Monthly Archives: August 2017

Elie Wiesel a fost un impostor?

Vă rog să urmăriți cele două filmulețe care urmează. Primul e tradus în română. Al doilea, care detaliază cele cuprinse în primul, este în engleză, cu traducere franceză. Urmează apoi două caricaturi, foarte sugestive:

 

Prietena Ioana Nițulescu mi-a sugerat să păstrez un anumit nivel moral și spiritual în această discuție, așa că am scos cele două caricaturi.

Anunțuri

Femen – o creație a sioniștilor

Nu sunt nici nebune, nici (întru totul) posedate de diavol.

Sunt doar niște femei ușuratice plătite de sioniști ca să participe la cele mai triviale atacuri împotriva credinței și lumii creștine.

Sunt finanțate de sioniștii Jed Sunden și George Soroș și apărate în instanță de fostul lider al Uniunii Studenților Evrei din Franța!

Vă rog să urmăriți filmulețul de mai jos: 

Diuedonné M`bala M`bala – Mass Media (frg/ROsub)

Ce mai înseamnă libertatea de exprimare în lumea de azi? Cum manipulează Mass-Media în numele „corectitudinii politice”? Suntem controlați de un sistem politic sionist? Ce este manipularea prin limbaj? Ce înseamnă „rasist”, „antisemit”, „naționalist”, „ultrareligios”, „homofob”, „machist” etc etc? De ce au aceste cuvinte doar conotații negative? Cine le-a tot repetat, programatic, băgându-ne în cap că ele acoperă doar realități negative?
Cum au ajuns toți opozanții sionismului masonic internațional să fie persoane „controversate”? Ce înseamnă „controversat”? Plecând de la astfel de întrebări, într-o țară care se pretinde liberă și pretinde că respectă libertatea de exprimare a cetățenilor ei, Dieudonné, un comedian foarte talentat, de origine cameruneză, a ajuns… în pușcărie.
Merită să urmăriți acest filmuleț de un comic monstruos, dar care acoperă realități foarte triste…

Matthew Heimbach – un lider naționalist american îndrăgostit de Ortodoxie

E foarte urât – dar și foarte laș – gestul așa-zișilor legionari și așa-zișilor ortodocși care s-au dezis de Matthew Heimbach, liderul naționalist american care a purtat zilele trecute un tricou cu Corneliu Zelea Codreanu și a făcut o referire la Părintele Justin Pârvu.

Până la urmă, Matthew Heimbach nu e decât un tânăr care își apără identitatea și care îl caută pe Dumnezeu. Exagerările „rasiste” țin de specificul societății în care trăiește și de cultura acestei societăți, dar fondul și căutările sale duhovnicești sunt bune.

Câți dintre noi ar mai fi „antirasiști” dacă jumătate din populația României ar fi formată din rromi? Să îi aperi pe cei din neamul tău înseamnă să fii „rasist”? 

Mie Matthew Heimbach mi se pare un băiat curajos și cu o direcție de căutare bună, chiar dacă poate că exagerează în anumite chestiuni. Dar haideți să vedem exact unde și cât exagerează:

Patru rabini ne vorbesc despre Sionism

Crime ale iudeo-bolșevicilor asupra scriitorilor români

MIRCEA VULCĂNESCU, 1927

Impertinența fostului proletcultist care conduce Institutul Elie Wiesel frizează nebunia.

Cum altcândva, pe la 1950, versificatorul evreu A. Toma (Solomon Leibu Moscovici) îl scosese din manualele de literatură pe Tudor Arghezi, ca să se pună pe sine în locul său, șeful Institutului Elie Wiesel, evreul Alexandru Florian, vrea ca numele Liceului Mircea Vulcănescu din Sectorul 4 al Capitalei să fie schimbat. În „Ana Pauker”?

(Acest Florian e, cum spuneam, un fost politruc ceaușist: „Referindu-se la acest aspect tovarășul Nicolae Ceaușescu artată că „(…) Comunismul este doar chintesența cunoașterii, rodul marilor cuceriri ale științei și culturii, rezultatul acumulării și sintetizării a tot ceea ce a creat mai de preț mintea omului” – „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975)

Presupun că știm toți cine e Mircea Vulcănescu: un sociolog român prestigios din Interbelic care și-a dat viața, în Pușcăria de la Aiud, salvând un coleg de detenție.

Eu unul m-am săturat până peste urechi de exagerările evreilor. Ce au făcut ei și aliații lor, respectiv Hiroșima (75.000 de morți instantaneu, câteva sute de mii de victime), Nagasaki (35.000 de morți instantaneu, câteva sute de mii de victime), Katyn-ul (22.000 morți), Gulagul (sute de mii de morți),  temnițele din spațiul ex-comunist (sute de mii de morți și practici infernale – a se vedea Cazul Pitești sau execuțiile din China) au fost gesturi legitimate de război, iar ce am făcut noi (împinși de vântul istoriei) și aliații noștri au fost… crime de război. Chiar dacă ei au omorât și au năpăstuit mult mai mulți oameni decât aliații noștri…

Iată felul în care argumentează evreii, pe Wikipedia, „Holocaustul din România”:
„La recensământul din 1938 apar printre cetățenii români 756.930 de evrei. Conform lucrărilor lui Matatias Carp și Marius Mircu, între 1938 și 1941 au pierdut cetățenia română 387.407 evrei, fie că le fusese retrasă de guvernul Goga (circa 120.000 de persoane), fie că deveniseră cetățeni maghiari sau sovietici prin cedarea Transilvaniei de nord, Bucovinei de nord, ținutului Herța și Basarabiei (circa 270.000 persoane). În 1940, mai erau cetățeni români 369.523 de evrei. Conform lucrărilor Commisiei Wiesel, dintre evreii români din 1938, mai ales dintre cei deveniți apatrizi în 1938 și dintre cei bucovineni sau basarabeni, acuzați că ar fi susținut Uniunea Sovietică și că s-ar fi dedat la jafuri și cruzimi în dauna populației românești în 1940, au fost exterminați de statul român circa 140.000 (îndeosebi în Transnistria), în timp ce 130.000 au fost exterminați de Ungaria Horthystă în Transilvania de nord, fie direct, fie prin deportare în lagărele germane. În total au fost măcelărite 270.000 persoane (35% din populația evreiască română din 1938) și au devenit sovietice 136.250 (18% din populația evreiască română din 1938). Dintre cei 356.237 evrei români din 1952 (47% din populația evreiască română din 1938), până în 1956 au emigrat spre Palestina, Europa Occidentală și America 209.963 persoane, astfel că la recensământul din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt ruinate.”

După cum bine puteți vedea, în acest inventar nu există evrei care să-și fi schimbat numele și să se fi ascuns sub identitate românească, deși schimbările de nume dovedesc că aceasta a fost o practică obișnuită în epocă. Dar, oricum ar fi, ce mi se pare siderant e că între recensămintele din 1940 și 1952 diferența e de doar câteva mii de persoane – 369.523 versus 356.237 – în condițiile în care ne-au fost rupte din țară Basarabia și Bucovina de Nord… Dacă datele prezentate de Wikipedia sunt reale, „Holocaustul din România” e o exagerare. Dacă mergeți pe portalul francez al Wikipediei, veți avea aceeași surpriză, ceva scârțâie la nivelul cifrelor…

Dar haideți să vedem cum stau lucrurile în lumea literară, pe care eu unul cred că o cunosc destul de bine…

În mod normal, suferințele evreilor ar trebui să se vadă și în destinele scriitorilor evrei din România, după cum suferințele românilor se văd în destinele scriitorilor români care au trăit al doilea război mondial și urmările lui.

Ciudat! Niciun scriitor evreu de limbă română din România nu a fost omorât în lagăre sau deportat! Atunci cum rămâne cu… acest procent de „35% din populația evreiască română din 1938, măcelărită… în România”?

În privința SCRIITORILOR ROMÂNI care au fost omorâți, închiși, marginalizați, în propria lor țară, lucrurile sunt foarte clare (și exponențiale pentru suferința poporului român):

  • Nae Ionescumort după eliberarea din pușcăria de la Miercurea Ciuc
  • Mircea Vulcănescu – mort/omorât în pușcăria de la Aiud
  • Mihail Polihroniadeomorât în pușcăria de la Râmnicu Sărat
  • Ion Pillatmort/omorât în București
  • Mircea Streinulmort/omorât în București
  • Constant Tonegaru mort/omorât în București
  • Vasile Militaru – mort/omorât în pușcăria Ocnele Mari
  • Pr. Daniil (Sandu Tudor) – omorât în pușcăria de la Aiud
  • Anton Golopenția – mort/omorât în pușcăria Văcărești
  • Constantin Oprișan – mort/omorât în pușcăria Jilava
  • Valeriu Gafencu – mort în pușcăria de la Târgu Ocna
  • Pr. Florea Mureşan – mort/omorât în pușcăria de la Aiud
  • Radu Gyr (Radu Demetrescu) – 20 de ani de pușcărie
  • Nichifor Crainic (Dobre Ion) – 15 ani de pușcărie
  • Ernest Bernea15 ani de pușcărie
  • Traian Dorz – 15 ani de pușcărie
  • Petre Țuțea13 ani de pușcărie
  • Ion Caraion (Stelian Diaconescu) – 10 ani de pușcărie
  • Dumitru Stăniloae10 ani de pușcărie
  • Virgil Carianopol – 7 ani de pușcărie
  • Ion D. Sîrbu – 7 ani de pușcărie
  • Constantin Noica – 6 ani de pușcărie
  • IPS Bartolomeu Anania (Valeriu Anania) – 6 ani de pușcărie
  • Pr. Nicolae Steinhard (evreu convertit la creștinism) – 6 ani de pușcărie
  • Dinu Pillat – 5 ani de pușcărie
  • Vasile Voiculescu – 4 ani de pușcărie
  • Alice Voinescu – 3 ani de pușcărie
  • Ovidiu Papadima – 3 ani de pușcărie
  • Pr. Arsenie Boca (Zian Boca) – un an și jumătate de pușcărie, scoatere din monahism, urmărire permanentă
  • Ștefan Augustin Doinaș – un an de pușcărie
  • Mircea Eliade – câteva luni de pușcărie (1938), fugit din țară
  • Virgil Maxim – 20 de ani de pușcărie
  • Ioan Ianolide – 20 de ani de pușcărie
  • Zaharia Marineasa – 20 de ani de pușcărie
  • Cicerone Ionițoiu – 10 ani de pușcărie
  • Grigore Zamfiroiu – 10 ani de pușcărie
  • Vasile Netea – 8 ani de pușcărie
  • Andrei Ciurunga/Robert Cahuleanu (Robert Eisenbraun, german) – 10 ani de pușcărie
  • Maica Teodosia (Zorica Laţcu) – 4 ani de pușcărie
  • Pr. Nicodim Măndiță – un an de pușcărie
  • Hortensia Papadat-Bengescu – marginalizată, moare de foame în anii `50.
  • Aron Cotruș – fugit din țară
  • Eugen Ionescu – fugit din țară
  • Emil Cioran – fugit din țară
  • Ștefan Baciu – fugit din țară
  • Paul Goma – fugit din țară
  • Virgil Ierunca – fugit din țară
  • Monica Lovinescu – fugită din țară
  • Alexandru Monciu-Sudinski – fugit din țară
  • Lucian Blaga – scos din manuale, demis de la catedră, marginalizat
  • Tudor Arghezi (Ion Nae Theodorescu) – scos din manuale, marginalizat, atacat de (fiul lui) A. Toma (a se vedea lista cu scriitori evrei de mai jos). Evreul A. Toma, un autor stalinist de doi bani, va fi pus în manuale în locul lui.
  • Tudor Vianumarginalizat.
  • Dan Bottamarginalizat.
  • Emil Giurgiucamarginalizat și automarginalizat, în semn de dispreț față de realism-socialism.
  • Vladimir Streinu (Nicolae Iordache) – marginalizat.
  • Geo Dumitrescu marginalizat și automarginalizat (chiar dacă avea vederi „de stânga”)
  • Simion Stolnicu (Alexandru Botez) – marginalizat.

Etc etc etc (Voi face o listă exhaustivă, dar îmi trebuie timp pentru documentație, pentru că sunt foarte mulți cei care au suferit.)

Niciunul dintre acești autori nu a putut publica nimic în România din 1945 până în 1960.

Iată și o listă cu cei mai cunoscuți scriitori evrei din România:

Felix Aderca (Zelicu Froim Adercu)
Avram Axelrad (Avram Adolf Axelrad)
Camil Baltazar (Leibu Goldenstein)
Maria Banuș (Bănuș Maria Edel)
Aurel Baranga (Aurel Leibovici)
Isidor Birnberg
Max Blecher
H. Bonciu (Beniamin Haimovici)
Ion Călugăru (Ștrul-Leiba Croitoru)
Marcu Câmpeanu (Schönfeld)
Horia Carp (Hoișie Mihail)
Pas Sarina Casvan (Casvan Sara)
Sergiu Dan (Isidor Rotman)
A. Dominic (Reichman Avram)
Emil Dorian (Isidor Lustig)

Benjamin Fondane

    1. – (Benjamin Wecsler / B. Fundoianu) –

mort/omorât la Auschwitz, dar arestat de naziști în Franța, unde se stabilise în 1930

Enrik Furtună (Heinrich Pechelman)
Giordano (Berman Goldner)
Barbu Lăzăreanu (Avram Leizerovici)
Horia Liman (Lehman)
Luca B (Țală Avram Bernstein)
I. Ludo (Isac Iacovitz)
Henry Ionel Ioseph Massof
Millian Maximin (Pascu-Mendel Grimberg)
Marius Mircu (Israel Marcus)
Virgiliu Monda (Zeilic Moscovici)
Gellu Naum (mama – Rosa Gluck)
Paul Păun (Paúl Yvenez)
I. Peltz (Isac Nathan Peltz)
Ion Pribeagu (Isac Lazarovici)
Isaiia Răcăciuni (Isaia Beniamin Nacht)
Eugen Relgis (Eisig Siegler)
Ronetti-Roman (Aron Blumenfeld)
Teodor Rosen
Mihail Sebastian (Iosef Mendel Hechter) – mort în 1945, dar într-un accident de mașină.
Steuerman Rodion (Avram Iancu Rodion)
Emilia Tailler
A. Toma (Solomon Leibu Moscovici)
Andrei Tudor (Andrei Heinrich Raiber)
Tristan Tzara (Samuel Rosenstock)
Adrian Verea (Adolf Wechsler)
Leon Vero (Leib Vecsler)
Ilarie Voronca (Eduard Isidor Marcus)

Un mort, dar acesta a fost arestat ca scriitor evreu de limbă franceză, stabilit în Franța, niciun deportat, câțiva „exilați” la Paris sau în Elveția, dar dinainte de venirea la putere a forțelor naționaliste în Europa Centrală.

Cine a făcut un holocaust în România și împotriva cui a fost făcut?

După părerea mea, acest holocaust continuă, prin tot ce încearcă să facă Institutul Elie Wiesel împotriva luptătorilor anticomuniști.

Pur și simplu, acești indivizi vor să îl omoare pe martirul Mircea Vulcănescu a doua oară.

(P.S.: Sigur, rămâne să mi se spună că evreii nu au avut nicio legătură cu bolșevismul. Și rămâne să semneze această afirmație politrucul ceaușist Alexandru Florian, citând din Ana Pauker, Silviu Brucan/Saul Bruckner, Walter Roman, Iosif Chişinevschi și ceilalți

P.P.S.: Și bineînțeles că titlul exact al articolului meu ar trebui să fie „Crime ale iudeo-masoneriei împotriva românilor”, pentru că bolșevismul a fost doar un instrument. Și, apropo, chiar trebuie să vorbesc și despre ce s-a întâmplat cu scriitorii masoni – de pildă cu Sadoveanu, ajuns șef al Marii Adunări Naționale – în comunism…)