Prin extirparea inteligenței umane s-a realizat o nouă specie: „charlie”

Nu credeam că degradarea intelectuală a lumii o să ajungă vreodată până aici. Am văzut cu ochii mei cum a decăzut presa românească, cum s-a vândut, și-a abandonat convingerile și s-a lăsat „împrospătată” de oameni care n-ar impresiona prin inteligența lor nici măcar la crâșmele de mahala… Dar ce s-a întâmplat în Franța, unde procesul de imbecilizare a atins, se pare, culmi care frizează nebunia, mi se pare de neînțeles.

Să recapitulăm: o fițuică mizerabilă și blasfemiatoare de la Paris publică de Crăciun o caricatură care reprezintă o bătaie de joc la adresa Măicuții Domnului și a Domnului Hristos. Dumnezeu îi lasă în pace până după Bobotează, iar apoi le trimite pe cap câțiva musulmani, revoltați și ei din pricina batjocoririi liderului lor spiritual, așa-zisul „profet” Mahomed, iar acești musulmani le dau răsplata cuvenită pentru blasfemiile lor.

În câteva zile după această judecată Dumnezeiască dreaptă, lumea se umple de o nouă specie, cu mari deficiențe la nivel rațional: charlie-ul. Șefi de state și de guverne, oamenii de presă și publicații întregi se declară… „charlie”. Adică, toți aceștia se declară, de fapt, mizerabili, proști și blasfemiatori.

În loc să învețe din ce s-a întâmplat la săptămânalul francez și să se pocăiască, acești „charlie” își clamează peste tot „dreptatea” milimetrică și „libertatea” mincinoasă și ard de nerăbdare să se întoarcă la păcatele și blasfemiile lor.

Caricaturiștii stupizi de la acea foaie mizerabilă au devenit, peste noapte, „celebri caricaturiști francezi”, așa-ziși „martiri ai libertății”, iar ateii, cu mințile lor întunecate, au început să tragă clopotele bisericilor „în amintirea” acestor „charlie” blasfemiatori!

Dar ce se întâmplă cu cei care nu suntem „charlie”, ci preferăm să rămânem oameni cu mintea limpede?

Dar cu cei care au văzut în pedeapsa divină a acelor blasfemii un motiv de bucurie?

Iată ce se întâmplă cu astfel de oameni: un tânăr de 30 de ani din Strassbourg va fi judecat luni – adică azi – și riscă o pedeapsă între 5 și 7 ani de închisoare și o amendă de până la 100.000 de Euro, pentru că a postat un mesaj pe facebook în care își exprima bucuria că blasfemiatorii de la hebdomadarul francez au fost pedepsiți. (Cei care cunosc franceza, pot verifica informația aici: lisez)

Iar ministerul de interne al Franței a declarat că au fost „depistate” pe rețelele de socializare 3721 de mesaje care „făceau apologia atentatelor”. Iar pe Twitter poliția franceză a indicat cum pot fi denunțate aceste mesaje. Și cum rămâne cu „libertatea de exprimare” în numele căreia ies în stradă toți acești „charlie”?

Nu țin nicidecum partea mahomedanilor, care sunt într-o gravă rătăcire. Rătăcirea lor, ca și cea a multor sectari, constă în nerecunoașterea naturii dumnezeiești a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și în căutarea unei întoarceri la legea evreiască. (Unii spun despre ei chiar că sunt o invenție a iudeilor pentru distrugerea creștinătății. Mi se pare exagerat.)

Cei mai hotărâți dintre ei, islamiștii, au comis crime îngrozitoare, multe dintre ele asupra creștinilor, crime de un sadism înfiorător.

Trebuie să ne ferim să ajungem să ne facem dreptate în felul lor. În primul rând pentru că e ineficient. (Au ucis cinci blasfemiatori, dar în spatele lor sunt cinci sute care își așteaptă rândul la blasfemii.) În al doilea rând, pentru că se pot face greșeli cu neputință de reparat vreodată.

Lupta armată nu duce la nimic bun și am avut ocazia în istorie să ne lămurim pe tema asta… „Cine ridică sabia, de sabie va pieri.”

Să fim foarte atenți la ce afirmăm. Există deja cazuri de tineri români cu vederi legionare care sunt scoși de pe facebook pentru că promovează idei antimasone. (Acestor tineri li se spune că Facebook vrea să verifice dacă ei sunt cu adevărat persoane fizice și sunt puși să recunoască niște poze ale unor „prieteni” din această rețea. Dar, pentru că sunt mai mulți, e clar că e o mișcare orchestrată care are legătură cu conținutul mesajelor postate de ei pe acest portal…)

Arma creștinului, o armă care nu se poate întoarce împotriva lui, dacă e spovedit, e rugăciunea împotriva vrăjmașilor, care se face prin ținerea unei zile de post negru, într-o zi în care nu e post, până seara, iar apoi prin citirea unei cathisme din Psaltire (de preferat chatisma a paisprezecea) și prin rugămintea ca Dumnezeu să îi cerceteze, să îi vindece și să îi îndrepte pe acei vrăjmași. Dacă se unesc mai mulți creștini în acest gând, Psaltirea devine o armă mai periculoasă decât orice mitralieră. Dacă toate mănăstirile din România ar pune la Psaltire o dată pe săptămână conducerea acestei țări și conducerile locale, am avea o țară sfințită, foarte credincioasă. De ce nu facem asta?

Au scris pe larg despre atentatul din Paris Părintele Savatie BaștovoiFratele Vasile, Fratele Gabriel, Fratele Mircea și mulți alții.

Iar cea mai bună opinie între politicieni a avut-o Prințul Charles-Phillipe d`Orleans

„Charlie Hebdo este o foaie vulgară, dispreţuitoare la adresa opiniilor care nu sunt ale ei, care, sub masca libertăţii de exprimare, îşi permite toate provocările. Charlie Hebdo este un ziar agresiv care exploatează filonul urii religiilor imitând umorul. Charlie Hebdo este imaginea societăţii atee şi europene de stânga, un furnizor de ranchiună şi un inamic al respectului şi al fraternităţii dintre popoare şi dintre oameni.”

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Paul Razvan Marinescu  On 13 Ianuarie 2015 at 20:18

    Un articol excelent, chiar daca pe alocuri cade in pacatul extremismului pe care il infiereaza, pentru ca, si zilele acestea tocmai s-a dovedit asta, cuvintele sunt o arma care poate crea la fel de mult rau ca si armele. Dispretul si violenta verbala la adresa celor de alta credinta nu ii va aduce niciodata pe calea cea buna, din contra celor mai slabi le vapune arma in mana ca sa isi apere credintele

  • Stefan  On 13 Ianuarie 2015 at 21:47

    Dl Rasvan Cristian Stoica e de fapt charlist..

    http://rasvancristian.wordpress.com/2015/01/08/je-suis-charlie/

  • ionut moraru  On 19 Ianuarie 2015 at 21:08

    Sper ca drumul facut pe Muntele Athos, sa-ti aduca toate foloasele pe care le meriti din plin frate Marius. Te astept din nou sa stam la o vorba si sa punem tara la cale la sediu. Doamne ajuta!

    • Marius Ianuș  On 12 Februarie 2015 at 12:04

      Dragă Ionuț, de pus țara la cale nu e greu și mulți o fac.
      Greu e, pentru noi, să ne înălțăm la o linie morală la care să fim cu adevărat niște modele pentru cei tineri și, prin aceasta, să readucem țara pe linia de plutire, „pe linia Bisericii”, cum frumos spunea cineva.
      „Dacă vrei să-i stăpânești pe alții, mai întâi stăpânește-te pe tine”, spunea un înțelept.
      Iar noi ce facem? Ce model oferim? Ce model i-am oferit lui George după ce am băut nu mai știu câte sticle de vin? Oare nu e normal ca bunica lui să nu-l mai lase acasă pentru că se vede cu noi? Sigur, eu am fost capul răutăților, poate nici nu ar trebui să te bag în aceeași oală (cu vin) cu mine.
      Și ce exemplu de viață familială îi oferim? Pentru că un băiat din Frățiile de Cruce, sucevean, s-a atins de o fată din Cetățui, bucureșteancă, fără căsătorie, Căpitanul i-a dat pedeapsă să meargă de la Suceava până la București pe jos și să o ceară de soție. Ceea ce acela a și făcut. Familia e baza și modelul societății. Cum am putea noi, oameni divorțați sau trăind în desfrâu, să oferim niște modele eficiente unor tineri? Pentru moment, eu mă mulțumesc să apar în fața lor ca un literat de la care pot învăța câte ceva în acest domeniu, al scrisului. Cred că mulți dintre ai noștri doar se joacă de-a legionarii, din dragoste pentru anumite simboluri, idei și atitudini, dar nu sunt în stare să fie cu adevărat legionari în sufletul lor. Să fi legionar înseamnă să ai o linie morală clară, un creștinism structural profund. „Mi-e frică doar de păcat și de întâlnirea cu Dumnezeu”, spunea undeva Căpitanul. Câtor legionari de azi le mai e frică de păcat? Să fim serioși!… Noi nu suntem niște legionari, ci niște bețivani. Dacă înțelegem asta, în pofida aparențelor, vom putea vedea lucrurile mai clar. Doamne ajută, Ionuț, și iartă-mă dacă te-am necăjit cu acestea.

      • George-Alexandru Stanciu  On 21 Februarie 2015 at 22:34

        Eu tot va consider doi oameni drepti si care in aceste timpuri fac exact ceea ce trebuie,chiar daca au sau au avut niste vicii ,sincer va spun…Nu stiu daca la Judecata de Apoi vor cantari mai mult viciile ,pe langa marile realizari si fapte facute spre mantuirea Neamului si pt. Hristos ! Doamne-Ajuta !

        • Simion Radu (@simionradu)  On 23 Februarie 2015 at 13:39

          George,sunt de aceeasi parere.Toata lumea are patimi nebiruite,insa,cel mai mare pacat este deznadejdea,adica lipsa de credinta in ajutorul lui Dumnezeu si in misiunea noastra.
          Personal,ii admir pe camarazii Ionut Moraru si Marius Ianus pentru staruinta de care dau dovada in lupta,cu toate greselile si neputintele lor.Apropo,vezi ca ti-am trimis un e-mail,nu stiu daca l-ai vazut pana acum,sper ca nu a ajuns la Spam sau altundeva.Doamne Ajuta si Mantuire!TLC!

  • Vasi  On 22 Ianuarie 2015 at 12:05

    Sarut mana Parinte.
    Multumesc Lui Dumnezeu ca v-am gasit. Astfel de articole ma „trezesc” din suferinta mea si imi spun: „Nu. Nu esti nebuna. Lucrurile astea chiar se intampla, sunt adevarate. Iar cei care le provoaca si chiar le pregatesc stiu bine ce fac”. Sunt destule persoane in jurul meu care imi cer realmente „dovezi” la spusele mele. Sunt atat de spalati pe creier incat orice incercare a mea de a le deschide mintea se termina cu mici certuri inutile. Nu stiu ce sa mai fac. Ma doare faptul ca nu reusesc sa ii scot din „nesimtire”. Nu ii mai intereseaza nimic din ce nu are legatura directa si imediata cu copilul/casa/sotul/sotia/cumparaturile. Deja faptul ca nu am acceptat cardul de sanatate este o crima in ochii lor si ma privesc ca pe o infractoare.

    • Marius Ianuș  On 4 Februarie 2015 at 11:56

      Nu sunt preot și nici călugăr. Vă răspund atât de târziu pentru că am fost plecat la Athos. Acolo am primit sfatul să mă concentrez mai mult asupra lucrării Lui Dumnezeu decât asupra lucrării necuratului. Iar cu necredinciosii tot asa trebuie sa procedam: sa le aratam mai ales partea buna a lucrurilor – lucrarea si puterea Lui Dumnezeu. Firește, nu acceptăm niciun act cu cip, dar nu trebuie să ne gândim toată ziua doar la asta.

  • Vasi  On 9 Februarie 2015 at 9:23

    Multumesc pentru raspuns. Imi este de mare folos. Doamne ajuta.

  • danmdk  On 29 Martie 2015 at 10:26

    Sinistru articol. Nu trebuie dorita moartea sau vatamarea cuiva indiferent de motiv. Nu trebuie sa fii crestin, musulmam sau ateu pentru a sti asta. Trebuie sa fii OM. Greu de spus daca dvs va calificati…

    • Fratele începător Marius  On 29 Martie 2015 at 13:39

      „OMUL, ce înălțător sună acest cuvânt” – citat aproximativ dintr-o poezie ceaușistă.
      Ce să-ți povestesc…
      N-ai înțeles nimic din ce am scris eu și nu înțelegi nimic din creștinism.
      Probabil că nu ești la curent nici cu blasfemiile celor de la acel săptămânal sau poate că ele ți se par, Doamne ferește!, firești… Așa, ca „OM” ce ești…

      Eu nu îmi doresc să fiu om, mă, că om sunt, cu toate patimile și păcatele mele…
      Ar trebui să fiu sfânt, că asta vrea Dumnezeu de la mine…

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s