Monthly Archives: August 2014

Voi fi plecat o vreme

Voi fi plecat o vreme și nu voi mai putea scrie pe blog. 

Vă invit să îmi citiți ultimele cărți în variantă electronică:

Gânduri de pe Drumul Crucii mele

Vino, Măicuță! Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului

Flori de foc, de gând și de lumină

Ele pot fi cumpărate în ediție imprimată, de aici: legătură.

Pace, bucurie și ajutor tuturor!

Anunțuri

Necazuri administrative

Necazurile mele administrative s-au încheiat cu o mică victorie.

Mai sunt și oameni înțelegători pe lumea asta.

Marius Ianuș a murit !

NOU: Renunț la pseudonimul Marius Ianuș. Din luna martie a anului 2013 a început o nouă etapă în viața mea, o etapă care cere încă o desprindere de trecut. Doamne ajută!

Din nou despre Alina și Rafael

Iertați-mă că insist atât cu această poveste, dar veți vedea că merită să o urmăriți, mai ales că suntem la ceasul lămuririlor.

Știți, pe scurt, despre ce e vorba: am luat la ocazie o femeie cu copil care mergea la Valea Plopului, la Fundația Părintelui Nicolae Tănase. Am aflat frânturi din povestea tristă a acestei femei și m-am hotărât să încerc și eu să o ajut dacă va fi nevoie, așa că i-am lăsat numărul meu de mobil. M-a sunat și a petrecut câteva zile în casa părinților mei. A plecat pe nepusă masă, foarte supărată, tocmai în ziua în care urma să o prezint patronului ziarului Transilvania Express și Protopopului de Brașov, în speranța unei slujbe.

Maică-mea, dar și încă o altă persoană, mi-au spus că această femeie a plecat „pentru că avea ceva de ascuns”. Și, într-un fel, au dreptate. Numai că, descoperind lucrurile pe care le are de ascuns Alina, cred că acestea mă îndreptățesc mai mult pe mine.

Și îmi pare foarte rău acum că nu am căutat mai devreme numele ei pe internet. Îmi spusese că a scris vreme de câteva luni articole pentru o fundație ortodoxă de la Piatra Neamț („Speranță și…” nu mai știu cum), dar nu am avut vreme să le caut…

Acum înțeleg de ce a avut o reacție atât de neașteptată când i-am cerut buletinul ca să îi fac câteva copii: în urmă cu un an a fost oprită de Poliția Argeș și internată forțat la Psihiatrie, iar copilul ei a fost dat la Casa de Copii. (Am aflat asta dintr-un articol al unui ziar local: legătură.)

Vă dați seama ce dramă, mai ales că întreaga ei viață se învârte în jurul copilului, pe care îl dădăcește cu disperare („prea mult”, ziceam eu înainte să înțeleg…)!

Sigur că o femeie care trăiește cine știe de când în condiții de insecuritate extremă naște suspiciuni. Și mie mi-a născut. Fiind foarte bronzată, m-am întrebat de câteva ori dacă nu e țigancă, deși ochii, conformația feței, exprimarea îngrijită și atitudinea demnă vădeau că nu e. (Sigur, suferința nu are naționalitate, după cum spunea Nichifor Crainic, dar țiganii o imită și o speculează foarte mult.) La fel, mi-aș fi dorit când am fost la biserică la Săcele de Schimbarea la Față, să se îmbrace cu o fustă, din cele oferite de maică-mea, iar nu cu pantalonii imitație de leopard la care ținea foarte mult. Dar oamenii aflați într-o astfel de situație nu trebuie judecați absolut deloc. Și e firesc ca un om care poartă mai mult timp o singură haină să se atașeze de ea…
Din păcate Părintele Laurențiu a lălăit-o prin altar vreo oră înainte să vină să vorbească cu mine, cum îi cerusem după slujbă, făcând-o pe Alina să-și piardă răbdarea (Liturghia ținuse mai bine de două ore) și să nu mai vrea să intre în Biserică la discuția cu el… Dacă ar fi venit mai degrabă și ea ar fi văzut că în viața ei începe să prindă contur ceva bun, poate că alta ar fi fost situația acum. Așa, am vorbit doar eu cu el. Iar discuția nu a făcut decât să îmi întărească îndoielile în privința Alinei. ”Chiar a vorbit cu Părintele Nicolae Tănase? Știi tu asta?”, m-a întrebat Părintele Laurențiu.
Ea îmi spusese că a vorbit și că acela nu a primit-o. Dar chiar dacă nu ar fi vorbit, situația nu diferă cu mult. Nu poți face poliție cu un om aflat în situații de acest gen. „Pe unul care nu are ce să mănânce nu îl întrebi de ce fumează”, spunea Părintele Arsenie Boca.

Dar iată ce articole culege, preia sau compune Alina: 1, 2, 3. Găsiți mai multe aici: legătură. (Păcat că le-am găsit abia acum…)

Iată și câteva fragmente poetice de pe un blog pe care îl începuse cândva: http://magdamalinaa.blogspot.ro

Toate acestea, dar și stilul în care e compus cv-ul ei, atașat la finalul acestei postări, ne arată un suflet dornic de puritate și mântuire.

Un suflet, din păcate, tot mai greu de adus la mal. Pentru că nesiguranța continuă e o boală foarte grea, care chiar îl poate înnebuni pe om.

Cred că Alinei i-ar trebui fie un servici foarte bun în domeniul jurnalistic, care să îi asigure independența absolută, fie o asistență dedicată a unei mănăstiri sau fundații, dar o asistență făcută cu foarte multă delicatețe, așa încât mândria ei (inutilă, dar pe care nu o putem condamna) să nu aibă de suferit.

Emailul ei e magda_malinaa@yahoo.com, iar cv-ul i-l puteți descărca de aici: CV-ul Alinei.

Dacă aveți posibilitatea să o ajutați sau dacă știți pe cineva care o poate ridica un pic din necazurile ei, nu ezitați să o faceți. Nu există altă modalitate de contact decât emailul, pe care îl consultă foarte rar. Poate i se poate atrage atenția și pe Google+.

Se poate ca Alina să aibă păcatele ei, dar eu cred că, spre deosebire de noi, și le plătește continuu prin greutățile prin care trece…

Din păcate, nu știu unde e acum. Poate s-a întors la Sibiu, unde a locuit în ultima vreme… Avea acolo mai multe lucruri reținute de proprietar pentru că nu plătise o lună de chirie.

Mie mi-a cerut să o duc până în oraș, apoi mi-a cerut să nu o mai caut niciodată. M-am întors să o caut, dar nu am mai gasit-o. Târziu mi-am dat seama că a plecat în direcția opusă celei în care o cautam eu – eu credeam că a mers spre gară. Avea la ea o poșetă, o plasă și trotineta pe care se dădea băiețelul. Cam așa am și întâlnit-o, pe marginea șoselei, la Mândra, lângă Făgăraș, făcând autostopul ca să ajungă la Părintele Nicolae Tănase.

Doamne ajută și ai milă de Alina, de Rafael și de noi toți!

Rugați-vă pentru Alina și pentru Rafael

Din păcate, povestea cu Alina, femeia cea necăjită s-a terminat cum nu se poate mai prost.

A plecat în trombă, acuzându-mă de faptul că i-am cerut buletinul ca să îi fac o copie. În fapt, în subtextul acestei acuze ar fi faptul că nu am destulă încredere în ea, aș zice.

I-am cerut iertare și i-am spus să rămână, ca să încerc să o ajut mai departe, dar nu a vrut să asculte.
Am avut și eu rațiunile mele să fac asta – maică-mea îi ceruse buletinul, ca să își ia datele ei (deși eu o rugasem să o lase în pace), dar ea nu îl avea – și-l lăsase gaj într-un hotel din Timișoara de unde am ajutat-o să îl recupereze, dar nu îl văzusem încă, așa că eram curios dacă într-adevăr îl are… Urma ca azi să o duc la câteva persoane pe care le cunosc, ca să le cerem să îi dea o slujbă și să își depună cv-uri, așa că am rugat-o să îmi dea buletinul să facem niște copii și a ieșit ce a ieșit… (Cred că am fost și cam rece uneori față de această femeie și față de copilul ei…)

Aș rezuma problemele ei la mândrie (am avut câteva discuții legate de îmbrăcăminte și de preoți și am observat că se încrede foarte mult în ea și că i se pare înjositor să primească).

Sper ca Dumnezeu să o ajute, să o scoată la suprafață în cele lumești, și să o întărească în cele sufletești. Îmi pare rău că nu am reușit să o ajut cu adevărat… Celor care doresc să o caute, le pot trimite emailul ei. Scrieți-mi la: marius.ianus@gmail.com

Important

ULTIMA INTERVENȚIE: Din păcate, povestea în care mă implicasem s-a terminat (se pare) cum nu se poate mai prost: https://yanush.wordpress.com/2014/08/07/rugati-va-pentru-alina-si-pentru-rafael/

NOU: Deocmadată s-a rezolvat cu cazarea tinerei despre care vorbesc mai jos, în împrejurimile Brașovului. Ar mai trebui să găsim un loc de muncă pentru ea, la Brașov sau la Săcele.

Am întâlnit o tânără foarte necăjită, pe nume Alina.
Are un copil mic și a fost dată afară din apartamentul unde locuia la Sibiu pentru că nu a plătit chiria. Când am întâlnit-o, călătorea către fundația Părintelui Nicolae Tănase, de la Vălenii de Munte.
Are studii universitare (Istorie/Franceză), e născută la Suceava și caută de lucru (orice servici, oriunde, în afara celor indecente).
Vă voi ruga să îmi scrieți mie ( marius.ianus@gmail.com ).
Chiar dacă nu aveti posibilitatea să o ajutați, vă rog să dați mai departe acest mesaj.
Marius Drăjan (Ianuș)