Monthly Archives: Ianuarie 2012

Crucifix

Bătut pe cruce, zbori în necuprinsu-Ți fald…
Tu, Flutur Ideal! Tu, Dumnezeu Înalt!
Aerian Cristal!… iar zborul Tău e cald.

Tu, care mort ești viu,
Izvorul din pustiu… și Taina din Înalt.

Textele literare se preiau semnate

Îl atenționez pe utilizatorul trilulilu Cristi1967 că a folosit un text al meu fără să îi specifice clar autorul: http://www.trilulilu.ro/Cristi1967/51116ba3828af2

Textul îmi aparține și a fost publicat de o lună și mai bine pe acest blog: https://yanush.wordpress.com/2011/12/09/flori-duhovnicesti-pentru-maicuta-domnului/

Înțeleg că el a pus această poezie pentru că i-a plăcut și a vrut să impresioneze și niște prieteni. Îi mulțumesc pentru apreciere. Nu cred ar fi avut alt efect dacă punea și numele meu undeva la vedere, alături de text.

Am văzut la căutare că a pus un tag cu numele meu, dar acest tag nu apare în postare, ci doar în căutarea google. Când se publică un text literar, sub titlu se pune autorul său.

O încercare, o luptă…

Bucovina e pe punctul să piardă o generaţie literară cum nu a mai avut şi nu ştiu dacă va mai avea vreodată. E vorba de un nucleu format din vreo zece tineri de 17 – 20 de ani, în special fete, şi alţi câţiva în jurul lor. Le-am spus celor din Consiliul Judeţean: „Dacă nu luaţi măsuri DE URGENŢĂ veţi pierde nişte talente ieşite din comun. Pentru că sunteţi ocupaţi să giugiuliţi un profesoraş trei-sferturi narcisist, pe care vi l-aţi mai şi făcut decan… şi un grefier stupid, care nici măcar nu sunt bucovineni.”
Ce e de făcut? Aceşti tineri ar trebui făcuţi cumva să rămână aici. Iar cei care deja şi-au luat zborul ar trebui întorşi din drum. Am propus CJ să îi finanţeze pe aceşti tineri printr-un Cerc Literar Creştin condus de mine. Să le dea celor care sunt studenţi câte o bursă de opt sute de lei pe lună, iar celor care sunt liceeni câte patru sute de lei pe lună, ca participanţi la acest Cerc Literar bisăptămânal. Şi să le asigure transportul celor din judeţ la şedinţele acestui Cerc. Credeţi că ar fi o cheltuială mare? Cu aproximativ 4000 de Euro pe lună, 10 studenţi din Bucovina românească, 5 din cea ucraineană, 10 elevi de aici şi 5 elevi din Nord ar putea să fie ajutaţi să devină scriitori adevăraţi, iar nu grefieri sau profesoraşi îndoielnici, prin acest cerc. I-am spus unuia dintre Consilieri: investiţi în copiii voştri. Altfel vor pleca şi talentele lor se vor risipi. Există deja exemple.
Dar nu se poate face nimic în afara termenilor legii. Care iată ce îmi cere: voi depune un proiect prin martie. Voi primi un răspuns prin aprilie. Dacă răspunsul e pozitiv, Citește în continuare

Despre un mare prost care se joacă cu diavolul

Dincolo de peretele din fundul camerei mele locuieşte un prost. Numele lui îmi e încă neclar Gabi, mi-a spus prima dată. Gheorghe, mai apoi. Iar când l-am întrebat care e adevăratul său nume, mi-a spus că e „Gabi de la Gheorghe”.
Nu mi-a plăcut niciodată de el. Are ceva viclean în felul de a fi.

Când m-am mutat la Humor a venit la mine cu un uncheş ca să se holbeze la soba mea. Pentru că „din cauza sobei mele îi iese lui fum”. S-au holbat degeaba. Dar eu nu îl cunoşteam prea bine pe atunci şi nu ştiam ce vroia el, de fapt, să facă. Asta a fost iarna trecută. Iarna asta „problema” lui a reapărut.

Dar nu chiar de la începutul iernii ci… ştiţi când?… tocmai înainte de Bobotează, după ce un preot catolic a venit să-mi sfinţească casa. Văzându-l pe stradă pe acesta – și fiind supărat pe preoții ortodocși din parohia mea după multe care mi s-au spus despre ei, nu știu dacă pe drept sau nu – l-am chemat să sfințească și la mine; apoi a sfințit un preot ortodox din cealaltă parohia a orașului, ”din vale”, și m-a scăpat de vecin… Adevărul e păstrat mai bine în Ortodoxie. Ei bine, după ce a trecut preotul catolic pe la mine, pe Gabi de la Gheorghe l-au apucat parcă pandaliile.
Eu mă rog noaptea, în minutele din jurul Miezului Nopţii, când ne rugăm direct Lui Dumnezeu. Chiar atunci a început să se trezească Gabi Gheorghe să vină pe la mine şi să-mi ceară câte ceva. Prima dată, venit la ora 23.30, când eu tocmai mă pusesem la rugăciune, mi-a cerut un pic de apă caldă, pentru că „i-a îngheţat gaura cheii şi nu poate să deschidă”. Nu fusese atât de frig încât să îngheţe gaura cheii. I-am dat nişte apă, dar am ales intenţionat o sticlă în care fusese agheazmă, ca să nu poată să facă vrăji cu ea. A doua seară, tot la ora 23.30, m-a strigat de la poartă să-i dau o cutie de chibrituri, ca să facă focul. I-am dat, dar am stropit-o cu agheazmă. Şi i-am şi spus: „vezi că e nişte agheazmă pe ea, aprinde beţele unde e uscat”.

În ziua următoare, Citește în continuare

Oraşele satanei ard satanic

Femei înfofolite ca tigresele
ies din cluburi de noapte
cu fumuri de tantra…
Aţi vrea să ne împerechem
pentru câteva avantaje
ca animalele din insula Sumatra?

Această lume e tristă
pentru că nimeni
nu iubeşte cu adevărat!
În măcelării şi pe stradă
cărnuri rotunjite
sunt scoase la mezat… Citește în continuare

Partir plus loin

Je veux partir,
je veux mourir…
qu’importe?

… la vie veut pas
ouvrir à moi
ses portes…

je veux partir
et en finir
de sorte

que Dieu veuille
me donner
la mort

Roagă-te pentru noi

Măicuţa Luminii, roagă-te pentru noi!
Abisul Lacrimii, roagă-te pentru noi!
Tristeţe infinită, roagă-te pentru noi!
Mireasa Durerii, roagă-te pentru noi!

Adu bucurie în sufletele noastre,
risipeşte ale gândurilor ploi
şi fă ca Fiul tău să ni se arate
pe peretele de sub varul minţii
şi să se sălăşluiască în noi.

Crăiasa triseţilor noastre, roagă-te pentru noi!
Mângâietoarea celor necăjiţi, roagă-te pentru noi!
Inimă îmbunată a celor care plâng, roagă-te pentru noi!
Candoarea lumii, roagă-te pentru noi!

Ridică mâna ta şi binecuvântează,
şterge lacrimile care din minte ne curg,
dă-ne pacea Fiului tău, liniştea întreagă
a celor care locuiesc deja
în al Cerului crug…

„Floare cu o singură petală”, roagă-te pentru noi!
Taină ascunsă, roagă-te pentru noi!
Marie Preacurată, roagă-te pentru noi!
Fecioară Preamilostivă, îndură-te de noi!

Cât de eroi sunt aşa-zişii noştri eroi?

Nu mă refer la cei, puţini, care într-adevăr şi-au dat viaţa benevol şi conştient pentru Adevăr, cum sunt sfinţii martiri Brâncoveni, care merită să li se spună eroi. Şi nici la toţi ceilalţi mucenici creştini sau luptători pentru Adevărul Absolut.
Mă refer doar la cei care, fără a purta însemnele martiriului creştin, ale mărturisirii credinţei, au fost omorâţi subit, în diferite conjuncturi sângeroase, războaie, revoluţii etc. Cei pe care până şi Biserica Ortodoxă Română a ajuns să-i pomenească la liturghii, în formularea „pentru toţi eroii români căzuţi pe câmpurile de luptă”.
Eu cred că în această „eroizare” e ceva foarte periculos, tocmai pentru sufletele celor astfel „omagiaţi”. Cred că sufletele noastre pot suferi de bolile pământeşti şi după moarte. Să ne amintim că însuşi cel mai mare dintre Îngerii Lui Dumnezeu a căzut din cer pentru mândrie, deci şi lumea nevăzută e supusă unor astfel de ispite… Atunci, fiecare glorificare pământeană a unui suflet care nu merită această glorificare poate fi doar încă o lovitură care afundă acel suflet, în care „omagierea” zgândăre păcatul mândriei, şi mai adânc în Iad.
Pentru cei care mor pe nepusă masă, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, sunt două posibilităţi. Fie cei care i-au omorât le iau asupra lor păcatele pe care le-au făcut şi atunci ei se prezintă curaţi în faţa Lui Dumnezeu (dar nu curăţaţi printr-un efort interior de durată, aşa că e de presupus că aceste suflete pot fi mai slabe, coruptibile), fie, a doua posibilitate, îşi primesc moartea ca pedeapsă, pentru păcatele lor sau ca să nu ajungă să înfăptuiască felurite păcate mari.
Sunt aceştia eroi? Poate unii dintre ei chiar sunt, dar oamenii nu trebuie băgaţi toţi într-o oală. Părintele Paisie Aghiorâtul spunea că pe front se diferenţează clar cine are credinţă în Dumnezeu de cine nu are. Moartea îi ocoleşte pe cei care cred în Domnul. Şi atunci cum rămâne cu „eroismul”? Sau ce e el?
Iată, Citește în continuare

Fals poem optzecist cu o finalitate anume

Cărtărescu, poftim restu’!
Danilov, apus mov…
Ioan Es Pop, poloboc!
Coşovei… Ce faci, bei?
Mureşan, fals golan…
Vişniec, strâmb edec…
Panteo, fanteo!…

Şi toţi scriitorii din anii ’80
care nu mai vreţi să fiţi debusolaţi şi zevzeci…

Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!…
…În genunchi să vă rugaţi!

Garofina Ianoș

M-am luat după inscripția de pe crucea ei și am crezut că numele ei din acte era Garafina, iar nu Garofina, cum îi spuneam noi…

Dar așa e când te îngroapă străinii. Omul din Pojorâta care a inscripționat crucea a greșit. Am descoperit acum niște acte vechi. Ianoș GAROFINA. S-a născut la Berchișești, Bucovina.

A avut o viață tare necăjită. A locuit în încăperea de 16 metri pătrați în care locuiesc eu acum și a lucrat ca femeie de servici la Casa de copii.
Soțul ei a murit în al doilea război mondial, la puțină vreme după ce plecase pe front, în timp ce ea era însărcinată. Așa s-a născut fratele vitreg al mamei mele.
Apoi, în septembrie 1947, s-a născut maică-mea. Bunica Garofina nu i-a spus niciodată cine e tatăl ei, dar în perioada respectivă a fost zbucium mare în Moldova: se retrăgeau trupele sovietice. Din pricina lipsurilor, maică-mea a crescut mai mult pe la Casa de copii.

Bunica Garofina era foarte evlavioasă. Se trezea noaptea și se ruga. Când eram mic și stăteam pe la ea, mă dădeam jos din pat să văd ce tot face acolo, îngenuncheată la marginea patului ei, la lumina care se strecura prin ferestre.
A fost lovită de trei ori de mașină, pe treceri de pietoni, și, spre sfârșitul vieții abia mai putea merge.
Deși era cea mai simplă dintre noi – o învățase maică-mea să scrie, cu litere mari de tipar, și să citească – cred că era cea mai apropiată de Dumnezeu.
Mi-a spus o dată cum o alinta bunica ei: „Garofiță, Garofiță… ești o floare de fetiță!” A murit la un cămin pentru bătrâni, la Pojorâta.

Îmi pare rău că nu i-am trecut numele corect în ultima mea carte. Dar Dumnezeu știe de ce a fost să fie așa.

Dă-mi floarea zâmbetului tău

Măicuţă blândă, frumoasă, smerită,
cât aş vrea să te ştiu fericită!

Cât aş vrea că ştiu că nu mai plângi
şi c-un zâmbet nelumesc mă atingi!…

Cât aş vrea să ştiu că în fereşti
printre razele soarelui îmi zâmbeşti!…

Cât aş vrea să văd lumea dezrobită
şi pe tine plutind în ea, fericită!…

La rece

Am stat la rece şi am analizat o păţanie recentă.
Am senzaţia că eu sunt tentat ca de multe ori să pun în cârca SRI-ului necazuri care îmi vin de la diavol, pierzându-mi astfel câştigul pe care l-aş putea avea din acele necazuri în faţa Lui Dumnezeu.
Pentru orice eventualitate, îmi cer iertare SRI-ului pentru momentele când am afirmat că anumite necazuri ale mele au fost programate de ei şi nu a fost aşa.

Pentru că tu

Pentru că tu meriţi cu adevărat să fii iubită,
pentru că eşti Măicuţa Adevărului, cea smerită,
pentru că le-ai arătat tuturor puterea Lui Dumnezeu cu minunile tale,
pentru că te-ai arătat unor copii nevinovaţi, desprinsă din soare,

pentru că tu ne ajuţi să trecem peste necazurile vieţii,
pentru că ne aminteşti mereu că vor veni Razele Dimineţii,
pentru că doar iubirea ta e singura omenească adevărată iubire,
pentru că toţi cei încredinţaţi ţie simt că vor primi fericire,

pentru acea fericire supraumană, pentru taina ascunsă a Inimii Fiului tău,
pentru că prin tine primim în suflet mila şi pacea Lui Dumnezeu,
pentru că tu ai fost ridicată deasupra Îngerilor şi slăvită de ei,
pentru că tu ştii toate tainele lumii, împărţite şi neîmpărţite în trei.

Pentru că eşti adevărata mea măicuţă. Pentru că m-ai ajutat de atâtea ori,
primeşte aceste poezii omeneşti şi sărace şi ascultă-le de dincolo de nori.

Inima Fiului tău

Inima Fiului tău a salvat lumea!
Cum a fost când ţi-a fost descoperită minunea?
Tu, care eşti cea mai pură bătaie a Inimii Lui…
cum a fost când ai înţeles ceea ce nu puteai să spui?

Inima Fiului tău se coboară în inimile noastre
prin inima ta. Ca un picur de lumină care se scurge din astre.
Ca o mângâiere care ne apasă uşor
împingând al inimii uşor.

Inima Fiului tău se aşează în inimile copiilor tăi
aducând puterile Crucii în ei.
Inima Fiului tău apasă stăruitor
ca un soare care vrea să străpungă un nor.

Ca o mână deschizând un zăvor.

Nu mai plânge, Neatinsă Mireasă…

Nu mai plânge, Domnul a biruit!
Nu mai plânge, Soarele soarelui a răsărit!
Nu mai plânge, Sfântul Serafim ţi s-a rugat
toată viaţa şi te-a iubit cu adevărat.

Nu mai plânge, copiii tăi au învins lumea!
Nu mai plânge, Fiul tău ne-a arătat cum să biruim minciuna!
Nu mai plânge, chiar dacă numai lacrimile tale ne mai ţin,
am vrea să ştim că te bucuri şi tu puţin.

Nu mai plânge, Neatinsă Mireasă,
Dumnezeu şi-a făcut în tine casă.

Născut pe 24 decembrie

Nimic nu e întâmplător.
Eu m-am născut pe 24 decembrie 1975 şi locuiesc la numărul 24 al străzii Ştefan cel Mare din oraşul Gura Humorului. Au locuit aici mama mea, o vreme mai scurtă, şi mama mamei mele – Ianoş Garofina – aproape toată viaţa ei.
Dacă veţi cerceta cu atenţie data mea de naştere, 24-12-75, veţi vedea că se reduce la cifra 4. De altfel, am fost născut chiar la ora 4 dimineaţa. Iar fetiţa mea s-a născut în data de 04-04-2004, la ora 17.04, după ora de vară, 16.04 în timp real, pentru că ora de vară e doar o convenţie socială.
Dar nu suntem singurii astfel însemnaţi. Radu Nicoleta, una dintre colegele mele de şcoală generală, despre care am scris recent, e născută pe data de 13 şi locuia la apartamentul cu numărul 13 al unui bloc situat la numărul 13 al acelei străzi.
Dar cum se pot interpreta aceste cifre? Numărul 13 este, zic eu, mărturisirea Treimii: unu şi trei. Îl am şi eu, la maşină. Iar numărul 4 trebuie să fie numărul Măicuţii Domnului, a patra Putere a Cerului, după Sfânta Treime.
Naşterea în Ajunul Naşterii Domnului a fost unul dintre motivele pentru care am primit şi numele, mai catolic, Christian. (Catolicii scriu Christos, iar nu Hristos.) Celălalt motiv: o carte. „Inima fiului meu”, povestea unui transplant de inima făcut de medicii sud-americani Marius şi Christiaan Barnard, doi fraţi care au făcut şi primul transplant de inimă din lumea cunoscută.
Eu văd în numele meu, Marius-Christian, prezenţa Măicuţii Domnului şi a Domnului Hristos. Ce bine ar fi să fie aşa! Şi ce bine ar fi ca Măicuţa Domnului să o ia în grija ei pe fetiţa mea! Şi ca Preasfânta Treime să aibă milă de fosta mea colegă, Radu Nicoleta!…

Iubire Dumnezeiască

Marie preabună, Măicuţă preafrumoasă,
iarăşi m-au prins sărbătorile
singur în casă…
iarăşi s-au ofilit florile
gândurilor mele…

Dar vino tu, cu strălucirea-ţi din stele
şi învaţă mintea mea să iubească,

Iubire binecuvântătoare,
Iubire Cerească,
Măicuţă Dumnezeiască.

Măicuţa Domnului, salvează-mă, nu mă lăsa,
când va veni clipa cea grea
te rog să mă înfiezi de-adevăratelea,
să mă scoţi de oriunde voi cădea,
să nu laşi nicio umbră diavolească
să se arate înaintea mea.

Numai tu

Numai tu mă iubeşti cu adevărat.
Numai tu ai milă de mine în ceasul greu.
Numai tu mă asculţi când sunt supărat.
Tu ştii ce se întâmplă în sufletul meu…

Măicuţă, iartă-mi versurile pentru fiinţe lumeşti…
Numai tu poţi cu adevărat să mă iubeşti.
Numai tu poţi să-mi întorci durerea în bucurie…

(Să mă ajuţi la fel şi când voi avea o soţie…)

Numai tu poţi iubi.
Numai tu poţi salva.
Iubirea cea dintâi
numai tu ne-o poţi da.

Ridică-mă

Măicuţa Domnului, ridică-mă din această nenorocire…
Ce a trebuit să îndur mi s-a părut peste fire.
Durerea s-a înfipt în inima mea ca un cuţit
pe care diavolul l-a tot răsucit.

Dă-mi vindecare, ajută-mă să mă fac bine,
fă ca viaţa să reizbucnească în mine,
dar creştină, curată, supusă…
Deschide-mi a viitorului luminoasă uşă!…

Să vadă toţi că mila ta e mai puternică decât moartea
şi că binecuvântarea ta poate să schimbe soarta.

Să vadă toţi cum îi ajuţi pe cei ce se roagă ţie,
cum le dăruieşti, după tinereţe, o nouă copilărie.

Ridică-mă, Măicuţă, din necaz şi pe mine
şi-ntoarce răul vieţii mele în iubire.

Salvarea îndureraţilor

-variantă-

Toţi cei zdrobiţi, cei căzuţi la pământ
la tine găsesc dumnezeiescul alint.
Toţi cei cuprinşi de durere
la tine găsesc mângâiere.

Măicuţa bolnavilor, Scăparea îndureraţilor, Regina pocăiţilor,
tu nu-ţi întorci faţa de la chinurile greşiţilor…
Tu întinzi mâna către cei care vor să se întoarcă Acasă
şi le dai binecuvântarea ta de Neatinsă Mireasă.

Tu îi ajuţi pe toţi rugătorii izbiţi de talazuri
şi îi ridici din ale vieţii necazuri.