Cum îşi vâră diavolul coada în lucrurile noastre

Update: Nu ştiu cât de amuzant e, dar mie mi s-a întâmplat aceasta după ce îi recomandasem tinerei poete Ana-Maria Lupașcu să renunţe la versurile în care i se poate reproșa tocmai ce am eu acum a-mi reproșa mie. Dar nu e prima dată când cad în păcatul pe care îl reproșez altora… A se vedea finalul acestui articolaș.

Mi-a apărut o carte de versuri numită „Refuz fularul alb!” E prima mea carte după ce mi-am renegat scrierile şi aş fi vrut ca ea să fie în întregime curată. Dar în ea s-a strecurat un vers care mi s-a înfipt acum ca un cui în minte.
În ultima clipă am adăugat volumului două grupaje de versuri care a premers întoarcerii mele către Dumnezeu. Am încercat să curăţ poemele din aceste grupaje, dar în unul dintre ele au rămas nemodificate versurile „sunt singur ca o ţigară / uitată fumegând într-o bucătărie”. Îl rog pe editor sau pe editorii următori ca la ediţiile ulterioare ale cărţii sau la preluăril ei în antologii să înlocuiască „ţigară” cu „cană”.
Mărturisesc cu ruşine că am fumat. Ani şi ani la rând am fost legat de diavol cu această patimă. Am scăpat de ea într-o seară când, după „Tatăl nostru” am spus „Doamne, ajută-mă să mă las de fumat”. Din acel moment nu mi-au mai trebuit ţigări. Iar această micuţă rugăciune a făcut ce nu a reuşit să facă tratamentul cu gume nicorette pe care îl urmasem înainte.
Patima fumatului e o patimă îngrozitoare. Cei care fumează nu se pot împărtăşi şi e firesc să fie aşa de vreme ce Duhul Sfânt nu se poate coborî acolo unde sunt damfurile împătimirilor satanei.
Părintele Arsenie Boca spunea despre fumat: „Aşa cum îi dai tu acum fum lui Dumnezeu care e în tine, aşa are să-ţi dea şi El fum ţie”. Nu mai trebuie să spun la ce se referea.
M-aş fi bucurat tare mult ca volumul meu de versuri să fie în întregime curat, dar se pare că n-am scăpat încă întru totul din ghearele satanei.
Ajută-mă, Doamne! Şi fă să nu smintesc pe nimeni cu această carte.
Update: Nu ştiu cât de amuzant e, dar mie mi s-a întâmplat aceasta după ce îi recomandasem poetei Ana-Maria Lupașcu de la Vama să renunţe la versurile în care vorbeşte despre patima fumatului… Dar nu e prima oară când cad tocmai în păcatul pentru care îi judec pe alţii. În ziua Înălţării Crucii am făcut la fel, după ce i-am recomandat unui preot să nu mai ţină predici doar din orgoliu, fără să aibă nimic de spus, am căzut eu în păcatul mândriei deşarte, în discuţia cu o librărească de la Suceava, de două ori cât acel preot.
Dar la fel mi s-a întâmplat şi în întâmplarea cu călugărul aspru cu copiii de la Sihăstria. Judecându-l pe aproapele nostru și căutând la paiele din ochii lui ne dovedim lipsa de cunoaştere asupra firii noastre vrednice de plâns şi îi oferim satanei prilejuri să ne atace tocmai în cele pe care le vedem negre la alţii.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s