Monthly Archives: Octombrie 2011

Vino, Măicuţă!

Măicuţa Domnului, tu poţi
Să vii acum, aici, în toţi.
Vino dar tu, plutind, din astre,
Şi-atinge sufletele noastre.

Că mult Duh Sfânt a fost în tine
Când ai ţinut pe cel ce ţine
Tot Universul viu prin sine.

Tu ai născut pe cel ce are
Întreaga lume la picioare.

Vino dar tu, plutind, din astre,
Şi-atinge sufletele noastre.

Anunțuri

Încercând să repar Marea Schismă în sufletul meu

Nou: Părintele Duhovnic nu  mă lasă să mă duc și la catolici, așa că îmi întrerup aici cercetarea mea.

Am început să îi cercetez pe catolici. Mă duc la liturghiile lor de seară.
După prima eram de-a dreptul încântat. Rozariumul lor e Născătoarea de Dumnezeu pe care o făcea și Sfântul Serafim din Sarov.
De ce eram încântat? Pentru că au o rugăciune mai sărăcuță, dar lucrătoare.
După a doua, s-a întâmplat să iau acasă două publicații ale lor.
Am crezut că am în mână publicații iehoviste. O să revin cu impresii asupra catolicilor după ce mă mai lămuresc.

Unui preot mason

Să nu crezi că nu am văzut că îmi arăţi, „într-ascuns”, semnul satanei. Nu ţi-am răspuns în niciun fel pentru că eu nu ştiu dacă tu înţelegi cu adevărat ce este masoneria.
Eu am fost într-o vreme un apropiat al unor masoni de la un nivel al masoneriei la care nu cred să fi ajuns vreun preot sau episcop român. În comitetul director al primei reviste pe care am înfiinţat-o era F. Pittis, un fel de ministru al culturii masone, care a şi promovat acea revistă pe diverse căi.
Apoi, în altă vreme, în urmă cu câţiva ani, am avut şi tentaţia pe care probabil că o ai tu acum, dacă nu cumva nu ai devenit deja mason. Dar nu doar tentaţia, am avut şi chemare. Ştii cine m-a chemat? Însuşi diavolul. Diavolul acela aşezat turceşte, cu coarne şi coadă şi o stea în mâini, care e desenat în cărţile lui Eliphas Levy, pe care eu nu le deschisesem până atunci. Nu îţi spun toată descoperirea pe care am avut-o când mi s-a arătat diavolul, ca să nu te smintesc. Îţi spun doar atât: satana încerca să se prefacă a fi ceva bun pentru mine, un leac pentru sufletul meu.
În clipa aceea am înţeles că ceea ce spun credincioşii care se opun masoneriei e adevărat şi că aceasta lucrează cu diavolul.
Îţi doreşti să faci asta? Diavolul se răspândeşte înăuntrul oamenilor aşa cum face şi Domnul Hristos. Vrei să-l primeşti înăuntrul tău şi să-l plimbi prin altar? Satana, căpetenia dracilor, n-o să te trântească de pereţi, cum ar face vreun demon mărunt în situaţia asta. Dar o să-ţi dea nişte idei atât de elucubrate şi de pierzătoare, încât nu o să mai poţi face nimic ca să scapi de el.
Dacă nu crezi că îţi spun adevărul, gândeşte-te că masoneria provine dintr-o erezie, cea a templierilor, care a fost condamnată, în urma unui proces foarte serios – Consiliul de la Viena – care a fost condus de însuşi papa Clement al V-lea şi a durat şase luni. Presupun că erezia pentru care au fost condamnaţi era aceeaşi: îl confundau pe Dumnezeu cu satana şi se închinau diavolului.
Dacă vei face această alegere, o vei face ca să-ţi meargă mai bine în lumea asta, pierzându-ţi mântuirea, aşa cum au făcut preoţii care au devenit, în vremea lui Ceauşescu, turnători ai securităţii. Poţi fi convins că mulţi dintre aceia sunt azi masoni. Pentru ei fie nu contează unde ajung după moarte, fie speră să se salveze în ultimele clipe. Dar pentru tine?

România literară, numărul 40

Am cumpărat România literară apărută ieri (nr. 40 / 2011), ca să citesc un articol al lui Cosmin Ciotloș despre cartea mea.

Pe lângă acest articol am găsit alte două lucruri extrem de interesante: două pagini dintr-un roman inedit de Ilf și Petrov, ȘI mai ales…

Două pagini despre dosarul de urmărit al lui Alexandru Monciu-Sudinski. Citește în continuare

Dovezi pentru credinţă

Ana-Maria Lupaşcu, o tânără poetă de la Vama, îmi spune că are nevoie de minuni ca să creadă. Îi povestesc întâmplarea pe care am trăit-o în faţa blocului unde locuieşte Mihai Vakulovski… cum mă însoţise Mihai până la maşină, după o lungă discuţie tocmai despre credinţă, cum parcase cineva cu o dacie în spatele maşinii mele şi nu puteam să plec, cum, după vreo trei minute de învârteală, i-am spus lui Mihai „uite, mă voi ruga acum şi omul va veni de îndată”, cum m-am rugat şi imediat după ce am spus „Doamne, fă să vină omul cu maşina asta, ca să pot pleca”, s-a deschis undeva în lateral o fereastră şi proprietarul maşinii a intrat în vorbă cu noi. Ce mi-a spus Mihai atunci a fost amuzant: „Dacă mai faci asta o dată, cred.” Minunile se petrec în continuu în jurul nostru, dar noi nu avem ochi cu care să le vedem, iar atunci când le vedem cerem alte minuni, mai mari. Citește în continuare

O eroare supărătoare

Imi cer iertare si aici scriitoarei Doina Uricaru.

Bazait cateva ceasuri de un drac de administrator de grup de discutii de pe internet care stergea tot ce spuneam eu, am cazut in pacatul judecarii aproapelui.

Mai mult, si in cel al nedreptatirii aproapelui meu. In baza unei asemanari onomastice si pentru ca a aparut pe grupul administrat de acela, am acuzat-o pe aceasta doamna de niste lucruri cu care ea nu are nicio legatura.

(Din fericire, acuzele mele au stat pe internet doar cateva zeci de secunde. Pana la urma, a fost bun si dracul de administrator la ceva.)

Imi cer iertare din nou doamnei Uricariu si va invit sa cititi cel mai recent interviu al ei:

http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/%E2%80%9Coamenii-simt-ca-le-a-fost-furata-istoria-adevarata%E2%80%9D/

Nebun, dar pe drumul cel bun

Sunt nebun, complet nebun,
în loc să-mi petrec viaţa în rugăciune
încă mai caut un bine lumesc,
deşi am văzut cât de înşelătoare e lumea
pentru că eu am avut tot binele ei stricăcios,
iar Dumnezeu mi-a ridicat povara
şi mi-a dat în loc linişte, pace…

Sunt nebun, cumplit nebun,
în loc să mă rog scriu aceste versuri…
Dar, după câte mi-a arătat Dumnezeu,
ar trebui să trec fiecare clipă a vieţii în genunchi…

Sunt nebun, dar ştiu că Dumnezeu mă ascultă.
Sunt zănatec, dar Domnul îmi va da vindecare.
Sunt dement: le răspund celor prin care vorbeşte
Tatăl Minciunii.

Sunt o scălâmbăială groaznică a minţii
înaintând zvâcnit pe o creastă colţuroasă,
dar Îngerii Domnului îmi feresc picioarele de pietre,
dar Duhul Sfânt e în mine.