Cântec despre tinerețea unor martiri

Tinerețe, un` te duci,
îmbrăcată-n foi de nuci?
La Aiud și la Pitești,
la Gherla și București…

C-au ieșit iude în cale,
ca să-mi puie lungi zăbale,
ca să-mi puie zeghe grele
și să mă înnoade-n ele…

Tinerețe, unde pleci,
învelită-n frunze verzi?
Plec pe-un munte de calvar,
la o piatră de hotar,

unde moartea o zărești
îngrozită la ferești,
că de-atâta chin și jele,
moartea moare la zăbrele.

Tinerețe, un` te pierzi,
îmbrăcată-n cămeși verzi?
Nu mă pierd, că mă înviu.
Dau un sac pe care-l știu

de țărână tot, de lut,
și capăt veșnic ținut.
Capăt straie de lumină
și iertare de-orice vină.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s