„Cercați duhurile!”

Scrisoare deschisă unui poet din Banat

„Cercați duhurile!”

Așa ne-a spus Apostolul Ioan, cel bine plăcut Domnului nostru Iisus Hristos în prima sa epistolă (Cap. 4). Duhuri sunt îngerii, dar și potrivnicii sunt duhuri.

Mă întrebi dacă textele tale „sunt poezie”. O să dau un singur citat ca să îi lămuresc pe cititori despre ce vorbesc. Doamne, iartă-l că nu știe ce a scris!: „bunăoară, ştiu că dumnezeu e-un ventriloc trist, / mânuind oamenii ca pe nişte păpuşi stricate (…)”. În aceste versuri și în cele două care le urmează, tu ești la un pas să comiți cel mai grav păcat posibil, cel împotriva Duhului Sfânt. Acest păcat nu se va ierta, nici în viața asta, nici în cea ce va urma. A spus-o Domnul nostru Iisus Hristos. (Matei 12, 31-32.)

Nu, textele pe care mi le-ai trimis nu sunt poezii, ele sunt drăcării. Cu cuvintele, dacă nu știe să le folosească sau dacă se lasă pradă duhurilor rele, omul își face cele mai multe păcate. Și… “din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 37) Iar în cazul scriitorilor aceste păcate pot fi retroactive. Adică? Pot avea repercusiuni și după moartea ta. Tu te pocăiești, dar scrierile tale continuă să arunce spurcăciuni în mințile oamenilor și să îi strice.

Tu poate te vei pocăi și vei putea căpăta iertare, dar aceste lucruri scrise îți vor cădea în cap ca un balot de mizerii strâns deasupra ta.

Nu știu dacă ai atins în acele versuri ireversibilul: păcatul împotriva Duhului Sfânt. Dacă ai făcut-o, nu cred că ai făcut-o cu voie, ci din neștiință, așa că Dumnezeu ar putea încerca să te ierte. În ele este un alt păcat evident, de care trebuie să încerci să scapi mai întâi: minciuna. Dumnezeu nu e un sforar, un păpușar, un regizor dement care vrea să-ți ia ție libertatea. Îl confunzi pe Dumnezeu cu satana. Scriind că Dumnezeu ar face așa ceva, minți cu nerușinare, și orice om al rugăciunii îți va spune că Dumnezeu e, dimpotrivă, cea mai frumoasă libertate posibilă.

Tu pornești de la ceva adevărat – și de asta ești și la un pas de păcatul împotriva Duhului Sfânt: Duhul Sfânt intră într-adevăr în oamenii vrednici de asta – profeți, slujitori ai altarului, sfinți. Dar Duhul Sfânt nu vine decât la chemare – este chemat prin a doua rugăciune începătoare, “Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, vino și te sălășluiește întru mine”, sau, prin Dumnezeu Tatăl, cu “Doamne, pogoară Duhul Sfânt asupra mea!” Duhul Sfânt mai poate veni înlăuntrul unui om în cazul unei mari primejdii și în urma unei rugăciuni simple. Dar atât. Duhul Sfânt nu sălășluiește un timp mai lung decât în sfinți.

Dumnezeu nu îl tulbură pe om, ci îl odihnește și îl mângâie. Așa cum face un tată foarte bun cu copilul său. Îl mai trage și de urechi, când greșește, ca să nu cadă în răsfăț, dar îl susține mai departe dacă se îndreaptă.

Cel care îți vrea răul și vrea să te controleze e satana. Din nefericire, din pricina păcatelor noastre tot mai mari, satana are o libertate tot mai mare asupra noastră.

Sfatul meu e următorul: du-te, însoțit de acest text la un duhovnic dintr-o mănăstire din județul tău și spune-i că nu te-ai spovedit niciodată până acum (nu sunt înainte-văzător, pur și simplu… se vede), cel puțin nu cum trebuie, că nu cunoști „Crezul” și „Psalmul 50”, că nu te rogi, nici măcar un „Tatăl nostru” pe zi nu spui, și că îți dă năluciri un diavol care ți se pare că îți vorbește până și din televizor (vezi paranteza de mai sus).

Mai departe știe acel duhovnic ce să facă. Să te ajute Dumnezeu să îi urmezi sfatul și să te ducă la un duhovnic bun.

Eu îți mai spun doar că eu m-am lăsat de fumat instantaneu, după ani în care am fumat peste două pachete de țigări pe zi, după ce într-o seară, după „Tatăl nostru” am spus „Doamne, ajută-mă să mă las de fumat.”

Cât despre “poezie”… multe duhuri necurate se înghesuie să le pună în minte lucruri cât mai păcătoase autorilor „metaforici”, celor care își bat joc de viața lor crezându-se inspirați și în măsură să se joace cu cuvintele după capul lor locuit de draci. Căderea lor a început cu prima minciună pe care au pus-o pe hârtie, cu primul lucru pe care l-au exagerat ca să îl impresioneze pe cititor.

Dacă vrei să fii un scriitor adevărat, fii în primul rând un căutător al Adevărului. Înainte să scrii despre Dumnezeu, caută să-l cunoști pe Dumnezeu.

Iar de câte ori îți mai vin idei așa de șugubețe, cercetează de unde îți vin. Cum? Simplu: când îți vin, te întorci cu fața spre Răsărit și spui „Tatăl nostru”.

Dumnezeu să te aibă în pază și să te întoarcă în Căile Lui.

 

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s