Floarea de Gând

Tot împletind cununi de spini,
și flori de gând,
și flori de ceară
călugărul zicea plângând
în mintea sa a mia oară :
”O, Doamne, nu lăsa în mine n
imic din ceea ce-o să piară!”

Treceau prin mintea sa străinii,
ai tinereții ani nebuni…
”O, Doamne, eu îmi merit spinii
și-aș merita să mor acum!”
Așa spunea bătrânul bun…

”Aș merita ca niciodată
Tu fața să nu mi-o arăți!
Aș merita cu mii de suliți
Tu să mă-mpungi și să mă cerți!
Iar Tu mă ierți!…”

”Cum îmi mai dărui clipa asta
și bucuria după plâns
și toat-această Mare Pace
care-mi mângâie părul nins…
când știi că și eu Te-am ucis?!”

Așa zicea bătrânul cela,
plutind în liniștea de seară
și tot gândindu-se așa
la faptele de-odinioară
își împletea cununi de spini,
și flori de gând,
și flori de ceară.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s