Monthly Archives: Iulie 2014

Gânduri de pe Drumul Crucii mele – avanpremieră editorială

Din pricina lucrăturilor de tot felul, am ajuns într-o situație foarte delicată: sunt nevoit să îmi editez singur cărțile. Nu mă deranjează asta foarte tare: până la urmă scap de aceste edituri nenorocite care au lucrat alături de masoni la înstrăinarea și distrugerea conștiinței acestui popor. Dar partea proastă e că nu prea mai am bani de editat cărți și că nu reușesc să îmi pun cărțile în vânzare așa cum ar trebui. E bine de știut…

Totuși, trebuie să îmi împlinesc menirea până la capăt, chiar dacă știu că niciunul dintre țiganii, securiștii, iudeii și masonii împinși în față de păpușarii lumii culturale, dacă s-ar fi aflat în situația mea, nu ar fi reușit să mai facă nimic.

Ultima mea carte: descărcați. O voi scoate și în format tipărit, de îndată ce voi găsi niște bani.

Anunțuri

Doi melci

Am ajuns vineri 18 iulie 2014 la București din rațiuni pe care, ca să nu smintesc pe nimeni, le voi povesti poate, în alt registru, într-un roman umoristic.

La București m-a găzduit prietenul Ciprian Voicilă, care avea această posibilitate pentru că soția și fetița sa erau în vacanță.

Nu mai povestesc cum au decurs cele trei zile pe care le-am petrecut în capitală, ci voi trece la subiect: Duminică am mers la Sfânta Liturghie la Biserica ”Sfântul Nicolae” de la Drăgănescu, frumosul lăcaș pictat de Părintele Arsenie Boca.

Aveam de făcut treizeci de kilometri până acolo.

Ieșim din București și mă tentează să-i spun lui Ciprian că de fiecare dată când mă duc la Părintele Arsenie Boca, acesta îmi dă un semn pe parbrizul mașinii. Niște stropi mari, ca niște lacrimi, deși e soare. Am mai scris despre asta pe blog: legătură. Dar nu îi mai împărtășesc lui Ciprian acest gând, de teamă că acum nu se va mai adeveri.

Un pic mai încolo, nu știu cum vine vorba și vreau să-i spun însoțitorului meu care a fost prima mea amintire: un melc cățărându-se pe un copac. Potrivit părinților mei, trebuie să fi văzut acel melc în grădina casei în care eram găzduiți pe când aveam trei-patru ani, în Schei. Dar îmi cenzurez și acest gând. ”Ce-are a face?”, îmi spun, ”De ce să-i spun lui Ciprian asta? Ca să-mi dau importanță?”

Imediat după asta, pe parbrizul mașinii mele apare un melc. Un melc mic, cu tot cu cochilie, care, deși aflat în bătaia curentului iscat de mașina care circulă cu nouăzeci de kilometri la oră, își întinde gâtul și încearcă Citește în continuare

Brașovul în ghearele sectarilor

La Patinoarul din Parcul Tractorul are loc întrunirea iehoviștilor, anunțată de un panou imens. De cealaltă parte a Gării Brașov, la Sala Sporturilor – alt panou imens anunță că nu știu ce reverend conferențiază pe nu știu ce temă de-a lor, aparent creștină, în fapt corupătoare de suflet, pentru că sectarii sunt lupi în blană de oi.

Ce nu ne spun ei niciodată e ceva simplu: că ei au răstălmăcit Noul Testament după cum i-au învățat evreii din America, așa încât așa-zisul ”creștinism” rezultat să fie total dependent de ideile jidovilor și opus în esență adevăratului creștinism.
Pentru sectari crucea e un obiect de ocară și tortură, deși li se poate dovedi foarte ușor, Citește în continuare

Când nu mai poți să te rogi…

O prietenă basarabeancă, Lilia, mi-a prezentat acum câteva săptămâni o situație pe care nu o înțelegeam. În urma unor necazuri personale, care au culminat cu moartea soțului și moartea mamei ei, a ajuns să nu se mai roage. Mi s-a părut cumplit, dar azi, în urma unor necazuri personale, aproape că ajung să o înțeleg… Citește în continuare

România despre care am scris eu atunci…

Dacă tot veni vorba de ”România despre care am scris eu atunci”, haideți să vedem de unde mi se trag mie cam toate: https://yanush.wordpress.com/indreptari/

Parola paginii este ”critica”. Iar versurile, dincolo de niște exagerări de limbaj, sunt absolut patriotice. Securiștii fie nu au înțeles asta dintr-o uriașă prostie sau dintr-un fariseism de tip ceaușist, fie au ei înșiși probleme la capitolul patriotism…

De fapt, desfășurarea de forțe pe care a pus-o în acțiune ICR-ul împotriva mea, distrugându-mi viața, e de domeniul grotescului.

România… Institutul ”Cultural” ”Român”… România despre care am scris eu cândva…

Articol programat la 10.03.2014

Care credeți că erau veniturile jidovitului Mircea Mihăeș, fost vicepreședinte al ICR, pe când eu făceam rost cu greu de câteva mii de Euro cu care făceam o revistă la Chișinău, pe care ICR mi-o fura? (Cunoașteți deja tot ce mi-a făcut Institutul ”Cultural” ”Român”: legătură.) Citește în continuare