Monthly Archives: octombrie 2017

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (5)

„Cred în Dumnezeu, dar nu în Dumnezeul popilor”

Sunt mulți care spun sau integrează conștiinței lor vorba asta.

De la intelectuali sclivisiți care scriu panseuri pe marginea Bibliei (fără binecuvântarea duhovnicului și fără ca măcar să aibă un duhovnic, firește), până la oameni obișnuiți pe care diavolul îi împiedică să meargă la Biserică.

Dar la Biserică sufletele noastre se hrănesc. Fără această hrană, fără rugăciune, fără spovedanie și împărtășanie, e greu de crezut că se poate cineva mântui…

Dar să ne întoarcem la… prostiile noastre.

Ce înțelegem din „Cred în Dumnezeu, dar nu în Dumnezeul popilor”?

Că preoții Bisericii nu Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Și atunci, participarea la slujbe nu ar mai avea niciun sens, tainele ar fi niște maimuțăreli, iar Dumnezeu ar umbla pe coclauri, nu ar căuta să fie în Biserică, IN TEMPLUM.

Prostia aceasta poate fi demontată în trei clipite, cu un citat din Noul Testament:

„Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. 

Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. 

Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. 

Şi socotind că este în ceata călătorilor de pe drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. 

Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. 

Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. 

Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.

Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.

Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 41-49)

Dar de fiecare dată când ajunge la Ierusalim, Domnul Hristos se îndreaptă spre Templu.

Și îndeamnă la ascultarea cărturarilor și fariseilor, pentru că „ei stau pe scaunul pe care a stat Moise”:

„Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.” (Matei 23, 2-3)

Din această vorbă a Mântuitorului a ieșit o altă zicală românească: „Fă ce zice popa, nu ce face popa.”

Aceasta e mai aproape de adevăr, deși și ea neagă schimbarea esențială produsă în urma Pogorârii Duhului Sfânt. Și umbrește puterea tainică a Liturghiei.

Preoții înseamnă tradiție. Prin preoți, Biserica se raportează direct la apostoli, care au fost trimișii Domnului.

Sigur, preoții sunt oameni, supuși greșelii ca orice alt om. Dar, de fapt, ei sunt încă mai expuși greșelii, pentru că, fiind îmbrăcați în armura armatei Lui Hristos, asupra lor se trage cu arme de alt calibru decât cele cu care se trage asupra noastră.

Sminteală în rândul preoților a fost dintotdeauna. În Vechiul Testament ni se povestește cum la ceva vreme înainte de venirea Domnului Hristos, sacrificatorii Templului se stricaseră atât de mult încât le cereau femeilor care veneau la Templu favoruri sexuale.

Dumnezeu a așteptat cât a așteptat să se trezească, iar într-o bună zi i-a omorât pe toți.

În acest context a apărut Domnul Hristos. Până și sacrificatorii Templului aveau probleme morale. Dar El nu a zis „Nu mai mergeți la Templu!” sau „Dumnezeul meu nu e Dumnezeul fariseilor”, ci a spus „Ascultați-i, pentru că ei stau pe scaunul pe care a stat Moise, dar nu faceți faptele lor” și s-a dus El Însuși la Templu.

Domnul Hristos nu a creat nicio sectă, el mergea la Templu, ca toți evreii. El nu a pus bazele niciunei alternative religioase, în timpul vieții Sale.

El a încercat să declanșeze o mișcare de înnoire spirituală înăuntrul Iudaismului.

Biserica noastră a fost fondată la cincizeci de zile după Învierea Domnului, prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor.

Așadar, atitudinea sectară, străvezie în expresia pe care o discutăm, nu are nicio legitimare în faptele Mântuitorului.

Știu că sunt multe probleme în Biserică. Pentru mulți ariviști, pentru că trăim într-o țară săracă, preoția s-a arătat o bună sursă de venit.

S-au făcut mulți preoți pentru bani și… cu bani.

Scandalul din jurul nefericitului Corneliu, episcopul homosexual a scos la iveală multe. Lumea s-a oprit la îndepărtarea acestui episcop (care nu a fost caterisit, ci „demis la cerere”!) și nu observă că acest scandal nu s-a încheiat.

Cel cu care (și de care) a fost filmat acest Corneliu e și el… „preot”. Și nu a fost îndepărtat din Biserică.

Cei care l-au șantajat i-au cerut să le dea înapoi banii cu care își cumpăraseră parohiile! Câteva zeci de mii de Euro! Asta se numește simonie (de la Simon, vrăjitorul, care a vrut să cumpere funcția de apostol) și presupune, potrivit unui canon apostolic, lipsa de validitate a preoției.

Nici această problemă nu a fost rezolvată.

Nici problema arhimandritului care l-a șantajat pe fostul „episcop”, cerându-i o funcție de episcop vicar, nu a fost rezolvată.

Nefericitul Corneliu, cu tupeul caracteristic homosexualilor, ar fi amenințat cu dezvăluiri din cadrul B.O.R., iar cazul lui a fost mușamalizat.

A fost cea mai îngrozitoare dezvăluire în Biserica românească în ultimii ani.

Dar vremurile sunt crâncene.

Diavolii dau război mare pe fața pământului și vor să facă firești cele mai mari fărădelegi. Și să supună toate sufletele banului.

Iar preoții și ierarhii sunt emanația poporului și a lumii în care trăim.

Cum bine spunea Părintele Arsenie Boca, avem preoții pe care îi merităm. Când vom fi mai buni și mai curați, vom avea preoți mai buni și mai curați.

Dar să-i ascultăm, pentru că ei stau în scaunele în care au stat Sfinții Apostoli.

Și să mergem la Biserică pentru că acolo merge și Dumnezeu.

Și să ne amintim, totuși, câți preoți și câți ierarhi de calitate avem.

Voi enumera câțiva dintre cei pe care îi cunosc personal: Părintele Iulian de la Prodromu, IPS Serafim, Părintele Gheorghe Loghinoaia, Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului, Părintele Amfilohie de la Diaconești, Părintele Ignatie de la Cămârzani, Părintele Ignatie de la Cernica, Maica Serafima de la Mărcuș, Maica Justina de la Petru Vodă…

Și doar în jurul casei mele, în Săcele și Tărlungeni, sunt patru preoți de mir foarte buni: Părintele Raul, Părintele Laurențiu, Părintele Ciprian și Părintele Mădălin.

Situația preoților Bisericii, la scara mea, la nivelul la care bate privirea mea, mi se pare mai degrabă foarte bună decât rea.

Așadar, un caz cum e cel al acestui Corneliu trebuie să ne trimită mintea la „Nu e pădure fără uscături”, iar nu la „Cred în Dumnezeu, dar nu în Dumnezeul popilor”.

În ce Dumnezeu crezi, dacă nu în cel cunoscut de Biserică, din experiența sfinților? Îți fabrici tu un „dumnezeu” în capul tău, după bunul tău plac? Dar asta se numește idolatrie. Sau prostie.

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

Reclame

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (4)

„Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”

Am ajuns, iată, la un proverb. 

Spre deosebire de zicerile discutate până acum, proverbele au un caracter mai sentențios, mai absolut. „Apoftegmatic”, cum spun lingviștii.

Cum bine remarca Ioana Nițulescu, cea mai activă cititoare a acestor pastile, în limba română există și expresii geniale, pline de adevăr și sensibilitate. Așa e.

Avem proverbe desprinse direct din Cuvintele Mântuitorului: „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”, „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” și alte câteva.

Dar cel pe care îl discutăm acum nu este unul dintre ele. Dimpotrivă.

„Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești” face referire la necazurile care îți vin când faci o faptă bună, după ce faci un gest de împăcare sau de ajutor către cineva.

Așadar, acest proverb ne spune, de fapt, dacă luăm sensul cel mai folosit, că iertarea, împăcarea nu au niciun sens, când încerci să mai oferi o șansă cuiva cu care ești certat, de pildă, că ar fi mai bine să îl lăsăm baltă pe respectivul om și să ne vedem de treburile noastre.

Dar Mântuitorul nu a spus așa ceva. Mântuitorul a spus „Iertați de șaptezeci de ori câte șapte celor care vă greșesc.”

Un om îmi greșește, îl iert. Îmi greșește iar, îl iert iar. Și tot așa.

Într-un sens mai extins, expresia pe care o discutăm se poate referi la oameni care se agață de recunoștința unei fapte bune pe care o faci către ei, de un ajutor pe care li-l oferi, și nu te mai lasă să respiri, ceea ce ar presupune că ajutorul a fost inutil.

E acea atitudine a țiganilor care, după ce le-ai dat un leu, îți mai cer și altele, cine știe câte, și se țin scai de tine.

Dar și în acest caz expresia e o prostie. Tu trebuie să-ți faci datoria și să rupi din puținul tău și să îi dai leul acela, dacă îți cere. Iar ce se întâmplă mai departe e problema lui.

Banul tău e primit de Hristos, tu ți-ai făcut datoria. Țigănia cerșetorului e greșeala lui.

Și aici îmi aduc aminte acea frumoasă pildă cu un om care oferă unui cerșetor o haină, apoi o găsește expusă la vânzare, se mâhnește că a dat-o, pentru că ținea la ea, dar apoi îi apare în vis Domnul Hristos îmbrăcat în acea haină, ca dovadă că darul a ajuns la El.

Și să nu uităm că fiecare faptă bună pe care o facem e o arsură cu fierul înroșit pe spinarea stăpânului acestei lumi pieritoare, potrivnicul, cel care va căuta toate oportunitățile să ne convingă să nu mai facem astfel de gesturi plăcute Lui Dumnezeu.

Da, necuratul nu vrea să trăim în pace cu ceilalți, el vrea să ne convingă să nu ne iertăm și să nu ne ajutăm unii pe alții.

Așadar „Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești” e o mare prostie, care ascunde o atitudine anticreștină.

Fiecare faptă bună și fiecare atitudine bună sunt răsplătite înzecit, dacă nu aici, în acest imperiu al beznei, atunci la Socoteala de dincolo de el.

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

Simona Halep a intrat în Istoria Tenisului

Deși nu a jucat grozav în Finalele de la Singapore, pentru că nu îi prea place „hard”-ul, Simona a profitat de rezultatele bune pe care le-a avut în vară, pe iarbă, dar și de eșecul contracandidatelor, și a terminat anul 2017 pe locul 1 în Clasamentul WTA.

E un moment istoric, un moment pe care tenisul românesc nu l-a mai trăit din 1973, când Ilie Năstase termina și el pe locul 1.

Bravo, Simona!

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (3)

„Ce-i frumos și Lui Dumnezeu Îi place…”

Această vorbă e o exagerare, obținută prin inversarea valorilor sufletești cu cele trupești. Sigur că nu frumusețea fizică e căutată de Dumnezeu într-un om, ci bunătatea sufletului, iubirea, credința și smerenia.

Și apoi… despre ce frumusețe vorbim? Care sunt criteriile acestei frumuseți?

Pe cine apreciază Dumnezeu mai mult, ca frumusețe exterioară, între Shakira, care își scutură fundul în fața a zeci de mii de oameni, și Maica Serafima Comșa de la Mărcuș, care e mică și grăsuță și are grijă de zece copii orfani?

Dincolo de forme și unduirile lor provocatoare, Shakira are o privire adumbrită de păcat, o privire de pește mort, cum bine zicea cineva, și o figură apăsată, lipsită de strălucire, pe care încearcă să o destindă un zâmbet fals, o grimasă exersată zadarnic în oglindă, pe când Maica Serafima are o privire luminoasă, de om care se spovedește des, și o figură care radiază zâmbete care pornesc din inimă.

Cum se uită Dumnezeu la un om? Cei care au citit Noul Testament știu – așa cum se uită un părinte iubitor la un copil. Când te uiți la copilul tău îl vezi cu ochii lumii, cu ochii unui posibil partener de viață corupt de acest veac păcătos? Îi apreciezi fundul, sânii, bicepșii? Firește că nu. Îți iubești copilul pentru că e al tău, vine din tine, și, mai mult decât toți oamenii de pe pământ, știi să vezi în el nu frumusețea aceea bleagă, de crenvuști puși la prăjit pe plajă, a Shakirei, ci expresivitatea, expresia stărilor lui sufletești.

Ce a zis Domnul când l-a văzut pe Nathanail? „Iată cu adevărat un evreu în care nu există vicleșug!”

Așadar, Dumnezeu nu se uită după fundurile femeilor, ca noi, cum ne împinge contextual să gândim expresia pe care o dezfoliem.

Ceea ce poate aprecia El într-o femeie desfrânată e puterea iubirii. Asta a văzut Domnul Hristos în Maria Magdalena sau în samarineanca de la fântână, Fotini (Luminița), cea care avusese cinci bărbați. Ceea ce nu înseamnă că El îngăduie desfrâul sau că apreciază foarte tare aspectul exterior al unei femei.

Dovadă că aceste femei, dar câte altele încă!, și-au schimbat viața după ce L-au întâlnit.

Așadar, expresia „Ce-i frumos și Lui Dumnezeu Îi place” nu acoperă nicio realitate.

Poate doar dacă s-ar referi la frumusețea naturii, dar nu avem nicio referință care să dovedească faptul că Domnul Hristos, care cunoștea o altă realitate, încărcată de Lumina cea Adevărată (a se vedea Schimbarea la Față de pe Muntele Taborului), ar fi apreciat/contemplat frumusețea lumii noastre trecătoare. Pe aceasta o apreciem doar noi, pentru că în scăpărările ei întrezărim frumusețea cea adevărată, frumusețea vieții care va să vină.

De fapt, în absolut, „Ce-i frumos și Lui Dumnezeu Îi place” e un mare adevăr, numai că noi nu avem acces la acel Frumos. Raportându-l la niște funduri, suntem la marginea blasfemiei.

 

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (2)

„Trebuie să fii în rând cu lumea…”

Serios? Dacă în jurul meu, sub influența Imperiului Sionist în care ne aflăm, toți au devenit obsedați de bani, trebuie să fiu și eu așa?

Și dacă toți cei din jurul meu trăiesc în curvie, perversiuni și adulter, și dacă mai și promovează aceste păcate, în gura mare, pe toate drumurile, trebuie să mă conformez și să fac și eu așa?

Și dacă vecinul meu își face o casă cu șapte camere, de care nu are – și nu va avea niciodată – nevoie, pentru că are un singur copil, eu trebuie să-mi fac una cu zece, ca să fiu în rând cu el?

Și dacă oamenii din jurul meu își ucid pruncii nenăscuți sau folosesc mijloace anticoncepționale, întorcându-i fundul Lui Dumnezeu, sfidând până și bunul simț firesc al animalelor și pervertindu-și firea, e obligatoriu să mă conformez?

Și trebuie să pun și eu prețuri evreiești? Strugurii mei trebuie să coste 4,99 lei? Nu pot costa, pur și simplu, cum au costat la bunicii și străbunicii mei cinstiți, necontaminați de iudei… 5 lei?

Trebuie să mint, cum fac sioniștii, și să creez o uriașă nebunie internațională, a minciunii, care să îmi permită să domin întreaga lume? O lume dezbinată, amestecată, în care singura casă unită să fie a mea?

Albul meu trebuie să fie negru, iar negrul alb? Homosexualii, zoofilii și transexualii trebuie să fie pentru mine oameni normali, iar creștinii – „extremiști” și „habotnici”?

Trebuie să-i oblig pe creștini (dar și pe musulmani) să căsătorească homosexuali, transexuali și zoofili (cu animale!) în lăcașele lor de cult, ca să le distrug credința?!

Ar trebui să accept ca niște curve spălate pe creier, plătite de sioniști, să-și facă nevoile pe sfintele altare ale Creștinismului?!

Ar trebui să mai urmăresc canale tv, siteuri sau posturi de radio care îmi prezintă astfel de lucruri ca fiind normale sau interesante?! Și care sunt focare de prostie, reacredință și destrăbălare?…

Să fim serioși!

Noi, creștinii, avem alt Învățător decât duhul lumii.

„Ieșiți din mijlocul lor și vă deosebiți, zice Domnul, iar de ce este necurat să nu vă atingeți! Și eu vă voi primi. Și vă voi fi Tată, iar voi îmi veți fi fii și fiice. Zice Domnul, Atotțiitorul.” (II Corinteni, 6, 17-18)

 

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (1)

1. „E viața mea, fac ce vreau cu ea!”

Încep cu această sintagmă de o prostie înfiorătoare.

Cum o să fie viața „a ta”? Tu ai inventat-o? Tu te-ai creat pe tine?

„Voi nu puteți adăuga staturii voastre nici măcar o palmă!” ne spune Psalmistul. Iar mai departe: „Dumnezeu v-a făcut pe voi, iar nu voi.”

Și chiar așa e, de vreme ce zici că e „viața ta” de ce nu poți să adaugi măcar zece centimetri înălțimii trupului tău? (Sigur, sunt oameni care și-au modificat sexul, dar cercetează câți dintre aceștia suferă acum de tulburări psihice grave și câți dintre ei s-au sinucis…)

Lucrurile care îți aparțin (pentru moment), create sau cumpărate de tine, îți sunt ușor accesibile. Poți înțelege cum funcționează și le poți modifica. Dar cum poți să înțelegi tu că o celulă umană rănită se regenerează de la sine? Cum o să înțelegi că natura moare, îngheață, încremenește, iar după câteva luni învie de la sine?

Cum o să înțelegi că Cerul e infinit?

Cum o să înțelegi că un bob de orez ar putea fi tăiat în bucățele tot mai mici… la infinit?

Așadar, nu înțelegi lucruri mărunte, pe care le ai sub nas, dar pretinzi că ai libertatea de a face ce poftești cu viața ta…

Nu vrei să înțelegi mai întâi de ce ți-a fost dată această viață?

Nu crezi că ar trebui să-ți sacrifici câteva minute în fiecare seară și în fiecare dimineață ca să îl rogi pe Creatorul tău să îți descopere de ce ți-a dat această viață?

O variantă mai accentuată a acestei inepții este „E trupul meu, fac ce vreau cu el!”.

Aceasta este folosită de cei care vor să-și justifice deșănțarea sexuală.

Dacă ar vedea aceștia cât rău fac sufletelor lor prin libertățile sexuale pe care și le îngăduie, s-ar îngrozi.

Domnul Hristos a scos din Sfânta Maria Magdalena șapte draci, ni se spune într-una dintre Evanghelii, iar Sfânta Maria Egipteanca a trăit cincizeci de ani în pustie ca să își plătească păcatele trupești.

Dar ar fi suficient ca utilizatorii acestei expresii să-și scruteze conștiința și să-și amintească cum s-au simțit atunci când au păcătuit trupește prima dată.

Așadar, nu, viața nu îți aparține și nu poți face ce vrei cu ea fără să plătești.

Viața e o încercare, o probă pentru Adevărata Viață, cea veșnică. Iar dacă nu faci alegerile corecte sau dacă nu te căiești la timp, la sfârșitul ei nu vei intra în Viața cea Adevărată, ci în Iad.

 

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

AMR 4: Simona Halep în fața Istoriei Tenisului

Simona a intrat în finalele de la Singapore cu dreptul, Muguruza s-a împiedicat.

Mai sunt trei-patru zile până vom afla dacă Simona Halep va fi campioana mondială a anului 2017.

Dacă Muguruza nu trece de grupe, iar Simona trece, doar Pliskova, învingătoarea Muguruzei în meciul de ieri, mai pare capabilă să-i ia titlul tenismenei noastre. 

Totuși, ca un iubitor al sportului pur, necontaminat de interese meschine (admirator al echipei de fotbal Rapid București, în prezent în Divizia D, unde are mai mulți spectatori decât echipele din prima ligă, pentru că iubirea adevărată nu ține seamă de „poziția socială” sau de necazurile de moment ale celuilalt), trebuie să recunosc că ar fi mai frumos ca Simona să le întâlnească și să le învingă și pe Muguruza, și pe Pliskova.

Hai, Simona!

Vremuri tulburi…

Trăim vremuri foarte interesante:

  1. Statele Unite și Israelul au părăsit UNESCO împreună, ținându-se de mână. În semn de protest față de acceptarea Palestinei în această organizație. Asta pentru cine se mai întreabă cine conduce Statele Unite. Deși s-ar putea să fie un gest de retragere făcut de ochii lumii, se întrezărește o umbră de speranță. Aștept ca aceste două state (sau marea colonie și micul stat care o conduce?) să se retragă și din UNICEF și să ne lase copiii în pace.
  2. Catalunia a părăsit Spania și, în consecință, Uniunea Europeană. Acest „în consecință” mă interesează destul de mult. Dacă o comunitate creștină s-ar stabili pe un teritoriu nelocuit, eventual unul aflat în dispută între două state, cum e Insula Limba, din împrejurimile Sulinei, și dacă ar declara acel teritoriu independent, automat… ar ieși și din Uniunea Europeană. Unde mai pui că Insula Limba face parte dintr-un teritoriu în expansiune, pentru că Delta Dunării se mărește cu câțiva metri în fiecare zi. Sigur că acest plan poate fi o utopie – un astfel de teritoriu trebuie apărat etc, dar eu sunt din fire un pic utopic. În plus, sunt o mulțime de insule în lumea asta, iar când lumea va deveni un loc unde nu se va mai putea trăi…
  3. Polonia a propus României și Ucrainei să se alăture grupului de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia). Președintele României a respins oferta ca fiind „nerealistă”. Dimpotrivă, e cea mai realistă ofertă pe care o putea primi România ca să se salveze de tăvălugul multiculturalist. E evident că în treizeci de ani fie va avea loc un al treilea război mondial, catastrofal, bazat pe conflictul religios dintre creștini și musulmani, lucru spre care ne împing sioniștii, fie statele Europei de Vest for fi conduse de musulmani și majoritar musulmane, caz în care constituirea unei Europe de Mijloc tradiționalist creștină ar fi salvarea noastră, a „Europei de Est”. Sigur, aici ne-am trezi cu problema statului revendicat de secui în inima României. Din punctul meu de vedere, există loc de înțelegere, iar ce ar trebui să ne intereseze pe noi în raport cu secuii ar fi o vasalitate militară, două autostrăzi și cunoașterea limbii române, la un nivel liminar.
  4. Coaliția pentru Familie și-a dat seama, în sfârșit, că nimeni nu va organiza niciun Referendum și că promisiunile lui Liviu Dragnea nu valorează nici doi bani. Dar așa se întâmplă când aștepți ajutor de la progeniturile comuniștilor…
  5. Iar politrucul ceaușist Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, a declarat că Biserica Ortodoxă Română ar fi extremistă, pentru că susține păstrarea memoriei martirilor anticomuniști, care au fost în majoritate legionari.

Simona Halep – cea mai bună jucătoare de tenis din lume, în acest moment

A venit momentul Simonei Halep?

Mâine dimineață, în jurul orei nouă, Simona Halep are un nou meci care o poate duce pe primul loc în clasamentul Asociației de Tenis Feminin. Adversara ei e Jelena Ostapenko, numărul 8 mondial, o fătucă de 20 de ani din Letonia.

Dacă o va învinge, începând de luni Simona va fi pe primul loc.

Dar cea mai mare bucurie ar fi ca Simona să se prezinte foarte bine la Finalele de la Singapore și să termine anul pe locul 1.

Cum am spus deja, dacă va termina anul pe primul loc, Simona va egala o performanță până acum unică în tenisul românesc – cea obținută de Ilie Năstase în anul 1973.

Cele două fețe ale Sionismului

La noi și în întreaga lume Sionismul luptă pentru drepturile minorităților (prioritatea fundațiilor lui George Soroș) și răspândirea ideilor neomarxiste („egalitariste”, le-ar zice ei)…

… iar în Israel:

– nu sunt acceptați refugiații. Există o lege care pedepsește imigranții fără acte cu trei ani de pușcărie și expulzare.

– e interzis, prin lege, ca un cetățean israelit să se căsătorească cu un cetățean non-israelit prin descendență (sunt cetățeni israeliți stabiliți de multă vreme acolo cărora li se refuză posibilitatea de a se căsători).

De fapt, întreaga duplicitate a sioniștilor se vădește fără echivoc în cazul cineastului Roman Polanski: face fime despre prigonirea evreilor („Pianistul”) și se ocupă cu violarea minorilor. Patru plângeri de viol și doar 47 de zile de pușcărie, în 1977.

Atunci a pledat vinovat pentru „raporturi sexuale cu un minor”, în schimbul abandonării acuzelor de viol, sodomie și furnizare de alcool și droguri unui minor (o fată de 13 ani).

A plătit o cauțiune, pentru eliberare condiționată, și a fugit în Franța.

Din 1977 justiția din Statele Unite „se luptă” pentru obținerea extrădării sale.

Franța refuză această extrădare.

Este arestat în Septembrie 2009, în Elveția, și eliberat în 25 Noiembrie 2009, în urma plătirii unei cauțiuni de aproximativ trei milioane de euro, cu condiția unui arest la domiciliu, la castelul său din Gstaad, Elveția. Eliberarea se face în urma presiunilor Franței, care se opune și extrădării. Apoi elvețienii îi ridică și arestul la domiciliu. Și refuză extrădarea…

Celelalte trei cazuri de viol și perversiuni cu minori în care e acuzat… sunt mușamalizate.

Concluzia e simplă: legile și mondializarea sunt pentru noi, non-evreii, goy-mii, „suboamenii”, iar nu pentru sioniști…

Am fost unul dintre cei care chiar au crezut propaganda sionistă care ne izbește de pe unicul canal mass-media oficial din spațiul Euro-Atlantic. (Și care construiește un adevărat Matrix în minților celor care se expun acestei „informări” oficiale.)

M-am declarat, în versurile mele renegate, de mai multe ori, solidar cu „suferințele poporului evreu”.

Azi știu că aceste suferințe s-au datorat confruntării dintre două ideologii rasiste – cea Sionistă și cea Nazistă. Nemții nu au făcut decât să opună unei ideologii supremațiste (a „poporului ales”) o altă ideologie supremațistă, de același tip (arianismul). Dar evreii au fost poporul ales doar până la uciderea Domnului Hristos, iar ce s-a întâmplat cu ei apoi dovedește clar că au fost pedepsiți pentru asta. Iar nazismul nu a fost decât unul dintre instrumentele prin care au fost pedepsiți. Evreii nesioniști știu foarte bine, și afirmă, asta (deși ei formulează altfel motivul pedepsei – „pierderea credinței / dorința de a refonda Statul Israel politic, fără Voia Lui Dumnezeu”).

Mai știu azi că nu evreii au suferit cel mai mult în cel de-al doilea război mondial.

Cele mai grele pierderi le-au avut:

Rusia – peste douăzeci de milioane de morți
China – între zece și douăzeci de milioane de morți
Germania – între șase și opt milioane de morți
Polonia – aproximativ șase milioane de morți
Indonezia – între trei și patru milioane de morți
Japonia – aproximativ trei milioane de morți

Abia apoi vin pierderile evreilor – cu o aproximație de la 1 (cercetătorii non-sioniști) la 2,83 milioane de morți (cifra oficială acum, pentru că au abandonat și ei „teoria celor șase milioane”).

Urmează India, care a pierdut între un milion și jumătate și două milioane și jumătate de oameni.
Filipinele – aproximativ un milion.
Fosta Iugoslavie – aproximativ un milion.

România a avut aproximativ opt sute de mii de morți. Dar dacă îi socotim pe cei care au murit apoi, în primii ani de comunism, trecem și noi de un milion de pierderi umane.

Marea majoritate a victimelor enumerate mai sus au fost civili.

Dar adevărul nu mai contează azi…

„Evreii au suferit”.

Suferința lor e monumentală și trebuie să plătim ca să o răscumpărăm.

Pentru că pedofilii sioniști au nevoie de castele în Elveția.