Un vis

Am văzut soarele imens, în culori roșu-portocalii, cu o reflecție și mai mare parcă prăvălindu-se către noi din cer. Era ca și cum între cer și pământ era o apă nevăzută în care soarele, acest soare căzut, se reflecta.
Era o vedenie înspăimântătoare. Soarele și reflecția sa acopereau o bună parte din cer, cam toată raza mea vizuală.
Eram pe un fel de colină, alături de tatăl meu, pentru că i-am arătat și lui acest soare căzut parcă din cer, iar el mi-a zis: ”A văzut și maică-ta asta. La cutremurul din `77. Da` era mai mare. Și era și un țânțar uriaș. A spus și la Dinescu…” În timp ce îmi vorbea fugeam amândoi către casă, coborând acea colină. Mă gândeam că acel țânțar uriaș trebuie să fi fost una dintre lăcustele înfățișate de Apocalipsă. Apoi m-am trezit.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s