O Românie înecată în sângele propriilor noştri copii…

Avortul nu este o simplă crimă. Prin avort se ucide nu doar trupul celui care trebuie să vină în lume, ci şi sufletul său. De fapt, acelui suflet nu i se dă şansa să se mântuiască. Câţiva părinţi îmbunătăţiţi, între care şi Părintele Arsenie Boca, ne-au spus că acele suflete nu pot intra în Rai, pentru că nu au proba (pentru unii) curăţitoare/mântuitoare a vieţii, aşa că stau la poarta Raiului şi strigă cerând răzbunare asupra celor care i-au adus în situaţia asta.
Am şi eu acest păcat înfiorător. Am îngăduit ca o femeie care rămăsese însărcinată cu mine să facă avort. Ba, mai mult, eu i-am făcut rost de bani pentru asta. Am încercat să o fac să renunţe, într-o primă fază, dar nu am fost suficient de convingător. (Are sens să mai încerc să mă scuz? Eram orbit de dragoste… Nu eram foarte credincios… Viaţa mi se părea un chin, fără să-mi dau seama că acest chin al meu ţine de faptul că nu îmi trăiesc viaţa după voia Lui Dumnezeu… Dar aici nu e loc de nicio scuză.) Din nefericire, nu e doar păcatul meu…
Departe de a fi o „ţară sfântă”, o „Grădină a Maicii Domnului”, cum ne spun unii mitomani tocmiţi de diavol, care vor să ne strecoare în suflet mândrii deşarte, România e ţara cu cele mai multe avorturi pe cap de locuitor din Europa.
Harta crimei 2002
În judeţul Braşov, în anul 2002, aproximativ 70% dintre copiii care urmau să se nască au fost avortaţi! Au fost de două ori mai multe avorturi decât naşteri! La fel s-a întâmplat în Bucureşti şi în judeţele Brăila, Ialomiţa şi Olt. Procente de peste 50% de avorturi, din totalul sarcinilor s-au înregistrat, în acel an, şi în judeţele: Botoşani, Iaşi, Bacău, Covasna, Harghita, Mureş, Cluj, Alba, Timiş, Caraş-Severin, Gorj, Dolj, Vîlcea, Argeş, Prahova, Buzău, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Constanţa. Putem aşeza alături de aceste rânduri o hartă a ruşinii naţionale, înecată în sânge.
În întregul României, în anii 2000, 2002 şi 2005, ani pe care îi ia în calcul arhiva de la johnstonsarchive.net s-au produs 668.932 de crime, cu aproape 3.000 mai multe decât naşterile vii. Nu mai reproduc numărul acestora din urmă, pentru că este numărul diavolului. Bineînţeles că nu întâmplător. (Explicaţia acestei potriviri e simplă: Dumnezeu ne arată că ne-am făcut atâtea păcate omorându-ne copiii, încât pe cei pe care i-am lăsat să trăiască i-am aruncat în ghearele diavolului. Pentru că păcatele părinţilor cad şi asupra copiilor.)
Stăm foarte rău, doar ruşii par aproape la fel de criminali ca şi noi. În anul 1965, în fost U.R.S.S. au fost ucişi 11.700.000 de copii, da, unsprezece milioane şapte sute de mii, şi au fost 4.253.096 de naşteri. 73% dintre copii care trebuiau să vină în lume au fost omorâţi! Trei din patru! Dar, raportat la populaţie, nici în acel an ruşii nu au fost la fel de criminali ca şi noi. În România anului 1965, 80% dintre sarcini au fost întrerupte, patru din cinci!, şi 1.115.000 de copii au fost omorâţi în pântecele mamelor lor! Opt ani de crime monstruoase, 1959-1966, cu aproape un milion de nenăscuţi omorâţi pe an, au obligat conducerea României să ia măsura interzicerii avorturilor. Doar în 2002 ruşii ne-au întrecut în cruzime, an în care la ei au fost ucişi mai bine de 58% dintre copii, faţă de 54% la noi. Acestea sunt crime făcute de noi şi de apropiaţii noştri. Crime pe care le plătim şi le vom plăti.

Sunt câteva judeţe în care această crimă nu a ajuns încă obişnuinţă: Sălaj, Tulcea, Satu Mare, Bistriţa, Suceava şi Hunedoara. Deşi şi în aceste judeţe se practică avorturile, într-o proporţie destul de mare, de aproape un sfert din naşteri, totuşi aici pare să nu se fi instaurat pe deplin nebunia criminală care bântuie restul ţării. Să nici nu o lăsăm să o facă.

Deşi poate că nu e cel mai bun termen de comparaţie, pentru că vesticii folosesc mijloace contraceptive, care sunt tot o formă de avortare continuă, să spunem că statisticele din aceste şase judeţe, cele mai puţin mânjite cu sânge din România, arată proporţii ale crimei mai mari decât în toate landurile din fosta Germanie Federală, mai mari decât cea din întreaga Elveţie, cu excepţia oraşului Geneva, şi mai mari decât cele din Portugalia, din majoritatea regiunilor italiene, şi din Irlanda. Trebuie menţionat, de altfel, că ţările profund catolice, cum e Irlanda, sunt cele mai puţin vărsătoare de sânge al nenăscuţilor. În anul 2010 în Irlanda doar 6% dintre cei care urmau să vadă lumina zilei au fost ucişi. Deşi şi asta e o crimă mare, reprezentând câteva mii de morţi pe an, dimensiunile acestui genocid nu sunt de proporţia celor din România, Ucraina şi Rusia. În aceste ţări, aşa-zis creştine, putem vorbi de milioane de criminali, între care şi semnatarul acestor rânduri, care şi-au omorât proprii lor copii. Le spun tinerilor: nu faceţi asta. Din clipa în care aţi făcut-o, viaţa voastră e distrusă. Şi aşa a fost viaţa mea.

Documente:
În lume:
http://johnstonsarchive.net/policy/abortion/index.html
În România:
http://johnstonsarchive.net/policy/abortion/ab-romania.html
În România, pe judeţe:
http://johnstonsarchive.net/policy/abortion/romania/ab-romaniac2.html

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • ioana  On 23 Martie 2012 at 19:58

    si a mea, dragule, si a mea…

    am trei copii acum, dar ce folos…

    am facut si eu crima ca asta, la 19 ani, si acum
    viata mea e risipita, facuta praf si pulbere, imposibil de indreptat…

    ma uit la harta asta de singe ca la o harta a mea.

  • Marius Ianuş  On 23 Martie 2012 at 20:33

    Să ne străduim să merităm ştergerea acestui păcat, prin spovedanie, rugăciune, viaţă curată, fapte bune şi participare la slujbele Bisericii.
    Şi, cu marea Sa milă, Domnul nostru Iisus Hristos ne va ierta.

  • o piatra  On 24 Martie 2012 at 12:24

    Doamne-ajuta…

  • lilia r  On 24 Martie 2012 at 21:17

    Exista judete mai curate decat altele? Sa nu ne amagim. Procentul vanzarilor mijloacelor anticonceptionale vorbeste despre aceea ca trei patrimi dintre femeile Romaniei recurg la aceasta metoda de a se descotorosi de sarcini nedorite. Iar aici aproape ca nu exista diferente de la un judet la altul. Mai mult, nu este exclus ca unele sa o faca chiar in biserica, inainte sa se impartaseasca, fara sa fie constiente de acest lucru ( e cunoscut faptul ca pilulele anticonceptionale, steriletul si alte mijloace de acest gen nu exclud sarcina, ci produc doar un avort spontan, pe care femeia nici macar nu il resimte, la aproximativ zece zile din momentul fecundarii, iar acest lucru se poate intampla oricand si oriunde, inclusiv in fata potirului cu impartasanie).
    Sa nu uitam apoi si de incercarile de inseminari in vitro, un adevarat trend in tara noastra acum, in urma caruia are loc fecundarea a cel putin doua sau trei ovule, deci obtinerea a cel putin doi sau trei embioni, dintre care este salvat doar unul, la intamplare, ceilalti – sunt pur si simplu aruncati la gunoi. Exista, in aceleasi cabinete medicale si practica „inghetarii” acestor embrioni, care se pastreaza in conditii speciale si pentru care cuplurile platesc, ca pentru niste valize grele, lasate in camera de bagaje a unei gari…
    Vorbesti despre aproximativ 70% de copii omorati, ar fi frumos sa fie asa, ma tem insa ca realitatea e cu totul alta si ca doar 5 sau, cel mult, 7% dintre copiii nostri primesc dreptul de a trai…

    • Marius Ianuş  On 26 Martie 2012 at 12:05

      Dragă Lilia, totuşi diferenţe regionale există. Şi nu doar în România. Te rog să compari pe harta avorturilor din Moldova raionul Teleneşti cu raionul Cahul. Doar nu vrei să spui că în raioanele Teleneşti, Hânceşti, Călăraşi sau Edineţ ţărăncile românce sau rusoaice folosesc mijloace contraceptive mai avansate decât femeile de la Cahul sau din Chişinău… La fel se întâmplă în Germania, unde, de pildă, regiunea (mai catolică) Bavaria nu e la fel de repede vărsătoare de sânge nevionvat ca oraşul Berlin.

  • lilia r  On 26 Martie 2012 at 13:39

    Exista, induscutabil, numai ca eu vorbeam despre altceva: dincolo de statisticile oficiale care iau in calcul doar avorturile survenite in urma interventiei medicilor, exista si acelea spontane, provocate de mijloace contraceptive, pentru ca ne amagim daca credem ca o femeie de la oras care recurge la aceste mijloace si nu a facut niciodata o intrerupere de sarcina, chiar n-a avortat niciodata, pentru ca numarul avorturilor ei nu-l cunoaste nimeni, nici macar ea. Stiinta medicala moderna nu cunoaste inca mijloace contraceptionale care sa impiedice aparitia sarcinii, cele care sunt recomandate femeilor cu surle si trambite nu fac decat sa omoare embrionul inainte ca acesta sa ajunga in uter. Atat. E si asta insa o crima. Numai ca despre acest lucru nu vorbeste aproape nimeni.
    Iata de ce s-ar putea intampla ca statisticile sa arate cu totul altfel si o femeile de la Bucuresti sau Chisinau, foarte informate si care nu au recurs niciodata la intreruperi de sarcina sa fie, de fapt, fara stirea lor, mai criminale decat cine stie ce taranci de prin careva sat uitat de lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s