo de mintea oamenilor. O iapă e împerecheată cu o zebră mascul, dar nu rămîne grea. Împerecheată apoi cu un armăsar, naște un mînz cu dungi de zebră. Ea era deja, în economia divină, soața masculului zebră… Un experiment care Preasfinția Sa certifică a fi absolut real… O pledoarie științifică pentru fidelitate.

V-am mai arătat icoana plîgătoare a Măicuții Domnului de la Mănăstirea Sfinții Martiri Brâncoveni?


Și mai înainte. la Muzeul Astra din Sibiu am văzut niște icoane deosebite:

În prezentul poveștii. Am ajuns la Gura Humorului. Iată podul de care mă leagă atîtea amintiri…:

Și Arinișul (vezi „La Apa Moldovei”):

Și pîrtia de schi făcută aici de curînd:

Butiti:

Și o poză de nedefinit:

Am stat la o liturghie la Mănăstirea Putna, lîngă mormîntul lui Ștefan cel Mare. Nu știu ce încărcătură spirituală o fi acolo, probabil adusă de închinători sau de cine știe ce fermecătoare, că de cîte ori puneam mîna pe țeava de deasupra mormîntului (o vedeți în imaginea de mai jos, cea de la înălțimea pieptului, care străbate poza de-a lungul mormîntului) mă umpleam de gînduri necurate și începeam să mă uit după femelele din biserică. Lăsam mîna jos și ispita trecea. O puneam iar, iar venea. Era ceva evident dinafara mea… Poate ar fi cazul ca obștea de la Putna să cerceteze prin rugăciune ce e cu bara aia.

Update: Am trecut înainte de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului pe la Putna, iar la mormântul Sfântului Ștefan e o liniște de nedescris.

Am rămas o jumătate de noapte înțepenit într-un grohotiș, pe o coastă abruptă din Munții Căliman. (Am mai scris despre asta.)

Iar de curând am văzut un curcubeu superb la Râșca. Un curcubeu și jumătate.

Am fost la Cămârzani, la Părintele Ignatie, care e văzător cu duhul. Am vorbit ce am vorbit, mi-a dat sfaturi generale. La un moment dat i-am spus:
– Mă necăjește mult că nu știu ce va fi cu mine… Nu știu cum va fi viitorul…
– Viitorul?, zice. De ce nu zici așa. Eu știu cum va fi viitorul, că mie mi se arată. Dar nu-ți spun, că nu-ți ajută la nimic. Dacă îți spun ceva, de pildă că o să te împaci cu soția ta, o să stai toată ziua cu burta-n sus, așteptînd să se întîmple ce ți-am spus. Uite cum văd eu viitorul: dacă o să te rogi și o să te spovedești în fiecare post și n-o să păcătuiești și o să-i arăți lui Dumnezeu că Îl iubești, totul o să fie bine. Nu are cum să fie altfel. Așa văd eu viitorul.

Și i-am făcut un acatist Sfîntului Pantelimon, iar părticica din sfintele moaște din caseta mănăstirii s-a mișcat mai mult de un centimetru, după asta. Am văzut părticica de sfinte moaște, închinîndu-mă, înainte și după acatist. Sfîntul Pantelimon e cel care m-a scăpat, la București, de o energie enorm negativă a diavolilor, care tăbărîse asupra mea după ce aflasem niște lucruri groaznice. Pe lîngă că mi-a dat clătire bună a minții și sufeltului în Duhul Sfînt, Sfîntul Pantelimon m-a învățat să pun o carte de rugăciuni în fereastră, la capul patului, pe unde intra energia asta rea. Am simțit apoi energia lovindu-se de cartea de rugăciuni ca de un scut, și ocolind-o prin lături, neamiajungînd la mine care mă odihneam cum nu se poate mai bine, după multe ore de nesomn și înțepături diavolești.

M-am spovedit Părintelui David de la Râșca. El m-a îndemnat, printr-o pildă foarte frumoasă, să iert. „Să îi spăl înăuntrul meu pe cei care mi-au greșit așa cum își spală o pisică puii murdari”, mi-a spus. Mă străduiesc să fac ce mi-a cerut.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s