Spre ce ne închinăm. Rugăciunea Împăratului Solomon.

Din păcate, oricât ne-am ține noi de drept-credincioși, multe din gesturile noastre religioase și-au pierdut semnificația și alunecă încet, dar sigur, către lipsă de sens, superstiție sau chiar idolatrie.

Am vorbit în urmă cu câțiva ani despre gestul binecuvântării, pe care catolicii îl fac mai clar decât noi. Acum o să vă vorbesc despre o altă practică al cărei sens nu mai e cunoscut – direcția în care ne închinăm.

Știm că toate bisericile ortodoxe sunt orientate spre Răsărit, câtă vreme bisericile catolice sunt orientate spre Roma.

Explicațiile pe care le-am găsit în diverse surse, oricât de poetice ar fi (plecând de la Hristos – Lumina/Soarele Lumii), aruncă discuția în idolatrie sau asimilare de practici păgâne (închinarea la soare, practicată și azi într-o mulțime de religii idolatre – a se vedea „Salutul Soarelui” în practica hinduistă).

De fapt, tradiția acestei direcții de închinare vine din Rugăciunea pe care a rostit-o Împăratul Solomon în momentul consacrării Templului din Ierusalim.

Iată un fragment din ce a spus el, atunci (3Regi 8, 44-49, dar discursul e și la 2Cronici 6 și 7):

„Când poporul Tău va porni la război împotriva dușmanului său, pe drumul pe care-l vei trimite, şi se va ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea pe care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,

Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le este cu dreptate!

Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da dușmanilor lor, şi cei care i-au robit îi vor duce în pământul dușmanului, departe sau aproape,

Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi Ți se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: „Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovați suntem”,

Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul dușmanilor care i-au robit, şi se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul pe care l-ai dat părinților lor, spre cetatea pe care Ți-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,

Atunci să asculți din cer, din locul șederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.”

Cred că e suficient de clar ce tradiție am moștenit. Nu să ne închinăm spre Răsărit, ci spre Ierusalim (sau spre Constantinopol, dacă am considera că acolo este centrul Credinței noastre), spre Templul/Biserica-Mamă.

Așadar, catolicii au încă o dată dreptate și se dovedesc cunoscători și înțelegători ai tradiției mai buni decât noi.

Iar noi nu prea avem cum să explicăm faptul că bisericile din Ucraina sau Rusia sunt orientate spre Răsărit. Ar fi trebuit să fie orientate spre Sud, ca și bisericile din Dobrogea noastră. Iar cele din restul țării ar fi trebuit îndreptate spre Sud-Sud-Est.

Dacă nu am fost atenți, nu ne rămâne decât să ne alinăm cu această metaforă, frumoasă, dar inventată, venită dintr-o falsă tradiție: Hristos e Răsăritul mântuirii noastre. Și cu gândul că, pentru o închinare „în Duh și în Adevăr” am ales direcția cea bună a Ierusalimului Ceresc.

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.