Scrisoare deschisă unui cronicar-tonomat

Dragă Daniel, nu demult, în vremea distrugerii definitive și iremedaibile a presei românești, a făcut carieră o expresie extraordinară: „jurnalist-tonomat”. Expresia a fost inventată de oamenii politici și îi descrie perfect pe acei ziariști în care dacă bagi un ban, „cântă” ce vrei tu.

Tu când ai ajuns un cronicar-tonomat, Daniel? Când ai ajuns să scrii, tocmai în revista condusă de impostorul G. Chifu, șeful tău, aceste rânduri: „Evoluţia lui G. Chifu (…) este a unuia dintre cei mai originali şi subtili poeţi români contemporani.” Chiar așa?!

Și când ai ajuns să te răfuiești cu toți inamicii acestui personaj trist? Ți-am răspuns o dată, civilizat, dar acum, la al doilea atac, îmi pare rău, dar sunt nevoit să ridic tonul. 

Daniel, toți prietenii mei mi-au spus că ești un prost plin de fumuri, din aceeași stirpe cu R. Voncu. Ți-am ținut partea mereu. Am zis mereu: „Lăsați-l, voi nu-l înțelegeți, e copil orfan, n-a crescut în puf, ca domniile voastre… O să vedeți voi ce ajunge băiatul ăsta!” Ce a ajuns băiatul ăsta?! Speram să ajungi un al doilea Eugen Simion, iar tu nu ai ajuns nici măcar un al doilea Alex Ștefănescu!

În atacul d-lui Ștefănescu din ceea ce a ajuns o foaie lamentabilă a conducerii de moment a USR, măcar se vede clar diferența de nivel cultural dintre vorbele mele și cele ale preopinenților mei. Și în articolul tău anterior se vedea asta, deși îmi citai versuri excelente și spuneai că-s proaste. Dar din cel din Adevărul nu se mai înțelege decât că dorești ca „instituțiile abilitate” să se sesizeze în privința mea și a lui Paul. (Tu i-ai citit măcar prefața?) Până unde o să mergi?!

Ce te va mai pune să scrii tovarășul Chifu?! Reclamații la Poliție, în baza unei legi stupide, pe care nici măcar nu o cunoașteți?

(Art. 8, aliniatul 2 din legea la care trimiți spune: „Nu constituie contravenţie fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) sau b), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.” Și îți recomand și aliniatul 1, în întregime: interdicțiile se referă exclusiv la persoane juridice!)

Așadar, pe iudeii de la Elie Wiesel văd că i-ați alertat

Dar colegii tăi de la Siteul Adevărul mi-au ridicat mingea la fileu, făcând inutilă orice pălăvrăgeală. Pe coloana din dreapta articolului despre mine apare descrierea ta de fost șef de promoție ajuns GDS-ist și tonomat, cu inscripția „Despre Daniel Cristea-Enache”, urmează poza unei curve oribile, cu inscripția „Cum să faci sex cu o femeie plinuță”, apoi poza unei curve mai puțin oribile care îl călărește pe unul, cu titlul „Compilație cu cupluri surprinse în timp ce făceau sex în public”, apoi poza unei curve mai îmbrăcate, cu un caiet în mână și inscripția „Cele mai scârboase experiențe trăite de starurile porno”. Nu pot să nu observ avertismentul Lui Dumnezeu sau umorul celor de la Adevărul. Așadar, cineva te-a așezat, de ce oare?, în fruntea curvelor de pe acea coloană!

Și în acest moment am terminat orice discuție cu sau despre tine, DeCE-ule…

Mai departe voi răspunde doar acuzelor pe care le aduci Mișcării Legionare și Căpitanului. Așadar, îmi recomanzi să descopăr, „printr-o simplă căutare pe google”, ce mari criminali au fost legionarii. Dar eu îți pot spune din surse mult mai sigure decât „google” ce au făcut legionarii. Au omorât niște oameni, pentru trădare sau ca să răzbune niște morți, multe. Iar aceia care i-au omorât pe acei oameni s-au predat poliției imediat după înfăptuirea omorului. Ce criminal procedează așa?

Cine au fost cei care au murit?

Prefectul de poliție Manciu, a fost omorât în Tribunal, în urma unui schimb de focuri cu Căpitanul. A fost o situație de „care pe care” (mai precis una de „cine apasă primul pe trăgaci”), stârnită de Manciu, un individ foarte dur, cu multe agresivități împotriva studenților ieșeni la activ, iar Căpitanul a fost achitat.

A mai fost Mihai Stelescu, legionarul trădător, care începuse să îl calomnieze și se pare că plănuia să îl otrăvească pe Căpitan.  

Apoi au venit cei prin care a fost omorât Căpitanul: Armand Călinescu și Iorga.

Nicolae_Iorga_Carol_II_mare Nicolae_Iorga_Carol_II_5 Nicolae_Iorga_Carol_II_4 Nicolae_Iorga_Carol_II_3 Nicolae_Iorga_Carol_II Carol_II_si_Nicolae_IorgaÎți atașez acestui material un pumn de poze înfățișându-i pe Nicolae Iorga și pe bunul său amic, nerușinatul Carol al II-lea, cancerul României interbelice.

Și îți spun: prezența trădătorului Nicolae Iorga pe cea mai folosită bancnotă a României e un blestem pe care românii îl pun zilnic asupra lor înșiși. În acea imagine e sângele a zeci de mii de tineri curați sufletește care au fost omorâți pentru Dumnezeu și pentru această țară. Tot acest tăvălug a pornit de la ceva foarte meschin – de la invidia pe care o nutrea Iorga față de Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu în cadrul curentului naționlist român. Căpitanul urnea mase uriașe de oameni, pe când Iorga, cu toate titlurile lui, nu avea nicio putere în afara unor cercuri restrânse.

Știi de ce a fost arestat și apoi omorât Căpitanul, cel puțin teoretic? Pentru că i-a scris o scrisoare lui Iorga. Cea mai gravă acuză din acea scrisoare e următoarea: „Domnule Iorga, ești necinstit sufletește!” Pentru aceste cuvinte Iorga s-a plâns lui Carol al II-lea că a fost batjocorit groaznic și vrea compensații, iar Carol al II-lea l-a băgat pe Căpitanul în pușcărie, iar apoi l-a omorât. Cum ți se pare? (Sigur, s-a căutat păstrarea aparențelor „democratice”, s-a făcut un „proces”… Dar cine ar aresta un om pentru aceste cuvinte?!)

Iorga a fost omorât, pentru trădare, la 70 de ani, când își terminase lucrarea spirituală, nu precum Căpitanul, la 40. Pentru trădare, pentru ce îi făcuse Căpitanului și pentru că lovise cu piciorul unul dintre cadavrele celor trei legionari uciși și lăsați trei zile într-o piață după ce îl omorâseră pe Armand Călinescu, tot pentru uciderea Căpitanului, plus a Decemvirilor și a Nicadorilor. Unii legionari zic azi că uciderea lui s-a făcut fără știrea șefilor legiunii, de către un om infiltrat în Legiune de forțele sovietice, cum ar fi fost Traian Boeru. Cert e că acesta nu s-a predat, cum făcuseră toți ceilalți.

Dar chiar mă aștept să recunoști adevărul? Chiar mă aștept să recunoști că, de fapt, criminali și lipsiți de onestitate sunt tocmai cei care i-au lăsat pe trotuar pe acei legionari și au adus elevii din școlile bucureștene să îi vadă și „să nu facă la fel”?!

Daniel Cristea Enache ești necinstit sufletește! Și ce ai făcut tu în Adevărul, la comanda minusculului poet G. Chifu(ță), în privința mea și a lui Paul, nu e altceva decât ce a făcut trădătorul N. Iorga în fața lui Carol al II-lea în privința Căpitanului. Nu ți-e teamă că vor veni la putere ai mei și te vor spânzura de limbă în holul Facultății de Litere?

Prietenii mei au dreptate, ai o inteligență de gâscă. Nu vezi nimic din ce se întâmplă în jurul nostru, așa că nu ți-e teamă de așa ceva…

Dar ce să-ți mai spun, când tu te-ai suit într-o șalupă care se scufundă acum, lunile astea, și îi cânți osanale cârmaciului zevzec și nepriceput al acelei bărci găurite?!…

Ungaria a redevenit naționalistă, Polonia la fel, Rusia la fel. Dacă va învia și la noi naționalismul creștin ce te faci? Crezi că e ceva imposibil?

Crezi că oamenii noștri nu au studiat cu atenție acest număr al „Adevărului de week-end”, în toate amănuntele lui, începând cu interviul cu iudeul Florian, președintele acestui institut Elie Wiesel care nu înțeleg ce caută în țara noastră?! (Mă, Florian, mă băieți, voi n-aveți treabă prin Israel? Mâine-poimâine intră ISIS-ul în Ierusalim…)

Daniel, cum poți să te bagi tu în așa ceva, pentru ciorba mizerabilă pe care ți-o dă acel impostor? Și cum poți să te ridici împotriva unei literaturi pur românești, pe care caut să o reconstruiesc eu… în numele unor iudei și a „canoanelor” acestora? Și cum te poți ridica împotriva celor care și-au dat viața pentru acest neam?!

Nu ți-e rușine, Daniel?!

De ce nu vorbești și despre crimele comise împotriva legionarilor, cu mult mai multe decât omorurile înfăptuite de ei, ca răspuns. Își citez dintr-un articol al lui Sorin Andrei de pe buciumul.ro:

„– 10 Aprilie 1930, au loc în Bucureşti ciocniri sângeroase între invalizii de război şi jandarmerie sub guvernul ţărănist. Studenţimea participă la manifestaţie alături de invalizi. Cu acest prilej a fost arestat un grup de studenţi în frunte cu dr. Gheorghe Sârbulescu. Corneliu Codreanu se înscrie ca prim apărător în procesul intentat studenţilor arestaţi.

– 11 Ianuarie 1931, Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier (expresia politică a Legiunii). În Ianuarie 1931 Corneliu Codreanu este arestat.

– 26 Martie 1931, se judecă la Curtea de Apel procesul lui Corneliu Codreanu şi al dizolvării Gărzii de Fier.

– Mai 1932, Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de guvernul Iorga-Argetoianu. Se fac arestări, sediile sunt sigilate, Corneliu Codreanu este împiedicat să vorbească şi să se apere în Parlament.

– 10 Iulie 1933, peste 200 de legionari se adună la Vişani pentru a construi un dig care să oprească revărsările de ape ale râului Buzău. Jandarmii, din ordinul lui Armand Călinescu, opresc această măreaţă iniţiativă, maltratând şi arestând pe legionari.

– 23 Noiembrie 1933, studentul legionar Virgil Teodorescu este asasinat, la Constanţa, de jandarmi, pe când lipea afişe.

– 28 Noiembrie 1933, legionarul Niţă Constantin este asasinat.

– 10 Decembrie 1933, I.G. Duca dizolvă Garda de Fier şi agenţii poliţiei devastează sediile Mişcării Legionare. Se fac cca 10000 de arestări dintre legionari. Garda de Fier depusese candidaturi în toate judeţele, dar prin această dizolvare era împiedicată de a se prezenta la alegerile generale fixate pentru 20 Decembrie 1933.

– Decembrie 1933, legionarul Nicolae Bălănoiu este asasinat de poliţie, din ordinul liberalilor. Numeroşi legionari sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava. Se fac arestări în toată ţara şi ele vor continua şi în primele luni ale anului următor.

– 29 Decembrie 1933, a fost asasinat de poliţia din Bucureşti legionarul Sterie Ciumetti, din ordinul liberalului Victor Iamandi.

– 12 Ianuarie 1934, legionarul Gheorghe Negrea este asasinat.

– 2 Ianuarie 1934, profesorul Nae Ionescu este arestat la Sinaia, dat în judecată şi ţinut arestat până la 7 Februarie 1934 când este pus în libertate, dar în seara aceleiaşi zile este rearestat şi menţinut la Consiliul de Război până la 15 Martie 1934.

– 1 Ianuarie 1935, Corneliu Codreanu semnează circulara către legionarii din întreaga ţară, făcând bilanţul anului precedent: 18.000 de arestari, cu 18.000 de case călcate de barbari şi umplute de sânge nevinovat; 300 de bolnavi în închisori, 16 morţi şi 3 înmormântaţi de vii sub pământ.

– În tabăra de muncă de la Drăgăşani, legionarii au lucrat de la 13 Iunie până la 14 August 1935, fabricând 100.000 de cărămizi destinate zidirii catedralei din acel oraş.

– De la 30 Iunie până la 15 Septembrie 1935, legionarii au lucrat cărămizi şi au clădit Mânăstirea Izbuc (jud. Bihor).

– De la 1 Iulie până la 16 Septembrie 1935, legionarii au lucrat la Buga (jud. Lăpuşna) la temelia unei mânăstiri.

– La Aciliu (jud. Sibiu), de la 1 Iulie până la 10 Octombrie 1935, legionarii au clădit o biserică.

– Tabăra de la Carmen Sylva a fost cea mai mare tabără de muncă a anului 1935. Acolo au lucrat, de la 5 Iulie până la 10 Septembrie, 800 de legionari în prezenţa lui Corneliu Codreanu, construind 7 cabane, 1 kilometru de şosea, terase, drum de automobile, 3 fântâni, au consolidat malurile, au făcut canale pentru scurgerea apelor, ziduri, turnuri etc.

– De la 8 Iulie până la 15 Septembrie 1935, legionarii construiesc un drum prin stâncă la Mânăstirea Arnota, locul de odihnă al voievodului Matei Basarab. În acest timp au lucrat 242 de legionari.

– În comuna Lat Laz (jud. Alba), de la 15 Iulie la 19 Octombrie 1935, legionarii au construit o minunată casă culturală.

– De la 8 Iulie până la 6 Octombrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cărămizi pentru a zidi o biserică în comuna Marca (jud. Sălaj).

– În comuna Ineu (jud. Arad), de la 18 Iulie până la 14 Septembrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei şcoli.

– De la 16 Septembrie până la 4 Octombrie 1935, legionarii au construit şase diguri ca să împiedice revărsarea apelor Oltului asupra avutului Mânăstirii Mamu (jud. Vâlcea).

– La 4 Octombrie 1935, în urma propunerii liberalului Victor Iamandi, ministru al cultelor în vremea aceea, Sfântul Sinod(!), cu îndemnul patriarhului Miron Cristea(!), trimite o adresă către toate eparhiile din ţară prin care interzice munca legionarilor pentru biserici.

– La 1 Mai 1936, se deschide Tabăra legionară profesor Traian Brăileanu de la Rădăuţi, care construieşte biserica Arhanghelul Mihail.

– Legionarul Gheorghe Grigor este asasinat de comunişti la Cernăuţi în luna August 1936.

– La 24 Noiembrie 1936, Ion I. Moţa, Vasile Marin, generalul Gh. Cantacuzino, Gh. Clime, preot Dumitrescu Borşa, Neculai Totu, Banică Dobre şi Alexandru Cantacuzino pleacă în Spania ca luptători legionari pe frontul generalului Franco.

– La 13 Ianuarie 1937, marea jertfă legionară se înscrie în istorie prin moartea eroică a lui Ion I. Moţa şi Vasile Marin pe frontul naţionalist din Spania, la Majadahonda.

– La 26 Februarie 1937, Consiliul de Miniştri desfiinţează cantinele şi căminele studenţeşti din toate centrele universitare. Această infamie a fost săvârşită în urma cererii lui Ştefănescu-Goanga şi Gabriel Marinescu şi se îndrepta, cu deosebire, împotriva legionarilor.

– La 2 Martie 1937, guvernul liberalului Gh. Tătărăscu hotărăşte închiderea tuturor Universităţilor din ţară. Măsura era luată împotriva studenţimii legionare.

– La 17 Mai 1937, se dă sentinţa în procesul intentat legionarilor care au condus Congresul Studenţesc de la Târgu Mureş. Alexandru Cantacuzino, dr. Paul Craja, Ştefan Georgescu, Gheorghe Furdui, Ioraş Teodor, Crudu şi Parvulescu sunt condamnaţi: primii doi la 1 an de închisoare, ceilalţi la 1 an şi 6 luni.

– La 6 Iulie 1937, se înfiinţează Tabăra legionară de la Câmpina, care se desfiinţează, la 11 Iulie în urma terorii autorităţilor.

– La 27 Iulie 1937, Prefectura judeţului Prahova trimite un ordin confidenţial fabricilor de postav, bere, sticlărie şi ciment din Azuga, în care cere îndepărtarea din serviciu a 36 de muncitori legionari.

– La 14 Decembrie 1937, este asasinat, în luptă electorală, legionarul Mihai Ţurcanu.

– La 6 Februarie 1938, bandele electorale cuziste împuşcă pe legionarii Mija Dumitru şi Florian St. Popescu în satul Mâineasa (jud. Ilfov).

– La 9 Februarie 1938, Corneliu Codreanu, văzând pornirile ucigaşe ale guvernării A.C. Cuza-Octavian Goga, hotărăşte retragerea Mişcarii Legionare din propaganda electorală.

– La 30 martie 1938, Nicolae Iorga, primind o scrisoare de la Corneliu Codreanu, se adresează Parchetului pentru a deschide acţiune publică de ultragiu. Codreanu, în această scrisoare, îl învinovăţeşte pe Iorga de necinste sufletească şi de jignire a tineretului. Scrisoarea avea un caracter particular. Aici îşi află obârşia procesul Căpitanului.

– În prima jumătate a lunii Aprilie 1938, bandele lui Armand Călinescu fac descinderi la toate sediile Mişcării Legionare din Capitală şi provincie. Se confiscă arhivele. Se falsifică anumite acte şi se dau publicităţii. Societăţile de stat şi particulare sunt obligate să concedieze pe funcţionarii şi lucrătorii legionari. Într-o singură zi, S.T.B. concediază 13 funcţionari legionari. Ziarul „Curentul” face o intensă publicitate prigoanei, după ce, la 21 şi 23 Martie, publicase două reportaje cu fotografii în care recomanda Insula Şerpilor ca lagăr şi loc de tortură pentru legionari.

– La 13 Aprilie 1938, ziarele „Cuvântul” şi „Buna Vestire” au fost suprimate de guvern.

– La 17 Aprilie 1938, Codreanu este arestat în Bucureşti.

– La 19 Aprilie 1938, Codreanu este condamnat la 6 luni închisoare, maximum de pedeapsă, în procesul intentat de N. Iorga.

– În zilele următoare, guvernul lui Armand Călinescu publică numeroase legi şi regulamente pentru prigonirea Mişcării Legionare.

– În a doua jumătate a lunii Aprilie 1938, se fac sute şi mii de arestări printre legionari. Ziarele de la 29 Aprilie anunţă: ” Peste 300 de arestaţi vor fi judecaţi în timp de trei zile”. O grindină de calomnii şi insulte cădea asupra Mişcării Legionare. Documente false, acte măsluite, tind să justifice aceste calomnii.

– La 13 Mai 1938, se judecă la Craiova procesul celor 49 studenţi acuzati de „dezordine” de la 14 August 1934. Numeroşi legionari sunt internaţi în lagăre.

– În prima jumătate a lunii Mai 1938, toate tribunalele militare din ţară judecă procesele legionarilor. Sunt zeci şi sute de condamnări, chiar şi elevi de şcoală sunt băgaţi în închisoare. Părinţii sunt ameninţaţi cu moartea, rudele de asemenea.

– La 23 Mai 1938, începe, la Consiliul de Război al Corpului II Armată din Bucureşti, Judecarea celui mai mare proces politic din istoria românilor – procesul Căpitanului.

– La 27 Mai 1938, Căpitanul este condamnat la 10 ani muncă silnică, 6 luni degradare civilă, 5000 lei amendă, 2000 lei cheltuieli de judecată.

– La 8 Mai 1938, profesorul Nae Ionescu, director al ziarului „Cuvântul”, este arestat la locuinţa lui din Bucureşti şi dus chiar atunci în lagărul de la Miercurea Ciucului.

– La 25 Iunie 1938, începe la Tribunalul Militar al Corpului II Armată din Bucureşti judecarea fruntaşilor Mişcării Legionare. În dimineaţa de 1 Iulie 1938 se dă sentinţa: Alexandru Cantacuzino şi profesorul Vasile Cristescu, câte 9 ani de închisoare; Gh. Clime, Alexandru Cristian Tell, Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotigă, Sima Simulescu, Virgil Ionescu, Bănică Dobre, Gheorghe Furdui, dr. Şerban Milcoveanu, Nicolae Totu şi Radu Budişteanu câte 7 ani închisoare; Gheorghe Apostolescu, Eugen Ionică şi Serafim Aurel câte 5 ani închisoare; preotul N. Georgescu-Edineti 1 an închisoare.

– Noiembrie 1938, Generalul de jandarmerie Bengliu, dă un ordin prin care hotărăşte ca legionarii să fie împuşcaţi fără somaţie. Şi într-adevăr, legionarii Nicolae Făgădaru, Bică Anania şi Petre Andrei sunt împuşcaţi de jandarmi (8 Decembrie 1938).

– La 30 Noiembrie 1938, bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Corneliu Codreanu, dimpreuna cu Ion Caranica, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ion Trandafir, Iosif Bozântan, Ion Atanasiu, Ştefan Georgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrilă Bogdan, Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă. Apoi îi îngroapă la închisoarea Jilava, turnând peste ei acid sulfuric şi punând deasupra o placă imensă de beton.

– La 3 Decembrie 1938, poliţia, fiind informată printr-un denunţ anonim că Comandamentul Mişcării Legionare s-ar afla la locuinţa bătrânului Dincă Cristescu, face o descindere unde nu găseşte nimic. Cercetând la alte proprietăţi ale bătrânului, găseşte, din întamplare, în comuna Colentina, tipografia Mişcării Legionare. Această tipografie fusese organizată de Titi Cristescu, şi acolo, în timpul prigoanei, s-au tipărit de către profesorul N. Pătraşcu şi V. Suciu manifestele Mişcării Legionare, „Curierul Legionar”, broşura profesorului Vasile Cristescu şi alte publicaţii. Cu prilejul descinderii poliţiei la tipografie au fost arestaţi fraţii Gheorghe şi Vasile Cristescu.

– La 4 Ianuarie 1939, în str. Aureliu 14 din Bucureşti, au fost surprinşi de poliţie şi arestaţi, legionarii: Gh. Clement, Dorca Filon, Virgil Noaghea, lt. Borzea şi alții, care conduceau acţiunea Mişcării Legionare şi îndrumau legăturile cu provincia.

– După ce fusese pus în libertate, la 19 Decembrie 1939, profesorul Nae Ionescu este iarăşi arestat şi închis în lagărul de la Miercurea Ciucului.

– La 14 ianuarie 1939, se judeca la Cluj procesul legionarului dr. Emil Popa şi încă a 9 legionari care sunt condamnaţi la închisoare.

– La 26 Ianuarie 1939, profesorul Vasile Cristescu, care conducea Mişcarea Legionară împreună cu Horia Sima, a fost asasinat de poliţie la locuinţa lui din strada Aviator Iliescu nr.15. Vasile Cristescu a fost împuşcat în frunte de iudeul Otto Reiner.

– La 1 Februarie 1939, intră în vigoare legea privitoare la pierderea naţionalităţii române, alcătuită de Armand Călinescu. Legea aceasta era vădit îndreptată împotriva legionarilor refugiaţi în străinatate.

– La 8 februarie 1939, se petrece la Bucureşti arestarea grupului legionar Nadoleanu. Legionarii sunt omorâţi şi arşi la Crematoriu, chiar în prezenţa lui Armand Călinescu.

– La 9 Februarie 1939, se termină la Cluj judecarea procesului asasinării rectorului Ştefănescu-Goangă. Pe banca acuzării se aflau 72 de legionari. Studenţii Pop Ion şi Lăscăianu Aurel sunt condamnaţi la moarte. Legionarul Atofanei Gheorghe la muncă silnică pe viaţă; 38 de legionari sunt condamnaţi între 12 ani şi 3 luni închisoare şi la amenzi.

– La 11 Februarie 1939, comandantul legionar Victor Dragomirescu, pe când încerca un zbor cu avionul în Bulgaria, în tovărăşia pilotului Andrei Costin, are un accident de motor şi este rănit. Este arestat şi dus la Spitalul Militar. Acolo a fost vizitat de legionara Natalia Nicolicescu, condamnată la 1 an închisoare, dar evadată şi urmărită de poliţie. Legionara Nicolicescu este arestată, iar Victor Dragomirescu, rănit încă, este dus la închisoarea Văcăreşti. De la închisoare este luat de comisarul Al. Davidescu şi ştrangulat. Apoi, tot de acesta, este dus la crematoriu, şi fiind încă în viaţă, este aruncat în cuptorul crematoriului.

– La 22 şi 23 Februarie 1939, se judecă la Tribunalul Militar din Bucureşti procesul legionarilor care organizaseră laboratorul din str. Căpitan Oarcă. Virgil Mihăilescu este condamnat la 8 ani închisoare, iar studenţii Achim Mircea şi Stroescu Alexandru la câte 6 ani. Toţi în lipsă. În prezenţă: Bereche Ion la câte 3 ani închisoare; dr. Constantin Zisu şi Contes Constantin la câte 4 ani închisoare; dr. Gh. Butu, Demetrescu Nicolae, Chirilă Nicolae şi Custură Ion la câte 1 an închisoare.

– La 9 Martie 1939, profesorul Nae Ionescu este rearestat şi dus la spitalul din Braşov, de unde este eliberat la 24 Iunie 1939, dar cu domiciliul forţat în Bucureşti.

– La 10 Iulie 1939, comandanta legionară Nicoleta Nicolescu a fost asasinată în Bucureşti de poliţia lui Armand Călinescu.

– În noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinaţi 252 de fruntaşi ai Mişcării Legionare. Acest măcel, în care îşi pierd viaţa cei mai vrednici conducători ai Mişcării Legionare, s-a săvârşit sub domnia lui Carol al II-lea, prim-ministru fiind generalul Argeşanu şi ministru de interne generalul Gabriel Marinescu.

Vedeţi, dragi cititori, ce bine ”şi-au făcut de cap legionarii”?! Or fi fost alţii care să se fi bucurat de-o mai mare ”libertate” decât ei?!”

(Sorin Andrei)

După toate astea, da, unii legionari n-au mai putu răbda și a avut loc un omor masiv, între 21 și 23 ianuarie 1941, când au fost uciși apoximativ o sută de evrei și slujitori ai lor. Ce părere ai? Și nu îți spun niciun cuvânt despre ce s-a întâmplat apoi în închisorile comuniste cu mii de legionari. Despre Pitești, despre Aiud, despre Târgșor, despre Gherla… Cei credincioși știm că aceasta a fost mucenicie pentru neamul nostru și pentru Domnul Hristos.

Marius, fra+ele

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s