De aceea nu mai vin

scrisoare a unui băiat plecat la mănăstire către cei de acasă

Am plecat să urc un munte
presărat cu stânci de chin.
Ale vieții căi bătute
le privesc ca un străin.

Într-o zi voi fi acolo
unde toate se cunosc,
iar în lumea de dincolo
voi fi Fiu Duhovnicesc.

Fiindc-am auzit cocoșii
cum vestesc al lumii chin !
Noaptea flutură zori roșii
și de-aceea nu mai vin !

Cu Fecioara Preacurată
spre Lumină voi porni.
Voi clădi pe-a Vieții Piatră,
iar pe draci îi voi zdrobi.

Fiindc-am auzit cocoșii
cum vestesc al lumii chin !
Noaptea flutură zori roșii
și de-aceea nu mai vin !

În războiul care-ncepe
în al morții mele vad
sângele-mpletit în lacrimi
mă va-mpiedica să cad.

Voi privi deșertăciunea
împăcat și fără vis.
Voi surpa înțelepciunea
acestui fals paradis.

Fiindc-am auzit cocoșii
cum vestesc al lumii chin !
Noaptea flutură zori roșii
și de-aceea nu mai vin !

Nu mă tânguiți zadarnic,
eu în Viață voi păși.
Domnului voi fi paharnic
și pe toți vă voi iubi.

Fiindc-am auzit cocoșii
cum vestesc al lumii chin !
Noaptea flutură zori roșii
și de-aceea nu mai vin !

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s