Dicționar de prostii primite „de-a gata” (10)

„Dreptul la avort”

Cine îți poate da dreptul să faci ceva ce îți este interzis de către Creatorul tău?

Stă scris cu litere de foc în conștiința oricărui om că avortul e o crimă. Cu toate astea, în ultimii treizeci de ani în România sunt la fel de multe avorturi ca și nașteri.

O a doua Românie a fost smulsă cu căngi metalice din burta mamei sale și aruncată la canal! Înfiorător.

Sunt unul dintre cei care au contribuit la un avort. M-am opus până la un punct, dar apoi, văzând că femeia cu care eram e hotărâtă să facă acest avort, pentru că ar fi fost „prea tânără ca să facă un copil”, m-am conformat deciziei ei și am făcut rost de bani pentru… avort. (Pe atunci eram studenți amândoi, iar din banii pe care îi câștigam dând meditații nu rămâneam cu mare lucru.)

Știu exact ce își spune un om care contribuie la un avort. Că ființa respectivă nu are încă o conștiință definită, că poate e mai bine așa, decât să se chinuie în viața asta încărcată de rele și tot așa.

Dar toate acestea sunt minciuni.

Când s-a născut fetița mea, deși nu eram încă pe drumul cel bun, am văzut cât de mare e puterea Lui Dumnezeu și cum are El grijă de fiecare ființă venită pe lume. Eu și cea care avea să devină, după naștere, soția mea eram destul de săraci, abia ne descurcam de azi pe mâine, nu ne găseam de lucru și tot așa. Dar, busc, după venirea pe lume a fetiței mele totul s-a rezolvat. Și încă atât de bine încât am ajuns chiar să ne cumpărăm un apartament în București.

Apoi Dumnezeu ne-a dat și șansa unui botez. Iar peste ani, când m-am întors la Dumnezeu, am citit la Părintele Arsenie Boca faptul că așa se răscumpără în parte păcatul avortului – prin botezarea unui copil.

Așa-zisul „drept la avort” e o nebunie. Niciun animal nu își omoară copiii.

Francezii supuși propagandei iudeo-masonice au găsit o lozincă pentru acest așa-zis „drept”: „Mon corps, mon choix”. Ceea ce vrea să spună: „Corpul meu, alegerea mea.” Iar catolicii le-au răspuns: „Corpul tău nu are două capete, patru mâini, patru picioare, două inimi care bat și două coduri genetice…”

Dar, cum am văzut în primul capitol al acestui dicționar, și „tău” ar trebui pus între ghilimele. Nici cu corpul în care locuiești nu poți face ce vrei. Acest corp ți s-a dat spre folosință. Nu l-ai inventat tu, tu nu îi poți adăuga nici măcar două degete.

În spatele „dreptului la avort” se ascunde satanismul cumplit al societății de azi.

Copiii aruncați la canal sunt jertfă adusă lui Moloh, unde Moloh e demonul plăcerilor joase și al banului. Ca să își prezerve o înșelătoare situație materială stabilă (care ar fi mult mai bună dacă ar face copii – a se vedea exemplul meu personal de mai sus), oamenii de azi strică sensul împreunării trupești și își ucid copiii.

Pentru cei care se întreabă ce legătură există între această abjecție a avorturilor în masă și sionism/iudeo-masonerie (cei doi termeni desemnează, în fapt, aceeași mișcare, care mai e „alintată” uneori cu eufemismul „neomarxism”), ca să fie foarte simplu de înțeles, îi trimit la o singură persoană – Simone Veil, evreică, trecută în vremea celui de-al doilea război mondial prin lagărul de la Ravensbrück.

În 1974 ajunge Ministrul Sănătății în Franța, iar în această calitate va concepe „Legea Veil”, promulgată la începutul anului 1975, lege care depenalizează avortul.

Ca răsplată pentru această porcărie, greu de imaginat în epocă, sioniștii o vor alege în 1979 președintă a Parlamentului European.

Acum mi-a mai trecut, dar când am auzit prima dată ce a făcut nemernica asta mi-a scăpat un „Blestemat să fie neamțul care a avut ocazia să te împuște și nu te-a împușcat!” 

Dumnezeu să mă ierte pentru așa gând prost…

Sigur că acest blestem este o tâmpenie. Omul are liber arbitru, așa că nu Simone Veil cea care a fost în lagăr e vinovată pentru acea lege dementă, ci Simone Veil cea care a ajuns să conducă Ministerul Săntății din Franța.

Această persoană poate fi înfierată abia după ce pornește tăvălugul nebunesc al legii care îi poartă numele.

Dar această individă este acum un criminal în masă de talia unui Stalin, pentru că din 1975 până azi intervenția ei a făcut zeci de milioane de victime, toate inocente, toate lipsite de apărare.

Așadar, această Simone Veil dovedește cu asupra de măsură legătura dintre avorturi și sionism. Pentru sioniști suntem un fel de șobolani, care trebuie stârpiți cu orice mijloace. Și chiar suntem stârpiți, printr-o combinație mortală de „drepturi absolute asupra vieții personale” și pornografie, care duc la abandonarea legilor sădite de Dumnezeu în sufletele noastre.

Pentru că nici pornografia care umple de patimi mințile și sufletele tinerilor noștri nu a ajuns întâmplător la îndemâna lor. Dar despre asta vom vorbi într-unul dintre capitolele următoare.

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.