Scrisoare unor „critici de artă”

De la campania de calomniere a celui mai mare Sfânt al românilor, Părintele Arsenie Boca, s-a trecut, probabil văzându-se că acele calomnii nu impresionează pe nimeni dintre cei a căror inimă a fost atinsă de iubirea Părintelui, la calomnierea operei sale artistice.
Cei care duc această luptă de denigrare, lamentabilă, care nici măcar nu are ca subiect această operă, ci, de fapt, reprezentarea la Drăgănescu a unui sfânt catolic, Francisc de Assisi, pentru că asta îi roade pe „criticii” noștri, nu valoarea artei, la care e evident că nu se pricep, aceștia, deci, au inventat acum o prostie mai mare decât ei: pictura Părintelui Aresenie Boca ar fi… „postmodernistă”. Doamne ferește! Am avut ocazia să văd reprezentări ale adevăratului maestru al Părintelui Arsenie. Oricine le poate găsi, în pridvorul bisericii mari (catholicon) a Mănăstirii Iviru, de la Sfântul Munte. Apar acolo aceleași dreptunghiuri explicative cu mai mult text, aceleași situații dramatizate, cu mult personaje, toate elementele pe care acești „intelectuali” le consideră… „postmoderne”. Sigur, sunt în pictura Părintelui Arsenie Boca lucruri care vin din contemporaneitate, dar postmodernismul e altceva. Acele reprezentări sunt, mai degrabă, futuriste. (Dar și futurismul avea trăsături vizionare/profetice, chiar dacă nu a fost un curent artistic religios.)

Iar coloristica deschisă vine din spațiul picturii ortodoxe rusești. Puteți admira o pictură recentă, venită tot din școala rusească, pe care orice român i-ar atribui-o imediat, fără ezitare, Părintelui Arsenie, pe tavanul sălii de oaspeți a Mănăstirii Vatopedu.

În concluzie, pictura Părintelui Arsenie e o combinație între pictura ortodoxă athonită și pictura ortodoxă rusească, iar cei care spun că nu ar fi „pictură ortodoxă” au o cultură demnă de copiile xerox care ne împânzesc bisericile în chip de „artă”… Haideți să nu ne raportăm la pictura făcută la normă în bisericile noastre, sub înrâurirea unor ierarhi semianalfabeți, ca fiind „pictura ortodoxă”. Dimpotrivă, model ar trebui să ne fie pictura de la Drăgănescu și să o criticăm pe cea șablonardă/xeroxată din restul bisericilor noastre, în funcție de ce a făcut Părintele Arsenie.

Iar cei care vorbesc despre asemănări ale unora dintre chipurile pictate la Drăgănescu cu chipul Părintelui n-au auzit în viața lor de Leonardo da Vinci sau de cel mai cunoscut pictor ortodox de la Athos, Pansellinos, care își pictau adesea, în contexte în care nu găseau alt model expresiv, propriul chip… (Dar câți alți mari pictori nu au făcut asta!) Ca să faci un chip uman expresiv, îți trebuie un model bine ales (și bine înțeles!)

Dar mă obosesc prea mult vorbindu-le despre astfel de lucruri unor oameni care nu au niciun dram de cultură. Ei știu „una și bună”: „niciun catolic nu se poate mântui”… Și trebuie să strige asta pe toate drumurile, neavând răbdare să vadă dacă Domnul Hristos le va confirma sau nu… ura.

Continuare la: Lămuriri asupra picturii Părintelui Arsenie Boca.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s