Garofina Ianoș

M-am luat după inscripția de pe crucea ei și am crezut că numele ei din acte era Garafina, iar nu Garofina, cum îi spuneam noi…

Dar așa e când te îngroapă străinii. Omul din Pojorâta care a inscripționat crucea a greșit. Am descoperit acum niște acte vechi. Ianoș GAROFINA. S-a născut la Berchișești, Bucovina.

A avut o viață tare necăjită. A locuit în încăperea de 16 metri pătrați în care locuiesc eu acum și a lucrat ca femeie de servici la Casa de copii.
Soțul ei a murit în al doilea război mondial, la puțină vreme după ce plecase pe front, în timp ce ea era însărcinată. Așa s-a născut fratele vitreg al mamei mele.
Apoi, în septembrie 1947, s-a născut maică-mea. Bunica Garofina nu i-a spus niciodată cine e tatăl ei, dar în perioada respectivă a fost zbucium mare în Moldova: se retrăgeau trupele sovietice. Din pricina lipsurilor, maică-mea a crescut mai mult pe la Casa de copii.

Bunica Garofina era foarte evlavioasă. Se trezea noaptea și se ruga. Când eram mic și stăteam pe la ea, mă dădeam jos din pat să văd ce tot face acolo, îngenuncheată la marginea patului ei, la lumina care se strecura prin ferestre.
A fost lovită de trei ori de mașină, pe treceri de pietoni, și, spre sfârșitul vieții abia mai putea merge.
Deși era cea mai simplă dintre noi – o învățase maică-mea să scrie, cu litere mari de tipar, și să citească – cred că era cea mai apropiată de Dumnezeu.
Mi-a spus o dată cum o alinta bunica ei: „Garofiță, Garofiță… ești o floare de fetiță!” A murit la un cămin pentru bătrâni, la Pojorâta.

Îmi pare rău că nu i-am trecut numele corect în ultima mea carte. Dar Dumnezeu știe de ce a fost să fie așa.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • dan antonovici  On 26 Februarie 2012 at 23:49

    Din ceea ce ai scris mai sus, imi dau seama ca stai in casa bunicii. Cu atat mai mult ai datoria s-o pomenesti, nu prin carti ca nu-i foloseste la nimic ci la biserica. Atunci cand mostenesti o casa a cuiva care a murit, tu ca mostenitor ai datoria sa-i faci pomeniri fostului proprietar al casei. E un obicei din bucovina. Incepe Postul Mare, in toate sambetele la toate bisericile pana la Sf.Pasti se fac pomeniri de morti si Marius Ianus va merge simbata dupa sambata la o biserica cu”preot” si-i va face bunicii pomenire ducand un colacut, cateva fructe, un pomelnic, o lumanare, rugandu-se la Dumnezeu ca sa-i ierte pacatele. Conteaza.

  • dan antonovici  On 26 Februarie 2012 at 23:51

    Daca numele bunicii este Ianos de ce lui Marius i se spune Ianus, cu „u” si nu cu „o”? Ca sa nu sune a unguresc? Oricum ori cu „u” ori cu „o” tot a unguresc suna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s