Singur cu luna…

O poezie de pe vremuri, care definește foarte bine starea și așteptările tinereții mele, tristei mele tinereți… (Tristă, pentru că îndepărtată de Dumnezeu, Care era totuși întrezărit, undeva departe…:)

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Ioan C.  On 2 Ianuarie 2016 at 20:30

    Nimeni nu e singur atâta vreme cât îl are pe Dumnezeu alături.
    Să aveţi parte de un an binecuvântat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s