Irina Bazon, o zână de fulgi de zăpadă

Intelectualii ortodocși nu se promovează între ei. Nu prea înțeleg de ce, dar aceasta este realitatea. Mi-am dat seama de asta pe când scriam despre necazurile prietenului Daniel Focșa. Și m-am hotărât să repar, pe cât îmi stă în putință, această stare de lucruri. Încep, așadar, un serial de promovare a acestor intelectuali. (Cum primul său episod poate fi considerat chiar articolul despre Daniel, acesta este al doilea episod, dedicat domnișoarei Irina Bazon.)

Irina Bazon – o zână de fulgi de zăpadă

Irina Bazon
Delicată ca un fulg de zăpadă care plutește lin în pridvorul unei mănăstiri…

Ireală, nepotrivită cu lumea asta și înfrumusețând-o prin prezența sa, de parcă fulgul despre care vorbesc și-ar arăta scânteierile minunate într-o seară care aduce primăvara…

Blândă, molatecă și gingașă ca un ghiocel…

Dar cu ce nu aș putea să compar fragilitatea duioasă a acestei poete vasluiene melancolice, parcă anume făcută ca să se plimbe prin frumosul parc din centrul orașului natal, plutind mai lin decât un vis pe lângă băncile îndrăgostiților?

În pofida acestei fragilități exterioare vădite, principala preocupare a Irinei e lupta pentru salvarea neamului românesc. S-a angrenat în această luptă cu o tărie de caracter neașteptată și, prin articole, poezii, adnotări, dar și prin munca mai anevoioasă de selectare și distribuire a gândurilor altora, a reușit să impună, dincolo de parfumul aparte al ființei ei, o atitudine culturală unică și memorabilă, un stil.

Să o citim, deci, pe domnișoara Irina Bazon, această Ioana d`Arc a naționalismului creștin românesc, ale cărei ii sărbătorești au fluturat atât la simpozioanele Ortodoxiei și ale Sfinților Închisorilor, cât și pe baricadele de la Pungești.

P.S.: Nu aș vrea ca aceste rânduri să fie înțelese greșit. Aceasta nu e o tentativă de seducere. Așadar, trebuie să primiți rândurile de mai sus la adevărata lor greutate, cea de portret dezinteresat. Și iertați-mă că le pun aici într-o zi de post… Sper să nu fie spre sminteală. (A existat cândva o încercare de a ne apropia, dar, pentru că suntem firi extrem de diferite, a rămas stabilit că ea nu e genul de fată care să fugă în lume cu unul care e gata să treacă o culme de munte pe jos ca să-i spună cuiva ceva ce a doua zi poate să regrete, iar eu nu aș putea aștepta o decizie a unei fete câteva luni.)

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Iani  On 14 Octombrie 2014 at 23:29

    Frumusica, dar din poze mie imi pare pretentioasa si dificila, si cam plina de ea.

    • Marius Ianuș  On 15 Octombrie 2014 at 19:45

      Cred că e destul de pretențioasă, da, de vreme ce nu s-a căsătorit încă. Dar poate să fie vorba și de ritmul ei interior, altul decât al lumii.

  • Andrei b  On 6 Martie 2016 at 7:15

    Bai, Marius, tu nu ai cumva soție și copil?

    • Ai dreptate, dar nici nu mai știu dacă mai trăiește fetița mea, de atât de mult timp nu am mai văzut-o…
      Iar tu ar trebui să-mi pui altă întrebare, pentru că eu acum trăiesc într-o mănăstire.
      Dar ce se întâmplă, ești interesat de Irinuca? Atunci ar trebui să fii în Copoul Vasluiului și să-i cânți serenade. Cred că ai greșit adresa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s