REPUBLICA SECURISTĂ ROMÂNIA

Vom scăpa vreodată de ciuma care roade sufletul acestui neam?

Nu mă îndoiesc nicio clipă că cea mai mare parte a răului pe care îl trăim ne vine din iudeo-comunism, prin această unealtă monstruoasă a lui care e securitatea.

Această unealtă monstruoasă rămasă unealtă monstruoasă și astăzi, în iudeo-masonerie.

Românul era cândva un om credincios, care nu își omora copiii în pântecele mamelor lor și care, obijduit de împrejurări vitrege, își punea nădejdea în Dumnezeu.

Astăzi iudeii au stricat cu totul firea acestui neam și l-au făcut, după asemănarea lor, după căderea din mila Lui Dumnezeu, un neam înviclenit, fur, nestatornic. Iar pentru a izbândi în planul lor au folosit brațul cel murdar al securității. Prin aceasta și prin metodele ei de convingere românul a fost învățat că cinstea nu îi aduce nimic, câtă vreme colaborarea, intriga, mârșăvia, turnătoria sunt „calități” pentru care are numai de câștigat.

La ora actuală, la douăzeci și cinci de ani de la așa-zisa Revoluție, România este o republică securistă, aservită total intereselor străine. Pentru că, așa cum a fost întotdeauna, serviciile secrete ale acestei țări sunt îndreptate, de fapt, împotriva propriului popor.

Ați văzut și urmărit – sau măcar ați auzit de – cazul Turcescu. Unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din România, răsărit din neant și mediatizat excesiv și nemeritoriu, dezvăluie că este ofițer sub acoperire.

E mai mult decât evident că așa ceva calcă în picioare deontologia profesiei de jurnalist. Un ofițer este un om aflat sub ordinul cuiva, iar un jurnalist adevărat trebuie să aibă un singur șef: interesul de obște.

Acum știm cine e Turcescu, fapt pentru care trebuie să îi mulțumim. Dar cine e Andrei Pleșu, om de cultură care pe vremea lui Ceaușescu se plimba cu burse prin Occident iar apoi, în plin securism iliescian, ocupa fotolii ministeriale? Dar cine e Gabriel Liiceanu, și el un astfel de plimbăreț? Să înțelegem că pe aceștia securiștii i-au lăsat să plece în Vest, ȘI SĂ SE ÎNTOARCĂ!, cu zâmbetul pe buze, fără să le ceară (să semneze) nimic? Și cum strâng aceștia sute de oameni la lansările unor cărți de articolașe penibile asupra unor nimicuri sau de vulgarizări lăutărești ale unor teme cu pretenții care îi depășesc? Și cum au ajuns să conducă reviste și edituri cu o funcționare ireproșabilă, într-o țară în care nimic nu merge? Dar cum și-a strâns Teodor Meleșcanu cele patru sute de mii de semnături pe care le-a depus pentru a participia în campania pentru prezidențiale din 2014, FĂRĂ A-ȘI FI FĂCUT PUBLICĂ INTENȚIA DE A CANDIDA? Cum și de unde au apărut acele semnături?

Și cum au fost băgați în manual nouăzeciștii C. Dobrescu și O. Verdeș, primul autodeclarat public turnător, al doilea, autodeclarat în particular ginere de colonel de securitate, autori mediocri, dar așezați, iată, înaintea autorilor unanim recunoscuți ca valoroși în promoția lor: Cristian Popescu, Daniel Bănulescu și (de fapt, nemeritoriu și el, pentru că este un autor care propagă doar beția, promovat prin amiciții alcooliste) Ioan Es Pop?

Cine sunt G. Chifu și V. Vosganian, autori care își dau lor înșiși premiile Uniunii Scriitorilor, din perspectiva de vicepreședinți ai acestei instituții?

Dar cine sunt cei care au ocupat toate posturile de răspundere în Institutul Cultural Român, în Ministerul Culturii, în centre culturale, muzee și biblioteci? De unde au apărut aceștia și care e adevărata lor activitate? Și cine sunt șefii acestor șefi, oameni cu livrea culturală, puși la conducere de ochii lumii. Cât de „antisecuriști” sunt aceștia? Cât de „antisecurist” e Patapievici și cât de „antisecuristă” e familia din care provine?

Și mă refer doar la lumea culturală, pentru că aceasta e lumea pe care o cunosc mai bine… Dar nu mă îndoiesc că situația e reprodusă exact și în Mass-Media, în lumea juridică, în cea economică, în cea sportivă etc etc.

Băieți de nicăieri, neica nimeni care ajung peste noapte, pe nevăzute, în posturi de răspundere, deasupra tuturor. Am exemple câte vreți. Iată – într-o zi Ioan Es Pop îmi spune că are un subordonat care e copil de ofițer de securitate, peste o lună subordonatul ajunge… șef! Îl cunosc și pot confirma că e un om care nu s-a remarcat prin absolut nimic. A lucrat la Ziarul Financiar câteva luni, ca să nu zică lumea că a fost pus direct șef, probabil…

Dar cine sunt cei care învârt azi editura Polirom, și îl las la o parte pe patron, care e evident că e securist? Cine sunt, deci, D. Lungu și L.D. Teodorovici, doi autori mediocri pe fundurile cărora Statul Român a cheltuit deja miliarde de lei, mai cu seamă pentru traduceri, traduceri care vor avea un efect previzibil: niciun editor străin nu o să mai vrea literatură românească. (Fără măcar să știe că ceea ce au primit nu a fost literatură românească, ci literatură securistă…)

Dar cine sunt cei care sunt lăsați (eu nu am fost) să conducă publicații în țara asta?

Dar cine sunt cei care au hotărât ca românul Paul Goma să nu mai fie publicat în România, pentru că a scris că ocupația bolșevică a fost opera (și răzbunarea) evreilor?

Dar cine sunt toți indivizii cu pretenții de putere din societatea românească, de la burtă-verzime până la frunză-lățime?

Cine sunt cu adevărat toți aceștia? De unde vin legile diavolești pe care ni le impun și de unde vine nesimțirea lor trufașă?

Nu există o conspirație securisto-masonă în România? Cazul Turcescu tocmai ne arată public și evident că, dimpotrivă, această conspirație există.

Toată lumea știe ce înseamnă și ce trecut are securitatea. Știm ce înseamnă Fenomenul Pitești. De asta, înțelegând oarecum că oamenii cu urme de cuget liber se feresc să urce în barca lor, securiștii au inventat acum tot felul de servicii de informații ale Armatei. Dar știm foarte bine ce sunt astea. Cel puțin Turcescu știe și eu știu.

Trăim în Republica Securistă România, țara cu cei mai mulți informatori și lucrători securiști pe cap de locuitor… din lume! Iar toți aceștia lucrează, de fapt, la distrugerea noastră…

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Iani  On 12 Octombrie 2014 at 1:54

    Foarte bun articol domnule Ianus, ati pus punctul pe i.

  • Marian  On 10 Noiembrie 2014 at 11:31

    Foarte adevarat este ca aceasta masinatiune odioasa, numita securitatea ,a devenit dupa decembrie 1989 si mai perfida si mai pusa in slujba dusmanilor acestui neam.
    O regasim in acest nou context iudeo-masonic ,foarte bine ancorata in tot si toate ,lucrand la ordinele noilor stapani, de fapt acelorasi stapani daca analizam mai bine.
    Scaparea noastra este numai la Domnul Iisus Hristos si Maicuta Domnului !
    Doamne ajuta ,frate !

  • mannixg  On 18 Noiembrie 2014 at 13:31

    „Astăzi avem un român moale, tembel, superficial, uşuratic, indiferent la progres, egoist, incorect; un semibarbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de “tigănie”), o patrie ale cărei bogăţii nu le ştie pune în valoare, iar puţinele “valorificate” (padurile?) îngraşă o oligarhie de conducători hrăpăreţi [….], care duc o existenţă de lux în mizeria generală. LUX ŞIMIZERIE: iată aspectul civilizaţiei româneşti. În ţara cea mai bogată din Europa, noi suntem CEL MAI ÎNAPOIAT POPOR, din pricina lipsei de OAMENI ADEVĂRAŢI. ”

    Asa arata natia, d-lor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s