Când e ziua nașterii mele?

Fiind un copil timid, m-am bucurat (și mă bucur și azi) că aniversarea nașterii mele cade în ziua aniversării Unuia cu mult mai mare decât mine, așa încât nu trebuia să suport prea multă atenție nemeritată din partea celorlalți.

Cred că Dumnezeu a ales să mă nasc în Ajunul Crăciunului doar ca să îmi dea o șansă de mântuire.

Așadar, m-am născut trupește în data de 24 Decembrie 1975, în jurul orei 4 dimineața. Dar când m-am născut sufletește?

Data nașterii duhovnicești a unui om e, de fapt, cum bine spune scriitorul Virgil Gheorghiu, data botezării sale întru Hristos. Părinții mei nu mai știu care a fost această dată. Ei erau cabanieri la Predeal, așa că am fost botezat la Mănăstirea Predeal, la aproximativ trei luni de la naștere, deci în primăvara anului 1976.

Dar care a fost data adevăratei primiri a harului acestui botez, data la care am fost conștient că sunt fiu înfiat al Lui Dumnezeu și că trebuie să-mi îndrept sufletul către El?

Sunt două momente pe care le-aș putea fixa astfel, ca dată a întoarcerii mele sufletești către Dumnezeu. Primul are loc în luna Aprilie a anului 2009, la Stockholm, în Suedia. Era ultima mea noapte petrecută acolo și hotărâsem să îl caut în acea noapte, pe străzi, pe scriitorul Alexandru Monciu-Sudinski. După câteva ore de umblat pe străzi, obosit, am hotărât să-mi caut un loc de înnoptat. Așa am ajuns într-un club de noapte de pe cheiul Stockholmului, numit Angelrna (Îngerii). Firește că în acest club era dezmăț și erau acolo îngerii necuratului. Nu mă simțeam deloc bine acolo, dar trăgeam de timp și de o bere și mă felicitam oarecum că nu alesesem clubul de vis-a-vis, numit „Temple”.  Dar și tinerii din clubul unde stăteam mi se păreau tot mai diavolești.

Brusc, m-am simțit chemat afară de o putere nematerială care ajungea până la mine. Am apucat-o pe scări în sus, spre ieșire. Au trecut pe lângă mine două tinere cam despuiate, în grabă, și le-am auzit spunând „Dacă știam noi că e așa…”, în românește. Mi-a trecut prin minte că sunt diavoli și că se năpustesc în hruba acelui club în căutarea mea. Ajuns afară, am simțit o putere mare venind din Cer asupra mea și aducându-mi o stare de bine și dorința de a mă ruga. Am deschis brațele și mi-am ridicat privirea spre cer, topindu-mă parcă în el. Tinerii care așteptau la coadă ca să fie controlați și să intre în acel club mă priveau ca pe un nebun. Am observat asta la sfârșitul rugăciunii mele mute. După câteva minute de rugăciune / stare ieșită din comun, m-am uitat la mobil: era Miezul Nopții. Aș putea să fixez foarte exact clipa: e Miezul Nopții dinspre ziua de 4 Aprilie 2009. În 4 Aprilie, anul 2004, s-a născut și fetița mea, Zvera-Maria, pe care aveam să o văd în aceeași zi.

Al doilea moment în care am simțit această chemare cerească a fost noaptea de 15 spre 16 Mai a aceluiași an 2009. Eram la Alba Iulia, la un colocviu al scriitorilor tineri. Cred că a fost tot pe la Miezul Nopții. Eram tot în iad. Eram drogat. Tocmai ieșisem dintr-o cameră în care se fumau droguri, unde petrecusem câteva ceasuri. Nu îmi plăcea unde sunt și ce fac (simțeam că nu e bine, dar aveam încă o percepție deformată asupra Lui Dumnezeu), așa că mă retrăsesem în camera în care eram cazat. Eram singur, pentru că poetul care îmi era coleg de cameră rămăsese la droguri. Simțeam că nu îmi place nimic din ce se întâmplase: una dintre prozatoarele invitate la colocviu, căsătorită, intrase în „drogherie” însoțită de un poet cam derbedeu și, după ce trăseseră câteva fumuri și ei, se scuzase parcă pentru adulterul pe care era pe cale să-l săvârșească, așa: „Nu poți mânca aceeași mâncare în fiecare zi”. După asta se dusese cu deșucheatul acela. Și îmi era dragă, pentru că avea/are o anumită bunătate sufletească…

Apoi, în camera aflată peste drum de camera în care stăteam eu întins pe spate, scârțâia  înfiorător un pat și se auzeau din când în când sunetele scoase de un bărbat și o femeie care se împreunau. Aveam să aflu a doua zi și cine erau, doi poeți din Transilvania, și ei aflați în plin adulter, pentru că el era căsătorit. Când ești drogat toate zgomotele din jurul tău și toate stările tale se amplifică, iau proporții nefirești, diavolești. Patul acela scârțâia groaznic, iar actorii care îl scuturau își făceau și ei mendrele, parcă direct în creierul meu. Apoi au început să se audă bătăi în ușă. Venise colegul de cameră al poetului din Ardeal, un poet de la Iași, care vroia să intre în camera în care se producea adulterul.

Acesta bătea tare în ușă, foarte tare, dar cei doi nu se opreau, patul scârțâia parcă și mai tare… Un adevărat iad. Pe care eu nu îl percepeam, totuși, ca iad, ci ca pe ceva foarte zgomotos și urât (deși mă târâsem și eu prin desfrâuri și adultere), pentru că și mintea mea, din pricina drogurilor pe care le fumasem, era în iad… Și în acest iad, brusc, am simțit chemarea venită din cer. M-am gândit să mă duc să-l chem pe cel de pe hol în camera mea, dar n-am mai făcut asta pentru că, așa cum spuneam, brusc, fără avertisment, am simțit o energie uriașă, venită din cer, inundându-mă și conectându-mă la Dumnezeu.

A doua zi, când a avut loc lectura publică, toată lumea a observat că atunci când am început eu să citesc au pornit să bată și clopotele catedralei din apropiere. Se auzeau foarte, tare, apăsat, încât cel care a făcut filmul acestei întruniri mi-a mărturisit apoi că, atât din cauza clopotelor cât și din cauza felului în care am citit, a fost nevoit să dea sonorul mai încet pe înregistrare.

Iar după câțiva ani, în Aprilie 2012, tot la Alba Iulia, aveam să capăt un premiu care mi se refuzase ani în șir, probabil la comandă, premiu prin care eram recunoscut drept cel mai semnificativ poet al generației mele. (O importanță care azi nu îmi spune mai nimic, un fel de titlu de „șeful rătăciților”, dar am acceptat premiul, ca să le vorbesc scriitorilor mai tineri despre Dumnezeu.)

Tot în 2009, vara: am fost cu soția și fetița mea la Mănăstirea Sâmbăta și acolo m-a impresionat foarte tare o icoană a Maicii Domnului din care izvorau lacrimi/mir. Și acesta este un moment semnificativ, poate momentul împlinirii primelor două, momentul reînbisericirii.

Apoi, rând pe rând, am scăpat de multe din patimile mele și am luat drumul Bisericii. De unele am scăpat în chip minunat – fumatul, de pildă, l-am lăsat prin rugăciune. Încercasem înainte cu gume, cu semințe, cu Nicorette și nu reușisem… Dar într-o seară, după ce am spus Tatăl Nostru am spus și „Doamne, ajută-mă să mă las de fumat!”. Din clipa aceea nu am mai fumat. M-am lăsat fără absolut nicio greutate, deși înainte fumam și două pachete pe zi. Asta se petrecea tot în anul 2009. Apoi, văzând că încerc să scap din căile sale, necuratul mi-a luat tot ce aveam – copilul, soția și casa. Asta se întâmpla în primăvara anului 2010 și e, deja, altă poveste.

Când m-am născut, de fapt? Vă las pe voi să socotiți. Și v-am spus numai o mică parte din relele pe care le-am făcut și din care m-a ridicat, în chip minunat, fără să o merit, Dumnezeu.

Îți mulțumesc, Doamne!

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Radu Simion  On 24 Decembrie 2014 at 14:03

    Multumesc mult pentru marturie,frate!Ma bucur ca am citit acest lucru!Doamne Ajuta si Mantuire!

  • Diana Sandru  On 24 Decembrie 2014 at 14:47

    La multi si binecuvantati ani!
    Bunul Dumnezeu, Maicuta Domnului si toti sfintii sa va ajute sa mergeti in viata pe calea mantuirii si sa va mangaie cu bucurii si sa va tina sanatos!
    Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos sa va aduca in suflet pace! La fel si tuturor celor pe care-i iubiti si tuturor celor pe care-i purtati in rugaciune!

  • Ioan Cadar  On 24 Decembrie 2014 at 15:15

    La mulţi ani cu bucurie!

  • Cornelia Tarziu  On 24 Decembrie 2014 at 15:54

    Cred că si pentru mine Dumnezeu a ales să mă nasc în Ajunul Crăciunului doar ca să îmi dea o șansă de mântuire.La multi ani binecuvantati,cu pace in suflet,Doamne ajuta! Multumesc !

  • georgealexandrustanciu  On 24 Decembrie 2014 at 19:39

    La multi ani fericiti si luminosi ! Craciun Fericit ! Si eu vreau sa iti multumesc pentru marturisire. Doamne-Ajuta !

  • anomismi44  On 26 Decembrie 2014 at 8:29

    Nasterea lui Hristos sa ne fie de folos! La multi si binecuvantati ani!
    Teribil de emotionanta marturisirea ta, Marius…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s