Cum m-a abătut un „preot” cu şorţuleţ din calea cea dreaptă

Am prins un „preot” mason.

Am publicat pe blogul meu o scrisoare deschisă adresată „unui preot mason”, iar acesta a reacţionat. „Doar nu e vorba de mine?”, m-a întrebat, mustind de prefăcătorie. „Dar ce, sunteţi mason?”. Ocoleşte întrebarea: „Doar tu cunoşti şi alţi preoţi, nu?” Nu-l slăbesc: „Dar sunteţi mason?” „Chiar dacă aş fi nu ţi-aş spune ţie”, îmi răspunde. „Ei, drace”, îmi zic, „stai tu aşa…” Dacă ai fi nu mi-ai spune, tinere satanist, dar dacă nu ai fi, mi-ai fi spus răspicat că nu eşti.
Apoi am analizat comportamentul tânărului căruia, spre ruşinea mea, i-am luat un interviu. A modificat în întregime acel interviu înregistrat, distrugând farmecul unei discuţii pe viu, şi a făcut din răspunsurile lui un ghiveci intelectualist plin de neologisme, care ar fi vrut să îl facă să pară mai deştept decât e.
Ar fi trebuit să înţeleg de pe atunci firea duplicitară a acestui om şi apucăturile lui carieriste.
Apoi, nu am dat importanţa cuvenită activităţii lui de la doctorat. El argumentează aşa-zise „elemente autohtone din icoanele româneşti”. Cum aceste elemente de fapt nu există, pictura bisericească bizantină neavând o asemenea libertate, el îşi argumentează ideile dictate de Tatăl Minciunii prin lucrări pictate de el (nu le voi spune icoane acelor mistificări). Chiar dacă picturile lui ar avea vreo valoare, ceea ce nu prea cred, această valoare ar fi ştearsă în întregime de intenţiile lor.
Un moment deosebit, în care mi se dovedeşte acum că e vorba despre un slujitor al satanei s-a petrecut la atelierul acestui mason, în casa părinţilor lui. Atunci am simţit clar că nu e bine ce se întâmplă, că ceva nu e în regulă. M-am apărat spunând de mai multe ori în minte Rugăciunea Inimii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă!”). Ce se petrecea? Şorţulean îşi punea picturile una câte una pe şevalet şi îmi „explica” semnificaţia simbolurilor din aşa-zisele lui „icoane”. Explicaţii simple, de genul „albul înseamnă zi, negrul înseamnă noapte”, dar alta e miza acestei practici masone. Acest joc de „explicare a simbolurilor cu băţul, la tablă” este un rit satanic de control al minţii. Masonul urmăreşte să îţi prindă mintea pe frecvenţa lor, a diavolilor, spre a te putea manipula. Iar acest tânăr chiar a încercat să mă facă să lupt alături de el împotriva altor slujitori ai bisericii şi împotriva bisericii însăşi.
„Şorţulean” e supărat pe „şeful” lui, cum îi spune, refuzându-i calitatea de preot, parohul M. Parohul, care are şi el smintelile lui, cunoscute, a zidit totuşi o frumoasă catedrală în centrul orăşelului nostru (nu îl scuz, acea catedrală nu valorează nici cât un singur suflet pierdut). Catedrala a devenit pentru „Şorţulean” principalul obiect al urii, o adevărată întrupare a duhului parohului. Şi a început să-mi toarne şi mie: că acela a blestemat-o pe bunica mea Garofina şi din cauza asta s-ar fi chinuit ea atât către sfârşitul vieţii; că îl ameninţă des că „îl dă afară” şi astfel a năruit credinţa din sufletul său; că nu îmi va spune el câtă sminteală a făcut ăsta de când a venit la Humor (şi a făcut multă, e adevărat) şi că… „trebuie să zidim «biserica din sufletele noastre» şi nu pe cele de cărămidă”. ( Şi abia apoi am descoperit, în „Teologia luptătoare” că „să zidim templul din sufletele noastre” e o formulare masonă) Înapoia mea, satană!
Din cauza nimicniciei mele, am crezut în cele din urmă că are dreptate şi am publicat în „Monitorul de Suceava” un articol de care îmi e ruşine şi pentru care îmi cer iertare cititorilor. „Unde să ne zidim bisericile?” arată doar felul în care, din pricina mizeriei mele sufleteşti şi a nevredniciei mele duhovniceşti, m-am făcut unealta satanei.
Oriunde şi oricât de mari ar fi, bisericile şi catedralele sunt de folos, deoarece prin însăşi prezenţa lor pun în sufletele oamenilor gânduri pentru mântuirea lor. Ele nu sunt simple ziduri, ci locuri sfinţite, locuri în care ne putem apropia mai uşor de Dumnezeu.
Şi nu trebuie să numărăm oamenii, nici pe cei din biserici, nici pe cei din afara lor. Acesta este un mare păcat în faţa Lui Dumnezeu. Cercetăm taine mari ale Sale şi nu Îl lăsăm să lucreze în pace, stârnind Sfânta Sa mânie. E un exemplu clar în Vechiul Testament: recensământul Regelui David. (2Regi, 24, 1-10) Dar şi în România, politicienii care au putere decizională în ani de recensământ ajung rău. Adrian Năstase e azi un nimeni încâlcit într-o mulţime de procese şi termopane şi la fel de rău o să ajungă şi Boc.
Tras de satana spre minciună şi aruncat în acest păcat, nici nu mai puteam ieşi din el. Am început să scriu tot felul de lucruri îndoielnice despre câţi credincioşi „mai sunt” în Europa. Prin voia Lui Dumnezeu, am fost oprit la vreme de şefa paginii de la Monitorul, dar eu nu am înţeles corect lucrurile, părându-mi-se că ziarul se împotriveşte „adevărului”. Îmi cer iertare şi „Monitorului de Suceava”. Una peste alta, această „prietenie” cu slujitorul satanei mi-a tăiat avântul ziditor jurnalistic pentru mai multe luni şi mi-a dat o stare de disconfort continuu căreia nu îi desluşeam cauza.
Dar sminteala asta nu se opreşte aici. Ştiţi cine e duhovnicul lui „Şorţulean”? Arhiepiscopul Pimen.

„Şorţulean”, tu ai citit cu atenţie „crezul” masonilor, înainte să te tragi de şorţuleţ cu mai știu eu cine? Ai uitat până şi Cuvântul Domnului? „Nu puteţi să slujiţi Lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Matei 6, 24; Luca 16, 13) Te-ai hotărât „să profesezi negarea lui Dumnezeu şi a sufletului” şi apoi te-ai dus în Altar să slujeşti?
Eu ştiu ce te mână pe tine în luptă. Un carierism fără scrupule, boala care îi determina pe preoţii dinaintea ta să devină slujitori ai securităţii.
Pentru mine, până nu te lepezi public de masonerie şi nu vei fi, dacă meriţi, rehirotonit, tu nu mai eşti preot. Cine are urechi de auzit să audă.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Claudiu D  On 1 Noiembrie 2011 at 17:54

    Claudiu D.

    Stimate domnule Ianus va rog sa precizati ce ati vrut sa spuneti in legatura cu recensamantul?

    • Marius Ianuş  On 2 Noiembrie 2011 at 8:21

      Voi căuta citatele. În Vechiul Tesatament se vorbește de cel puțin două ori despre recensământe care au stârnit mânia și pedeapsa Lui Dumnezeu.

  • cititor  On 2 Noiembrie 2011 at 8:46

    2 Samuel 24:1-25, 1 Cronici 21:1-30

  • cititor  On 2 Noiembrie 2011 at 9:17

    o alta perspectiva : http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/896203/jewish/Laws-of-Counting-Jews.htm

    un subiect foarte interesant, nu stiu cat de mult este discutat in crestinism

  • Marius Ianuş  On 2 Noiembrie 2011 at 11:55

    Am găsit și eu citatele:

    David numără poporul şi este pedepsit cu ciumă.

    1 Mânia Domnului s-a aprins iarăşi asupra Israeliţilor, pentru că cineva din ei îndemnase pe David, zicând: „Mergi de numără pe Israel şi pe Iuda!”
    2 Şi a zis regele către Ioab, căpetenia oştirii care era cu el: „Cutreieră toate triburile din Israel şi ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba, numără poporul, ca să ştiu numărul oamenilor”.
    3 „Domnul Dumnezeul tău, a răspuns Ioab, să înmulţească poporul încă pe atâta pe cât este, ba încă şi de o sută de ori atâta şi ochii domnului meu, regele, să vadă. Şi pentru ce domnul meu, regele, voieşte acest lucru?”
    4 Dar cuvântul regelui, dat lui Ioab şi căpeteniilor oştirii, a biruit. Şi s-a dus Ioab cu căpeteniile oştirii de la rege să numere poporul lui Israel.
    5 Trecând Iordanul, au poposit la Aroer, în partea dreaptă a cetăţii care este în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer.
    6 De acolo au mers în Galaad şi în pământul Tahtim-Hodşi, de unde au venit la Dan-Iaan,
    7 Şi ocolind Sidonul, au mers la cetatea Tir şi prin toate cetăţile Heveilor şi Canaaneilor şi au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, la Beer-Şeba.
    8 Apoi au străbătut toată ţara aceasta şi după nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la Ierusalim.
    9 Şi a dat Ioab regelui cartea cu numărătoarea poporului, din care se vedea că Israeliţii erau opt sute de mii de bărbaţi vârstnici, buni de război, iar cei din Iuda cinci sute de mii.
    10 Atunci s-a cutremurat inima lui David după ce a numărat poporul. Şi a zis David către Domnul: „Greu am păcătuit eu, făcând aşa, şi acum mă rog înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci m-am purtat peste măsură de nebuneşte!”
    (Cartea a doua a Regilor, 24, 1-10)

    Și 1 Cronici (Paralipomena) 21, (mulțumesc Andreea):
    „1. Atunci s-a sculat Satana împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea Israeliţilor.
    (…)
    9. Iar Domnul a grăit cu Gad, proorocul lui David şi i-a zis:
    10. „Mergi şi spune lui David: Aşa zice Domnul: Îţi pun înainte trei pedepse; alege-ţi una din ele şi o voi trimite asupra ta”.
    11. A venit deci Gad la David şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, alege:
    12. Sau trei ani de foamete, sau trei luni să fii tu urmărit de vrăjmaşii tăi şi sabia duşmanilor să ajungă până la tine, sau trei zile sabia Domnului şi molima să fie pe pământ şi îngerul Domnului să pustiiască în toate hotarele lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce m-a trimis cu acest cuvânt”.

    „David n-a făcut numărătoarea acelora, care erau de la douăzeci de ani în jos, pentru că Domnul zisese că El va înmulţi pe Israel ca stelele cerului.
    Ioab, fiul Ţeruiei, începuse să facă numărătoarea, dar nu o sfârşise. Şi pentru aceasta a venit mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel şi numărătoarea aceea n-a intrat în cronica regelui David.” (1 Cronici 27, 23-24)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s