Mediul de comunicare e chiar ”mesajul” acestei nebunii care ne înconjoară?

Atunci când rămânem mult timp în fața televizorului sau a calculatorului, cum fac tot mai mulți dintre noi, simțim o stare nepotrivită sufletului nostru, o neliniște, o apăsare… Oare de ce?
”Mesajul e chiar Mediul de Comunicare” – așa ar fi trebuit tradus ceea ce a spus canadianul Marshal McLuhan în volumul ”Galaxia Gutenberg”. Sau în cel care i-a urmat? Cui îi pasă! Să nu cumva să vă pierdeți vremea cu panseurile acestui rătăcit! O să vă spun eu, pe scurt, ce trebuie să extragem din ce a spus el. Și folosesc ce a spus doar ca termen de comparație, nu pentru că scrierile sale ar fi interesante.
Ei bine, potrivit acestui McLuhan, mesajul lumii informaționale în care trăim este tocmai harababura cu multiple straturi prin care ne provine acest mesaj. Să ne referim doar la ”noile media”, televizorul și calculatorul. Ambele au mai multe efecte neobișnuite (diferite de cel al hârtiei) asupra utilizatorului. În primul rând, sunt hipnotice. Greu te desprinzi de un film sau de o navigare pe internet, chiar dacă în acele lucruri nu găsești nimic folositor. Pierzi minute peste minute, ore peste ore și nu ajungi la nimic. De ce ai stat? De ce te-ai uitat la tâmpenia aia? De ce ai navigat pe siteul ăla? Poate doar pentru că ecranul e fluorescent și hipnotic. Citește cineva cu adevărat pe calculator? Eu am citit câteva ”cărți”, dar nu cu plăcerea și înțelegerea cu care citesc pe hârtie… Se pot citi poezii sau articole, chiar niște cărți electronice mai scurte, dar e greu să citești cărți mai consistente. Mediul presei electronice e unul… nefiresc. Un mediu care exercită asupra ta atât un control telepatic cât și o iradiere cu unde electromagnetice. Le recomand tuturor celor care stau la televizor sau la calculator să facă măcar o metanie pentru fiecare cinci minute pe care le-au petrecut ”conectați”. (Sâmbăta, duminica și în sărbători nu se fac metanii.)
”Conectați” la ce? Când aceste mijloace media au apărut au existat voci ale Bisericii care au văzut în ele chipuri ale satanei. (Să ne amintim chiar primul episod din Dekalog, tulburătorul serial al lui Kieslowski.) Mai precis, acel chip al antihristului înaintea căruia se va închina fiecare.
Nu știu dacă e adevărat, dar această tentație nefirească există. ”Prin canalele astea ale internetului circulă demoni”, spune un călugăr de la Petru Vodă. Ceva nefiresc se întâmplă, iar această rețea informațională electronică pare anume făcută, asemenea unei pânze de paianjen, ca să prindă niște muște amețite în ea. Ați auzit de ”internetul obiectelor”? Nu cumva lui îi urmează și o ”rețea” a ființelor? Nu cumva acele muște suntem noi?

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s