Dovezi pentru credinţă. Completare. Scurtă scrisoare pentru Andreea M.

Încercând să o conving pe tânăra poetă Ana-Maria Lupaşcu, dar şi pe Mihai Vakulovski, că există Dumnezeu şi trebuie să fim credincioşi, le-am istorisit cazul unei fete pe care Dumnezeu mi-a arătat-o de două ori în ipostaze care vădeau că nu e prea bună conducătoare auto.
M-am gândit să-i spun neapărat să mai ia nişte lecţii de condus.
I-am spus mai întâi asta prietenei ei care vindea la terasa din Ariniş pe unde îşi făcea veacul. Deşi nu-mi plăcea acolo, pentru că era o muzică gălăgioasă, m-am oprit o dată să beau un ceai şi i-am spus chelneriţei să-i spună neapărat şoferiţei cu Rover să mai ia nişte lecţii de condus. „Are timp să înveţe!”, mi-a răspuns şi nu am vrut să fiu rău, aşa că nu i-am mai spus ce îmi venise pe limbă „Da, dar nu pe pielea cuiva!”
Nu eram convins că fata de la terasă i-a transmis şoferiţei mesajul meu, aşa că, mânat de Dumnezeu, în pofida obiceiurilor mele de timid, m-am dus ferm la masa de la terasa din Ariniş unde stătea fata aceasta cu o altă prietenă, m-am proţăpit în faţa ei şi i-am spus să mai ia câteva lecţii de şofat, pentru că nu ştie să conducă prea bine. „Dacă era cineva pe pod ieri, când plecaţi de aici?!”, am întrebat-o, „Eu am carnet de peste cincisprezece ani, dar nu iau curbele aşa ca dumneavoastră!”
Nu m-a ascultat, aşa că am văzut-o după o vreme la aceeaşi terasă, parcă mai tristă şi privindu-mă oarecum speriată. Lovise maşina, care era parcată la câţiva paşi de terasă, cu faţa către peretele sălii de sport, ca să nu i se vadă buşitura. „Aţi lovit maşina!”, am remarcat cu tristeţe şi mi-a confirmat, parcă aşteptând ceva. Aş fi vrut să „o trag de urechi” să-i spun „V-am spus să mai luaţi câteva lecţii de condus”, dar nu am vrut s-o fac de râs în faţa prietenilor ei. Poate că ar fi fost mai bine să o fac…
Sâmbătă seara m-am dus la slujbă la catolici şi i-am văzut maşina în faţa restaurantului Făget, peste drum de localul „Magic” unde am impresia că lucra mai nou prietena ei, pe care o văzusem cu o zi înainte vorbind la telefon şi fumând în faţa acelui bar. Trecând pe lângă
maşina ei chiar m-am întrebat cum sau de ce e aici. Nu îi mai văzusem maşina niciodată în oraş, ci doar în Ariniş, şi credeam că e, de fapt, de prin satele din jurul Humorului.
Duminică s-a produs un lucru groaznic. Pe drumul dinspre Humor spre Fălticeni, şoferiţa a încercat să depăşească un tir cu Roverul ei şi a fost izbită în plin de un Volkswagen. Pasagera din dreapta ei a murit, iar ea şi cu al treilea pasager al maşinii sunt în spital. Toţi sunt tineri de 19 ani.
O cheamă Andreea, iar pe prietena ei moartă Ramona Maria. Aflu asta luni din „Monitorul de Suceava”, după ce prind din zbor o frântură de discuţie despre acest caz între bibliotecarele de la Biblioteca Orăşănească…
Accidentul a avut loc duminică, în ziua Domnului. Au fost oare sărmana noastră şoferiţă şi companionii ei de călătorie la liturghie? Mi-e greu să cred că da…
Luna noiembrie e, la catolici, luna pomenirii morţilor. Aşa că, atunci când ajungeţi pe la biserică, puneţi pe acatistele dumneavoastră şi numele acestei fete, Ramona Maria.
Dar ştiţi unde am văzut-o prima dată pe nefericita noastră şoferiţă (într-o ipostază care vădea că nu prea ştie să conducă)? Chiar în faţa Spitalului din Suceava, acolo unde probabil că a fost dusă şi Ramona Maria, fata care a murit, şi acolo unde e internat şi al treilea pasager al maşinii, în stare foarte gravă. Ajută-l, Doamne!

Dragă Andreea M.,
Te rog ca măcar acum să mă asculţi. Renunţă la maşină şi la plăcerea de a conduce, măcar până la treizeci de ani, ca Dumnezeu să te ierte pentru acest accident care i-a adus prietenei tale moartea.
Să ştii că nu va fi uşor să speli acest păcat. Ai trimis pe lumea cealaltă un suflet care probabil că nu mai era spovedit de multă vreme. Dar la Dumnezeu totul e posibil.
Lipeşte-ţi sufletul de biserică, plăteşte-i prietenei tale o pomenire de 40 de zile (costă doar 20 de lei), şi începe să trăieşti ca o adevărată creştină, cu post şi rugăciune, cu un duhovnic la care să te spovedeşti la cel puţin patruzeci de zile, cu participare la toate liturghiile de duminică (asta neapărat!) şi din sărbătorile cu cruce roşie, dar şi la Sfântul Maslu, iar Dumnezeu îşi va coborî marea sa milă asupra ta şi te va ierta.

Citește toată seria: https://yanush.wordpress.com/tag/dovezi-pentru-credinta/

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Marius Ianuş  On 21 Noiembrie 2011 at 10:08

    Completare la completare:

    Dar ştiţi unde am văzut-o prima dată pe şoferiţa Roverului într-o ipostază care mi-a arătat că nu ştie să conducă? Chiar în faţa spitalului din Suceava, acolo unde este acum al treilea pasager al maşinii, aproape de moarte, şi unde probabil că a fost dusă şi prietena ei care a murit.
    Am sta câteva zeci de secunde în spatele ei. Parcase total aiurea, în plină stradă, lângă o trecere de pietoni, blocând o bandă, până ce prietena ei, vânzătoarea de la terasa din Ariniş, a coborât din maşină cu bagajele.
    Roverul mersese în urma mea de la intrarea în Suceava şi tot încercase să mă depăşească, dar total aiurea, cu o atitudine foarte nesigură.
    A doua oară am văzut-o când intram în Ariniş ca să mă plimb. Ea lua, cu o viteză nefirească, virajul pe podul de la intrarea pietonală în parc… Dacă era cineva pe pod, care e mai înalt decât drumul dinspre parc, şoferiţa ar fi făcut ravagii.
    Acum îmi reproşez că nu am insistat să mai ia lecţii de şofat sau măcar să conducă mai încet. Cu riscul de a fi privit ca un pisălog, de acum le voi spune mai multe oamenilor care au nevoie de povaţă.

  • Marius Ianuş  On 29 Noiembrie 2011 at 2:33

    Încheierea dovezilor pentru credinţă
    Dragă Ana-Maria, dragă Mihai,
    v-am povestit despre fata care nu m-a ascultat în privinţa lecţiilor de şofat şi a ajuns rău. Vă spun şi vouă: ascultaţi-mă. Mergeţi la biserică în fiecare duminică, de la începutul până la sfârşitul Liturghiei (începutul e când preotul spune „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt…”, iar sfârşitul – după ce primiţi anafură), rugaţi-vă câte un pic în fiecare zi, dimineaţa şi seara, şi spovediţi-vă în fiecare post. Altfel, vă spun, va fi rău de voi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s