Monthly Archives: Martie 2015

Cum mi-a ridicat Dumnezeu două griji

În dorința mea de a pleca la mănăstire, mai aveam două griji lumești (după ce am reușit să trec peste cea provocată de boala tatălui meu, că boli de acuma se vor tot ivi): grupul care a început să se coaguleze în urma taberei pe care am organizat-o la Mănăstirea Paltin și două scenarii de film. Citește în continuare

Cărțile mele (în format pdf și în format tipărit):

În format pdf, descărcați: Citește în continuare

Fratele începător – soldatul simplu al Războiului Nevăzut

Fragment adăugat la ultimul capitol din Calea Pelerinului, cel de la Mănăstirea Oașa:

Într-una dintre discuțiile cu părintele stareț, acesta îmi spune, luându-mă prin surprindere, „frate începător”. Abia atunci mă trezesc eu cine sunt, de fapt…

Dar ce este fratele începător într-o mănăstire? 

Cea mai de jos treaptă monahică.

Cândva, când mă mai uitam la televizor, am văzut un film italian pentru copii în care, jucându-se de-a războiul, cu două armate potrivnice, copiii din două cartiere alăturate ajunseseră la rafinamente de organizare, de spionaj și de luptă care te făceau să crezi că asiști la un război real.

Toți copiii își luaseră diferite grade, mai mari sau mai mici, în funcție de sonoritățile numelor acestor grade, de ambițiile lor și de îngăduința comandantului, doar unul singur, din armata protagonistă în film, își luase cel mai umil rol militar, acela de simplu soldat. De fapt, pe el chiar așa îl strigau: „Soldatul simplu Luca”.

Printr-o posibilă logică dumnezeiască, prin conjunctură, care ține de așteptările tainice ale sufletului privitorului, intuite de scenarist, și prin voia scenaristului, soldatul simplu Luca dovedește atâtea calități încât ajunge să fie decorat de comandantul său. Dar el își dovedise calitatea umană de la început, de atunci când alesese acest rol, cel mai umil dintre toate.

„Iar cei care vor să fie conducătorii voștri”, ne-a spus Domnul Hristos, „să fie slujitorii tuturor.”

Ori asta nu se face adăugând mitre și ciucuri la hainele de gală, cum cred poate unii dintre noi, ci chiar slujindu-i pe frații tăi. 

Din acest punct de vedere, fratele începător, soldatul simplu al războiului nevăzut, e un răsfățat al sorții. Mai mult decât un arhiereu, el ilustrează condiția mântuitoare a vieții spre care ne-a îndemnat Domnul Hristos.

Se spune că treapta cea mai de jos a monahismului este și cea mai fericită treaptă a lui. Cei care ajung pe această treaptă se simt, deodată, lipsiți de grijile lumii și așezați într-un loc în care sunt apărați și împinși pe drumul cel bun.

Dar aceasta este și clipa în care apar cu intensitate necazurile și ispitirile necuratului, pentru că, odată înrolat în armata mântuirii, orice suflet este un inamic redutabil al aceluia.

Îmi fac curaj, cum ar veni 🙂 … Doamne ajută!

Un interviu cu poetul Ilie Tudor, tatăl cântărețului Tudor Gheorghe

De citit: legătură.

Drăjan de la Dârja…

Toate teoriile mele în privința originii sârbești a numelui meu de familie (Drăjan) și a unei eventuale descendențe sârbești s-au năruit. Numele Drăjan (fost cândva Dârjan, probabil) vine de la toponimul satului Dârja (jud. Cluj), aflat la 20 de kilometri de satul unde s-a născut taică-miu, Cernuc (jud. Sălaj). (Aceste toponime au, într-adevăr, origine slavă, dar asta ține și de faptul că limba bisericească a României a fost multă vreme slavona.)

Din păcate, cercetările care m-au dus acolo au pornit de la ceva mai complicat – dacă taică-miu a fost botezat greco-catolic sau nu – și m-au aruncat în ceva și mai complicat. Se pare că taică-miu, botezat în decembrie 1947 sau la începutul anului 1948, înainte de revenirea unora dintre preoții greco-catolici la ortodoxie, a fost botezat, de preotul Hossu de la Cernuc, greco-catolic.

Și eu ce fac acum, când e cam pe ducă (semiparalizat, după un atac vascular cerebral)? Îl botez la noi (ceea ce nu știu dacă voi reuși, pentru că nu e prea iubitor de biserică) sau îi aduc un preot greco-catolic să-l spovedească?

„Ce vom face?” și iar „ce vom face?”

Vreme de peste 7400 de ani oamenii nu au avut acte de identitate. Avem acte de identitate de mai puțin de o sută de ani (primele acte s-au eliberat în țara noastră în urma decretului nr. 947 din 24.03.1921).

Cum au trăit oamenii înainte de asta? Cum au supraviețuit?

Cum au trăit oamenii în miile de ani în care nu au existat bani?

Dar cum au trăit aproape 7500 de ani fără asigurări sociale?

Despre actele biometrice și ce se petrece acum în lume ne-au vorbit Citește în continuare

Dans macabru și contradans

Moartea va veni pe negândite…
În tărâmul morții de pe-acum
să privim aceste oseminte
și, iubind, să le sfințim pe drum.

Dansul omenirii-i dansul morții,
e reversul tristului păcat…
Să vâslim în sus pe apa sorții
ca să ștergem ce am întinat!

Moartea va veni fără de știre
ca un tren dintr-un noptatic hău.
Moartea se învinge prin iubire,
rupând ce-i al tău din ce-i al tău…

Nu priviți cum dansul morții fură
zeci de mii de hoarde de pitici.
Să urmăm a Domnului măsură
ca să scăpăm teferi de aici!

Nu priviți cum cântă fiii morții
celor îmbătați cu apa sorții!

Nu priviți cum bea multă făptură
din găleata cu păcat și ură!

Noi avem Pocalul cu Iubire,
drum care ridică peste fire!

Noi avem un drum știut spre Casă
însemnat de-a Domnului Mireasă!

Catren cu trenă

Ce frumos, ce departe, pe întinderea stelei
pe care trăim se arată puterile Celei
pe care-o iubim, ce ne-arată Jerfa Copilului
în care sperăm, să ne scoată din văile chinului
ca să-I cântăm.

Cărțile mele, în format pdf și în format tipărit

În format pdf, descărcați: Citește în continuare