Dicționar de prostii primite „de-a gata” (6)

„Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”

… cu pandantivele: „Cine-i harnic și muncește, ori e prost, ori nu gândește”, parafrază la „Cine-i harnic și muncește are tot ce își dorește”. Mai există o parafrazare a acestui proverb în „Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chiulește are tot așa”.

Din toate relele pe care ni le-a adus comunismul, atitudinea față de muncă e cel mai mare.

Proprietatea nemaifiind a cuiva, ci a tuturor, furtul și lenevia au devenit moduri de a fi ale românului.

Din C.A.P.-uri se fura în mod organizat, din fabrici se fura în mod organizat, iar programul de muncă era format cu precădere din lungi partide de table, remi sau șeptică.

Comunismul a creat un tip de om special, diferit, aflat în afara tiparelor ființei naționale: șmecherul. Descurcărețul lipsit de orice principii morale, gata să facă orice pentru bunăstarea personală.

Acest personaj ajunsese în comunism un adevărat erou.

Să fii „șmecher” era apoteoza acelei societăți bolnave, „cel mai înalt” nivel psihologic pentru oamenii vii. Pentru că mai erau și oamenii cenușii ca pereții fabricilor de atunci, care se confundau întru totul cu Regimul.

„Șmecherul” a supraviețuit până azi. Lui îi datorăm îndelunga noastră tranziție, lui îi datorăm corupția și mai toată clasa politică de azi.

Dar atitudinea șmecherului față de muncă e total opusă dreptății Lui Dumnezeu.

Ca să înțelegem această dreptate, ar trebui să urmărim pe termen lung destinul „șmecherului” și al progeniturilor sale.

În mod cert, dacă nu are printre urmași vreunul care să se întoarcă cu tot sufletul către Dumnezeu, totul se va sfârși prost, iar din toată șmecheria lui se va alege praful.

Pentru că Dumnezeu iubește cinstea, dăruirea, jertfa, lucruri care le sunt „șmecherilor” care au inventat aceste zicători și celor care le aplică în viețile lor total străine.

Văzută dintr-un punct mai înalt al lumii spirituale, oricât de grea ar fi, munca este o mare binecuvântare pentru om.

Cu ajutorul ei putem străbate mai ușor această „vale a plângerii” care este viața noastră, sperând să ajungem la Adevărata Lumină.

La asta e folosită și în mănăstiri, chiar în mănăstiri care sunt atât de bogate încât ar putea plăti mireni pentru toate muncile: munca te ajută să scapi de gândurile rele venite de la necuratul.

Până la urmă, chiar dacă neamuri întregi, prin firea lor necinstită, îi întorc spatele, munca este o binecuvântare și o terapie.

Și nicio muncă nu rămâne nerăsplătită, în bine sau în rău, în funcție de caracterul său.

Pentru că Dumnezeu e drept și la El toate sunt calculate, așa că, dacă faci o muncă utilă și plăcută Lui, poți fi convins că îți vei primi, mai devreme sau mai târziu, înzecit, răsplata.

Da, vei fi răsplătit pentru fiecare efort pe care îl faci în meseria ta, dacă e una cinstită și curată. Pentru că, dacă tot suntem pe tărâmul zicalelor, „Dumnezeu” e drept și „nu doarme niciodată”. 

Și așa ajungem să dovedim adevărul proverbului german „Arbeit Macht Frei”, „Munca te face liber” și să propunem acest proverb în locul prostiilor și parafrazelor rușinoase înșirate mai sus.

Munca te face liber financiar, dar te poate elibera, măcar pe moment, și de patimile tale.

Toate capitolele acestui dicționar:
https://yanush.wordpress.com/tag/dictionar-prostii/

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s