Un episod minunat la Părintele Justin

Nu l-am văzut niciodată în față pe Părintele Justin Pârvu. L-am căutat de trei ori, dar nu am apucat să vorbesc cu el. Prima dată aveam niște ispite să plec și nu am mai stat. Era deja seară, era lume multă în fața mea și aveam gânduri că nu am unde înnopta acolo și tot așa.
A doua oară eram în trecere și nu l-am găsit. Ce s-a întâmplat a treia oară vă voi povesti acum.
Mi-am amintit de această întâmplare după ce am citit povestea minunată a convertirii mamei lui Saccsiv. Venisem mai din timp acum, dar deja erau foarte multe persoane înaintea mea. M-am așezat pe un scaun din holul de la parter al clădirii în care era Părintele și m-am rugat. Am zis așa: ”Părinte sau Îngere al Părintelui, dă-mi și mie un dar, ca să nu plec de aici cu mâna goală.” Am spus ”sau Îngere al Părintelui” gândindu-mă că el poate fi ocupat. Și, după cum ați înțeles, mă gândeam deja la plecare. Imediat după ce am spus rugăciunea asta am simțit cum a intrat în mine o putere mare, ”un fior care a scuturat-o”, cum spune Saccsiv despre mama sa. Eu nu știu dacă am fost zgâlțâit sau nu de această putere. Știu doar că așa un dar duhovnicesc am primit de foarte puține ori. O dată, într-un miez de noapte, la Mănăstirea Râșca, altădată, în alt miez de noapte, la Mănăstirea Făgețel și parcă încă o dată, mai demult.
Prinzând curaj, mi-am zis să stau ca să îl văd pe Părintele. Atunci am fost invitați să urcăm sus. Acolo, au început să mai vină oameni și după mine. Iar gândurile de plecare mi-au venit iară. Și am zis așa: dacă Părintele mi-a dat așa un dar fără să îl văd, poate îmi dă și un sfat fără să intru la el. Și am zis: ”Părinte sau Îngere al Părintelui, dă-mi și un sfat”. Problema mea era dacă să îmi mai aștept soția, rătăcită pe cărările lumii, sau să caut o altă femeie sau… ce să fac? Imediat după ce am spus rugăciunea în minte, femeia care stătea lângă mine m-a întrebat, arătând către femeia care stătea în fața mea: ”Dânsa este soția dumneavoastră?”.
De aici relatarea mea se bifurcă, de teamă să nu smintesc, nu am redat toate amănuntele ei.

Așadar – varianta 1, cea detaliată: în prima fază, din pricina felului în care a lucrat acea putere pe care am primit-o în mine, redându-mi vigoarea, și din pricina felului în care s-a uitat la mine acea femeie despre care cineva crezuse că ar fi soția mea, am crezut că Părintele mă îndeamnă să mă recăsătoresc, cum m-au îndemnat cam toți duhovnicii mei. M-am speriat oleacă (”Oare trebuie să mă căsătoresc cu femeia asta?” – mă întrebam) și am coborât scările. Femeia respectivă a coborât și ea, fapt care m-a cam pus pe fugă (sunt un timid). Adevărul e că nici până azi n-am înțeles mesajul Părintelui. Dar minunea e că el a fost.

Varianta 2, cea moralistă: Am răspuns și am coborât. Primisem sfat. Știu care e soția mea.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s