Monthly Archives: Martie 2016

A apărut ediția a doua a Acatistului Căii Părintelui Arsenie Boca

Citiți-o și comandați-o de AICI.

coperta-acatistul-caii-v2

Am primit o carte frumoasă

Parintele_Arsenie_BiografieAm primit de la Florin Duțu o carte care mi-a adus mare bucurie:

„Părintele Arsenie Boca – o biografie vizuală.”

Cel mai mult mi-a plăcut poza de la aniversarea poetului Nichifor Crainic, în care Părintele Arsenie apare alături de poetul Radu Gyr. Minunat!

Puteți comanda cartea la editor.

Oana Stănciulescu – contorsionism marca Paul Cernat?

Sub presiunea atacurilor iudeilor și celor aserviți lor, Oana Stănciulescu a cedat. Iată ce afirmă aceasta pe blogul ei: „Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990” (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”

Felul în care a ajuns să se căciulească în fața talmudiștilor e lamentabil.

Încep să cred că „Scandalul Oana Stănciulescu” a fost fabricat de securiști ca să le dovedească evreilor „buna-credință” a românilor…

Până una alta, Oana Stănciulescu a ales o poziție de contorsionistă, ca și cea a lui Paul Cernat, ajuns victimă și acuzator în aceeași dispută. Mie unuia mi-ar fi rușine. O rușine cumplită… Mai ales că știu că acele crime abominabile clamate de contorsionista noastră au fost făcute, de fapt, împotriva legionarilor, iar răspunsul lor nu a fost nici pe departe la fel de sângeros ca atacul iudeo-masoneriei. (Prigoana dementă, dusă până dincolo de moarte, în care sacrilegii de felul acidului sulfuric aruncat pe cadavre, al arderilor de vii și al cadavrelor expuse în piețele orașelor sunt doar câteva amănunte…)

O figură, un destin, o legendă…

Unul dintre scriitorii
adevăratei literaturi românești postbelice:
VIRGIL MAXIM

Lista unor noi trădători de neam…

În procesul de intenție intentat de presa aservită Oanei Stănciulescu s-a întâmplat și un lucru bun. Am aflat și noi cine sunt susținătorii iudeilor, în încercarea lor de a ne despărți de elita culturală și morală a acestei țări din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial (Noica, Eliade, Gyr, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Haig Acterian, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și toți ceilalți).

Ce vedem pe lista trădătorilor? O grămadă de nume de străini (probabil iudei), plus niște preso-nulități cunoscute deja ca atare: Liviu Antonesei, pornograf, scriitor de mâna a treia, Caius Dobrescu, turnător, scriitor de mâna a treia, Daniel Cristea Enache, cronicar-tonomat (1 și 2), Daniel Vighi, scriitor de mâna a patra, Norman Manea, iudeu etc etc. Singura persoană, între cele cunoscute mie, a cărei prezență pe acea listă nu o înțeleg e Gianina Cărbunariu. Gianina, ce se întâmplă cu tine? Ești evreică? Sau cum te-au prostit trădătorii ăștia nerușinați?!

Și ce va urma după această vânătoare de legionari? O vânătoare a tuturor creștinilor din România?

Mi s-a întâmplat și mie, recent, să fiu atacat și stigmatizat de acest tăvălug iudaic. Înțeleg perfect situația Oanei Stănciulescu și îi doresc putere de a răzbate și a învinge. Să o susținem, fraților! Chiar dacă aceasta s-a dovedit o contorsionistă dispusă să-i pupe în bot pe iudei și să calce în picioare, încă o dată, cadavrele martirilor Mișcării Legionare… și probabil că avem de-a face cu un caz inventat (de securiști?), povestea rămâne în discuție.

Iertați-mă și Dumnezeu să vă ierte!

Îmi cer iertare tuturor celor pe care i-am necăjit vreodată.

Sunt prea mulți ca să îi înșir aici, poate unii nici nu ar dori asta, poate pe unii nu îi știu sau nu mi-am dat seama că i-am rănit, dar îi rog pe toți cei care s-au simțit lezați în vreun fel de mine să mă ierte.

Am pus și niște vorbe mai grele asupra unora, poate îndreptățit fiind, dar le-am dezlegat și pe acelea. Totuși, asta s-ar putea să nu le fie spre ușurarea poverii păcatului și plății pe care o va cere Dumnezeu de la ei. Ba dimpotrivă, să ne amintim Rugăciunea lui Solomon, din vis, în Cartea Regilor (3 Regi, 3 – 5-15), cea bine primită de Domnul. Când Dumnezeu îi spune că pentru că a cerut înțelepciune, iar nu bogății sau viață lungă sau moartea vrăjmașilor săi, îi va da și înțelepciune, și ce nu a cerut!

Așadar, iertarea mea față de acești oameni care mi-au greșit poate să le fie o capcană mai mare decât ura. Ar fi bine, deci, să caute să se îndrepte, să apuce drumul Bisericii, să se spovedească și, astfel, să-și curețe sufletele, ca să le prezinte albe, luminoase în fața Lui Dumnezeu.

Pentru că viața asta e doar o probă pentru Adevărata Viață. Și o probă scurtă, că îndată „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze!” (Ioan 9, 4)

A început postul cel mare și Biserica ne îndeamnă să ne iertăm unii pe alții, așa cum sperăm că și Domnul Hristos ne va ierta pe noi!

„Și așa-mi vine câte-un gând / să plec pe păduri cântând”

Mai țineți minte cât am mers acum câțiva ani cu crucea în spate?
Sunt convins, mulți dintre voi își amintesc. Am făcut atunci două drumuri încrucișate, însumând un pic peste 700 de km, de-a lungul și de-a latul țării, numai pe jos, închipuind o cruce pe harta României. Am scris istoria acestui pelerinaj în „Gânduri de pe drumul crucii mele”.

Între timp am aflat că nu am fost singurul. Nu, nu a fost Peter Hurley primul, pentru că el nu și-a făcut pelerinajul cu crucea în spate, chiar dacă a scris apoi o carte intitulată „Drumul crucilor”. În ea e vorba de crucile întâlnite pe drum, la tot pasul, care l-au impresionat. Chiar dacă și Peter a mers pe jos, un alt om mi-a luat-o înainte, un român: Olimpiu Ioan Luca. Acesta a făcut, în anul 1992, în două tranșe, cu o cruce în spate, un drum și mai lung decât al meu: Chișinău – Bacău – București, apoi București – Brașov – Târgu Mureș – Bistrița – Vatra Dornei – Suceava – Putna – Suceava – Ceahlău – Iași – Sculeni – Chișinău. Asta se înțelege din harta drumului său, așa cum e ea ilustrată chiar pe piatra sa de mormânt. Cu linie întreruptă vedeți drumul pe care plănuia să-l facă, unul în care să cuprindă întreaga țară!

M-a prins acum, poate de la creștinul dacist Olimpiu Ioan Luca, gândul de a face și eu o cruce mai mare, mai serioasă. Parcă văd că o să stau să mă gândesc un an, doi, trei… iar apoi o să pornesc la drum 🙂

La finalul postării puteți vota dacă mă îndemnați să fac sau nu acest nou pelerinaj cu o cruce în spate (două mii de kilometri / două luni și ceva de mers) și puteți vedea poze din pelerinajul deja făcut. Iar aici vedeți planul noului pelerinaj: Citește în continuare

Răspuns la un atac marxist

Rar mi-a fost dat să citesc un scenariu mai forțat decât acesta.

Cine nu are o ideologie ca dat firesc, „organic”, inventează una, mai mult sau mai puțin rațional…

Cât de interesat de „comercial” sunt vedeți cu toții: cărțile mele au prețuri foarte mici și se mai găsesc și gratis, în format electronic, pe blogul meu.

Așadar sintagma în care caută să mă înglobeze Costi Rogozanu, „extremă dreaptă comercială” e cum nu se poate mai nepotrivită. Și odată cu ea cade și mare parte din eșafodajul de idei din acel articol.

De fapt, întregul material e scris din perspectiva unui necredincios. Pentru noi, cei care credem în Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, și harta culturală a lumii și eșichierul ei politic arată cu totul altfel decât pentru necredincioși. Noi știm că viața asta e doar o probă pentru Adevărata Viață. Cei care ies cu bine din această probă ajung în apropierea Luminii Celei Necreate, în care sălășluiește Dumnezeu, iar cei care nu trec proba, cei care trăiesc aici îndepărtați de Dumnezeu, în necredință și păcat, ajung în „întunericul cel mai dinafară”, în întunericul cel mai negru, unde e numai chin.

Aceasta e perspectiva din care vorbim noi și acesta e Adevărul Adevărat.

Cei care se roagă constant dobândesc puteri neobișnuite și pot să certifice acestea cu dovezi din propriile lor vieți. Dar și viețile necredincioșilor sunt pline de „coincidențe” stranii, de fapt – semne date de Dumnezeu „care nu dorește moartea păcătosului, ci să se îndrepte și să fie viu”. (Unde „viu” se referă la Viața cea Adevărată, întru totul superioară vieții noastre repezi și limitate.)

Pentru noi nu există dreapta și stânga, ci credincioși și necredincioși. Cei credincioși sunt, de cele mai multe ori, unelte ale Lui Dumnezeu, iar cei necredincioși sunt, de multe ori, unelte ale necuratului. Se mai întâmplă și invers, dar nu foarte des.

Așadar, departe de a fi niște „extremiști”, noi ne considerăm oameni normali, atinși de Lumina Adevărului. (Câtă vreme ceilalți sunt înșelați de necuratul, care caută să-i ducă departe de Dumnezeu.)

Să mai înșir câteva dintre ideile fără suport din acel material? Citește în continuare

„Realitatea evreiască” îl felicită pe tovarășul Daniel Cristea-Enache pentru inepțiile din „Adevărul”

realitatea_evreiascaDragi prieteni, ce e de făcut? Oare nu ar trebui să înființăm și noi un „Comitet Petre Țuțea, pentru monitorizarea și combaterea anticreștinismului și antiromânismului”?

Nu s-a ajuns prea departe cu acești străini și trădători care ne calcă în picioare și ne batjocoresc istoria?

Și o precizare: așa-zisa lege 217/2015 e doar o completare la o lege deja existentă, care se referă doar la persoane juridice, și nici măcar la acestea, atunci când e vorba de opere de artă. Așadar, toate argumentele iudeilor (de la Iuda iscarioteanul) și ale trădătorilor cad…

Dragă Daniel, ce pot să-ți spun… dacă mergi mai departe pe linia asta a trădării de neam și a minciunii poate îți dau nesimțiții ăștia și Premiul Nobel…

Iată și articolul aplaudat de iudei.

Nici sincretist, dar nici ultraortodoxist

Două rătăciri fac ravagii în Biserica noastră.

Prima, cea a celor mai puțin duși la Biserică și a celor care s-au amestecat cu cei de alte credințe, e sincretismul religios (greșit denumit de unii prin termenul „ecumenism”). A pune pe același plan toate credințele, că „toți se roagă aceluiași Dumnezeu”.

Acesta este un fals. Iată ce spune Sfântul Nicolae Velimirovici pe această temă: Citește în continuare

Tovarășul Nicolae Manolescu dorește să dispar…

Iată un dialog de-a dreptul dement, în cripto-comunismul său, între tovarășul Nicolae Manolescu și tovarășul Daniel Cristea Enache, despre care am mai scris, strâns uniți în fața cadavrului USR. Cum se strângea altădată tovarășul Manolescu cu tovarășul Ilici, în fața cadavrelor lăsate în urmă de mineri: romlit

Daniel Cristea Enache: „(…) Câteva fragmente din postfața acestei cărți, semnată de autorul ei, „fratele” Marius Ianuș: „legionarii au fost elita spirituală și morală a laicatului românesc”; „nu sunt nicidecum niște criminali”; „sunt niște oameni care au vrut să-și apere țara și cultura ei și să ridice neamul lor către Cer”; „ei sunt condamnați azi de oameni fără Dumnezeu, vânduți străinilor sau crunt îndoctrinați de aceștia”; „nu mă dezic de mucenicii noștri” (pp. 134-135). (…)”

Nicolae Manolescu: „(…)Am putea semnala în numele USR cartea lui Ianuș instituțiilor care veghează la respectarea legii antidiscriminare sau celei care combate afirmarea publică a unor poziții ideologice totalitare, fasciste sau comuniste. Ianuș este, peste toate, și un antisemit virulent. Cum el se prezintă drept călugăr, aparținând de nu știu ce mănăstire, ar trebui sesizate autoritățile religioase. (…) E nevoie, sunt convins, doar de puțin timp până când nu vom mai auzi de un ins certat cu logica și cu bunacuviință ca Ianuș.(…)”

Și iată și dezicerea lui Paul Cernat de Legiune. (Ca reacție la materialul „Antisemitism pe facebookal lui Cristea Enache.) Sărmanul de Paul… Dar și din prefață se înțelegea destul de clar că e o victimă a dezinformării „marxiste”…