Unde sunt cei care nu mai sunt?

Editorialul ziarului "Vocea ta fălticeneană" nr. 11.

Ştiu cât de mult îi place oraşul Fălticeni lui Benoni Maxim, acest personaj cu totul excepţional al urbei. Şi cât de frumos o spune sau o scrie el! „Frumosul oraş Fălticeni”, „acest frumos oraş numit Fălticeni”, spune Benoni Maxim… Nu ţin cu orice chip să îl necăjesc. Dacă îl va indispune ceva, acel ceva este adevărul lucrurilor. Fălticeniul este, pe zi ce trece, tot mai puţin un oraş. Fălticenii au pierdut în ultimii zece ani cinci mii de locuitori! Cinci mii! Au ajuns de la 29.787 de locuitori, câți aveau în anul 2002, la 24.619 locuitori. Îmi pare rău să îl anunţ pe Benone Maxim că, dacă luăm în calcul o populaţie minimă a unei localităţi care poate fi numită „oraş” de 10.000 de locuitori, în douăzeci-treizeci de ani Fălticeniul va fi doar o capitală de comună, un sat mai de vază. Dar în toate oraşele din judeţ lucrurile stau la fel: la Humor erau, în anul 1992, 16.629 de locuitori, în anul 2002 – 15.656 locuitori, iar anul care a trecut – 12.700 de locuitori. Aplicând criteriul de mai sus, în şapte ani Humorul nu va mai fi oraş. Iar oraşul Suceava, care avusese 106.000 locuitori în 2002, are acum 86.000 de locuitori. Judeţul în întregul lui a pierdut în ultimul deceniu 74.000 de locuitori, populaţia sa scăzând de la 688.000 la 614.000 de oameni. Mai mult de 10%… Unde sunt cei care nu mai sunt? În ultimii patru ani, anii crizei, nu se mai poate vorbi de o mişcare masivă a populaţiei către ţările bogate. Atunci unde se duc întruna cei de lângă noi? E simplu: îi văd pe fereastra căsuţei mele cum se duc din lumea asta, între şase scânduri, înconjuraţi de preoţi şi de cunoscuţi. Sunt zile când văd două sau chiar trei convoaie… Iar tinerii, tot mai puţin încrezători în Dumnezeu, dar şi speriaţi de nesiguranţa socială din ţară, nu mai aduc pe lume copii care să-i înlocuiască pe cei morţi. Vina e a politicienilor, a tuturor guvernelor care s-au succedat la conducere până azi. Niciunul nu a venit cu un proiect pe termen lung, niciunul nu s-a gândit că ţara asta mai trebuie să şi producă. Toate guvernele care s-au succedat până azi la conducerea României au avut proiecte de tip „crâşmă”. „Să mai împrumutăm nişte bani, ca să mai putem bea o săptămână.” Această mentalitate a dus România de râpă. Ţăranii nu mai cultivă pământul, ci vânează posturile din oraşele de lângă ei. Având această concurenţă neaşteptată, orăşenii nu mai găsesc de lucru şi pleacă în Occident. Credeţi că nu-i aşa? Nu dau niciun exemplu din Fălticeni, ca să nu se supere nimeni. La Biblioteca Orăşănească din Humor, niciuna dintre angajate nu e locuitoare a oraşului Humor! Nu ştiu în ce măsură asta nu încalcă însăşi Legea Funcţionarului Public, în baza căreia sunt angajaţi toţi bugetarii… Cei care aduc săteni pe posturi publice în oraş sunt demenţi. Ar trebui internaţi. Distrug sate întregi creând modele false, şi inoculând în acele comunităţi dorinţa de a câştiga bani fără muncă, de a fi „domni”. Din acest motiv câmpurile zac în paragină… Repet: aceasta e în întregime din vina acestor primari, consilieri locali şi directori de instituţii care angajează săteni. Rata de scădere a populaţiei deja s-a dublat. Avem de-a face cu o scădere de 10% în ultimii zece ani. Şi, cu toate că ne împuţinăm văzând cu ochii, iată că nu trăim mai bine. Încă o dovadă că totul e de la Dumnezeu, şi că acolo unde e binecuvântarea Sa, orcâţi oameni ar fi, e belşug, iar acolo de unde îşi întoarce faţa, e necaz şi durere. Să numeri oamenii e un păcat foarte mare. Regele David s-a căit amarnic pentru acest păcat, pe care l-a făcut şi el în faţa Lui Dumnezeu. Puteţi fi siguri că puterea actuală va pierde alegerile, tocmai din acest motiv. Lui Dumnezeu nu-I place când sunt cercetate aceste taine mari ale Sale. Oamenii sunt o cultură tainică, al cărei rost îl ştiu doar semănătorii şi secerătorii ei. Când firul de grâu îşi semeţeşte capul şi începe să numere boabele din jurul său, în los să-şi îngrijească propriul rod, stârneşte mânia Lui Dumnezeu. Aşa că să ne îngrijim mai mult de păcatele noastre, din pricina cărora ne împuţinăm pe zi ce trece, de parcă ne-ar înghiţi pământul, şi mai puţin de aceste cifre care, cu voia Celui de Sus, se pot schimba. Şi poate că nici nu avem de ce plânge dispariţia oraşelor, care sunt adevărate cuiburi ale lui veliar, locuri ale pierzaniei multor suflete. Deşi televiziunile, prin nemerniciile pe care le propagă, şterg pe zi ce trece orice diferenţă dintre sat şi oraş… Unde vom ajunge? Să nădăjduim că Dumnezeu se va îndura de noi şi ne va scoate şi din grozăviile acestea.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • lilia r  On 15 Februarie 2012 at 12:03

    Te intrebi ce spune Legea cu privire la Functionarul public, cu referire la angajatii din institutiile orasanesti care traiesc in sate? Indiferent ce-ar spune, ar fi o mare aberatie ca in urbe sa lucreze doar cei domiciliati acolo. Principiul angajarii in aceste functii orasanesti, de obicei mai bine platite decat in sate, ar trebui sa fie concurenta onesta, bazata pe profesionalism, competente si responsabilitate, indiferent unde domiciliaza persoana. Asa ar fi corect. Si asa i-am responsaliza pe functionari. Au cam trecut demult timpurile cand satenii trebuiau sa se nasca si sa moara tarani, iar cei nascuti in orase sa chiulungeasca in fotolii. Orasenii raman fara posturi? Doar oare nu cumva pentru ca s-au culcat pe-o ureche si asteapta sa le cada para malaiata in gura lui natafleata, pentru ca s-au asteptat ca odata avand o facultate va fi obligata intreaga societate sa le stea la picioare oferindu-le job-uri bine platite? Nu a prea cam fost sa fie asa… ar putea atunci sa catadicseasca sa mearga si ei sate: pamant este destul si, la cata „energie pozitiva” au incat da pe dinafara din cluburile de nopate arhipline pe care le umplu in fiecare seara, ar putea sa se inhame chiar ei la pluguri si sa scoata Romania din telina.
    Nu vorbesc aici despre functinoarele din Humor. Daca nu-si fac bine treaba, ai dreptate, nu au decat sa plece, dar nu pe principul ca locuiesc in sate si ar trebui sa elibereze locurile pentru oraseni. Atat timp cat, intr-un concurs obiectiv un satean face fata mai bine unor cerinte chiar si decat zece oraseni, ar trebui sa fie luat sateanul, chiar daca cei zece raman fara posturi. Iar asta le-ar folosi si celor din urma: i-ar motiva spre o pregatire mai buna si un angajament mai serios.
    Apoi, domiciliul chiar nu conteaza. Orasenii get-beget, cu pregatire si buni profesionisti care prefeara sa se mute la tara, doar pentru ca acolo pot duce un mod de viata mai sanatos, cu fructe si legume ecologic pure, cultivate de ei in timpul liber pentru copii, dar care fac naveta in fiecare zi in oras si-si indeplinesc obligatiunile ar trebui sa-si lase si ei posturile si sa se apuce de agricultura facand loc cuiva care sta in oras dar e mai putin competent? Chiar nu mi se pare firesc. Asa cum nu e firesc sa dai vina ca nu ai loc de munca in oras pe faptul ca asta a fost ocupat de cineva care vine din sat. Atat timp cat pentru un post se da concurs si cineva venit din sat face fata mai bine cerinteleor, decat tine, domnu’orasean, angajatorul acela ar trebui sa fie dement ca sa te angajeze pe tine, doar din simplu considerent ca cel mai bun traieste la tara. Si daca acela a fost preferat, ar trebui sa-ti pui intrebari in ce priveste propria-ti peroana. Poate ca, chiar tu esti de vina, pentru ca nu esti indeajuns de bun pentru acel loc? Ca aceste concursuri sunt inexistente si zeci de ani in sir funtiile publice se dau pe pile si tot pe pile se tin, e altceva. Cu asta trebui sa luptam, ai dreptate perfecta. Nu pe principiul de unde vine omul. Raed Arafat a venit din Siria ( asta nici macar nu-i un sat de langa Cluj sau Humor) si a facut pentru sistemul medical romanesc cate n-au facut multi medici romani oraseni care dorm pe-o ureche si se intrec in a lua spaga. Daca intr-un oras mic, ca Humorul ar veni un bibliotecar sau un director de muzeu, care ar reusi sa anime viata culturala a localitatii nu m-ar deranja nici daca as sti ca-i venit din Etiopia si face naveta in fiecare zi si l-as lasa in functia aceea, chiar daca zece humoreni incompetenti si puturosi ar plange ca nu au de munca. Acestora le-as recomanda mai degraba sa se apuce de agricultura, poate ca asta le-ar reusi mai bine.

  • lilia r  On 15 Februarie 2012 at 12:55

    Si, o sa-ti dau un exemplu, chiar daca pare o banala lipsa de modestie: m-am mutat de tot in Bucuresti acum acum aproape un an. Pentru ca aveam destul timp liber, am hotarat sa merg sa ma mai angajez undeva. Nu stiu de ce bucurestenii se plang mereu de lipsa de locuri de munca. Eu in prima saptamana cand am inceput sa-mi caut ceva, am dat doua interviuri si in ambele cazuri am trecut. Desi la primul loc de munca mi se oferea un salariu mai mare, am optat pentru al doilea. Inainte sa inceapa interviul am discutat cu alti candidati. Majoritatea bucuresteni. Cu fitze de genul „sa vad cat imi da si daca imi convine”. Inainte de discutia propriu-zisa a iesit cineva si ne-a explicat ca trei luni vor fi de proba – se va plati cu 300 de euro. Dupa care, in cazul in care cel acceptat face fata – va primi 5-6 sute de euro. Jumatate au plecat. Nu i-a mai interesat. Eu am ramas. am luat job-ul. Si la sfarsitul primei luni mi-au dat nu 300, ci 500 de euro. Iar inca peste o luna am inceput sa fiu platita cu cate 1200. Multi dintre cei mai vechi in firma au inceput sa ma priveasca chioras, iar in niste discutii mai aprinse mi-au si reprosat ca sunt basarabeanca si sunt platita mai bine ca ei, „ca uite, vin moldovencele din sate si ne iau locurile de munca, iar noi suntem nevoiti sa ne cautam job-uri afara”. S-a intamplat insa ca in scurt timp sa se imbolnaveasca mama, am plecat la Chisinau in concediu, pentru 3 saptamani, i-am lasat sefi, in sfrasit „nu-i mai conducea o moldoveanca” . Pe langa ca nu s-au descurcat si au incurcat toate lucrurile in lipsa mea, ma si sunau toata ziua ca sa ma intrebe una sau alta, ei, marii specialistii carora eu le luasem locul! Abia cand m-am intors, s-au reglat relatiile dintre noi si au recunoscut ca, chiar as fi mai buna decat ei, bucurestenii get-beget, care n-au pascut niciodata oile ( dar care probabil nici nu s-ar pricepe sa le pasca) !
    Pentru ca mai am si alte venituri, din salariul de la firma asta am initiat, inainte de Anul Nou o afacere. Am anuntat concurs. Am angajat o fata din Bucuresti si o alta din zona Iasilor. le-am surprins chicotind cu clientii. Le-am alungat. Am luat altele. Bucurestence. Una lucra de parca-mi facea vreun mare onor, alta venea la pranz si cand ajungea statea numai la telefon si barfe. Am luat ce-a de-a treia echipa: o fata din sat, din Timocul sarbesc si o clujeanca. Daca ar fi muncit fostele angajate bucurestence cum lucreaza fata asta dintr-un sat sarbesc uitat de lume as fi deschis, in cateva luni, un al doilea punct. Dupa ce i-am marit salariul celei de-ntai, clujeanca a inceput sa munceasca si ea cum mai multa tragere de inima.
    Nu ti-am insirat astea ca sa ma dau mare, ci ca sa-ti dau un exemplu: sunt din sat, din Basarabia aceea „ruseasca”, dar in cateva luni am ridicat cifra de afaceri a firmei care m-a angajat cum nu o facusera bucurestenii comozi in doie ani, pana sa vin eu. Am fost angajata eu, in detrimentul unui orasean mai putin competent, i-am marit si veniturile patronului, si-a largit afacerea si a mai angajat vreo 7 oameni dupa ce am venit. Am prosperat si eu, creand, gratie acetui salariu, inca doua locuri de munca, inca doua fete au ramas in Romania si nu au fost nevoite sa mearga afara. Iar gratie uneia dintre ele, a romancei venite ditr-un sat cu 500 de locuitori din Serbia, voi mai deschide un punct si voi mai crea in scurt timp doua locuri de munca. Ce se intampla daca nu eram angajata, pentru ca nu eram din oras? Cei putin 9 oameni ar fi fost acum someri…
    Problema nu e in oamenii din sate veniti in oras, nu ei iau locrurile de munca ale „domnilor”, ci ale politicilor proaste ale guvernarii. Daca s-ar angaja atat de riguros si in instituriile de stat si s-ar mai si monitoriza cum lucreaza functionarii, dar si romanii ar fi mai putin comozi si ar inceta sa tolereze mitocania celor din fotolii, totul s-ar regla de la sine in Romania. Si, te asigur, nici taranii nu am mai da asa busna in orase, pentru ca automat ar creste si acolo nivelul de trai si ar aparea locruri de munca.
    Atat timp insa cat angajatii se prefac ca lucreaza, angajatorii se prefac ca-i platesc, iar romanii sunt toleranti, esecul romanesc e garantat chiar daca in oras nu ar mai veni nici un satean…

  • Marius Ianuş  On 15 Februarie 2012 at 13:09

    Draga Lilia, e o confuzie la mijloc. Eu vorbeam de locurile de munca pentru lenesi, de locurile de munca de la buget. Pentru cine vrea să facă bani în mediul privat, firește că nu încap astfel de discuții: angajezi pe cine e mai profitabil să angajezi.

  • lilia r  On 15 Februarie 2012 at 13:16

    Nu e nici o confuzie, e acelasi lucru chiar si la stat, ba chiar, cand e vorba de locurile la buget – cu atat mai mult: decat un puturos din oras care sta intr-un fotoliu de functionar si omoara timpul sau se preface ca lucreaza, as prefera unul venit din Tanganica, dar care face ceva. Ti-am dat exemplul cu Arafat, asta a fost angajat pe un loc de la buget, prefer sa mai vina inca zece ca el, din satele cele mai indepartate ale Romaniei, in locul unor functionari nascuti si morti de lenesi ce sunt in orase, dar cae isi primesc fotoliile de la buget pe pile, iar de multe ori dupa sistemul monarhic, din tata-n fiu si tot din tata-n fiu nu fac nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s