Ciornă a unei scrisori a lui Nichita Stănescu (sau a mea!?) către Dumnezeu


Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul!
Iartă-mă! Să mă ierți! Iartă-mă!

Că am cunoscut nălucirile necuratului
până în ultima frântură de gând al meu,
dar nu am cunoscut dragostea Ta!…

Că am cunoscut amăgirea femeii
în fiecare fibră a trupului meu, înduplecat la rele,
dar nu am cunoscut dragostea Ta!…

Că am cunoscut înșelarea alcoolului
în fiecare răsucire de vorbă magnetică,
în fiecare prefăcătorie „poetică”,
dar nu am cunoscut dragostea Ta…

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s