Părintele Arsenie Boca – icoană fidelă a Mântuitorului

Există un portret mai puțin cunoscut făcut Mântuitorului de Consulul roman Publius Lentulus, aflat pentru o vreme la Ierusalim, într-o scrisoare către Cezarul Imperiului, Tiberiu. În afară de câteva elemente caracteristice la nivel fizionomic – că avea părul și barba castanii, iar ochii albaștri, că își ținea barba despărțită în două, după obiceiul nazarinenilor și că era de o frumusețe uluitoare, ca și mama sa –, mai aflăm din această scrisoare și că Mântuitorul era veșnic trist și era vestit anume pentru că nu fusese văzut niciodată râzând.

Foarte interesant, același lucru s-a spus și despre Părintele Arsenie – nu se știe să fi fost văzut vesel vreodată. Dar putem merge mai departe… Părul castaniu, „de culoarea alunei copate”, spune consulul roman… Ochii albaștri… Fruntea lată… Frumusețea ieșită din comun…

Dar iată barba împărțită în două, în fotografia aceasta.

Ce ar mai fi de spus?

Și să-i ascultăm și glasul, de o blândețe nelumească, de o smerenie uluitoare, îndurerat și aplecat către lacrimi… Ați mai auzit un asemenea glas, vreodată? Sau poate întrebarea ar trebui să fie… „NU RECUNOAȘTEȚI ACEST GLAS?!”:

Sunt mulți oameni încă în viață care au fost și pe la Părintele Arsenie și pe la alți mari duhovnici din comunism. Dacă nu toți, atunci vreo 95% la sută dintre aceștia ne pot spune că Părintele Arsenie nu se putea compara cu ceilalți. Era mult peste ei. La un mare duhovnic tipic venea cineva, iar duhovnicul făcea o poveste, adesea lungă, în care Duhul Sfânt picura, mai devreme sau mai târziu, gândul de care avea nevoie acel om. Părintele Arsenie îi spunea omului de când îl vedea ce să facă, fără ca acela să apuce să întrebe. Și îi spunea exact cât trebuia, nu ținea pe nimeni la povești. E o diferență uriașă, e diferența dintre cel care conștientizează și înțelege lucrarea Duhului Sfânt și cei care o percep mai mult inconștient și lasă Duhul să lucreze prin ei. Diferența dintre unul care vede înainte atât de clar încât știe exact ce vede și unii care văd înainte cumva în ceață, nelămurit…

Dar ce să mai vorbim de nenumăratele minuni pe care le-a făcut Sfântul Părinte Arsenie Boca după moartea sa, eu însumi fiind martor la câteva… (Dar oricine se duce cu inima curată la Prislop o să vadă minuni, minuni mari și clare, nu bănuieli/ipoteze de minuni…)

Cei care îi caută nod în papură celui mai mare sfânt al neamului românesc se aseamănă fariseilor care Îl acuzau pe Mântuitorul că scoate diavoli cu ajutorul necuratului. La capătul firului lor logic e o tâmpenie, un „că așa-ni-s-a-zis”, care ține loc de orice argument. În Biserică există reguli care se aplică anumitor persoane, în anumite contexte. Regulile Bisericii nu sunt ca și legile de drept public, așa cum înclină să creadă potrivnicii Părintelui. Ca să înțelegeți: legile care se aplică unui mirean într-o zi de post nu se aplică și unui călugăr. El trebuie să țină rânduiala mănăstirii lui, care poate să pună o zi de harți într-o zi de post. Iar regulile care se aplică unui călugăr pot fi încălcate de starețul lui. Așadar, cum am mai spus, nu căutați să-i impuneți Părintelui Arsenie Boca, stareț, format la Athos, văzătorul cu duhul, practicant al Rugăciunii Inimii, niște reguli făcute pentru cei care zugrăvesc biserici cu țigara în gură. Voi chiar nu gândiți un pic?!

Pace și bucurie tuturor celor care au primit în inima lor adeverirea puterii acestui sfânt unic, acestui Patriarh Veșnic al neamului nostru, prin care ni S-a arătat Domnul Hristos!

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s