Vremuri în schimbare / vremuri în stagnare

1. Ierusalim

Cred că e o surpriză uriașă pentru sioniști că au găsit sprijin unde se așteptau mai puțin – în zona naționalist-creștină a liderilor politici din Europa și America.

Dar ceea ce se întâmplă e absolut normal – creștinii nu contestă dreptul evreilor asupra Țării Sfinte și asupra Ierusalimului. Iar din punct de vedere religios, noi nu facem nicio diferență între evrei și musulmani – și unii și alții neagă vehement divinitatea Domnului nostru Iisus Hristos, iar musulmanii, deși îl consideră pe Domnul Hristos judecător al lumii, Mesia, și profet, s-au dovedit prigonitori ai noștri mai înverșunați decât evreii.

Iar potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel, suntem datori să apreciem religia și tradiția evreiască, pentru că acesta este trunchiul pe care am fost altoiți.

Așadar, pentru noi nu e nicio surpriză ca Israelul să fie sprijinit de lideri politici ca Donald Trump, Mike Pence și Viktor Orban. 

Dar știm și că nu ne putem aștepta să ni se răspundă cu același respect, câtă vreme evreii nu Îl regăsesc pe Dumnezeu.

Cât despre felul în care înțeleg israeliții să rezolve situația din Fâșia Gaza…

Cum se poate, în aceste condiții, când cincizeci de oameni sunt uciși pe loc pentru că protestează împotriva mutării Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, ca fundațiile sioniste să ne pretindă nouă să acordăm drepturi fabuloase minorităților?

2. Coaliția pentru familie

Coaliția pentru familie așteaptă zadarnic să se organizeze un referendum cerut în urmă cu doi ani de trei milioane de cetățeni. Referendumul pentru redefinirea articolului din Constituție privitor la familie.

Cu ocazia asta, liderii PSD au dovedit încă o dată că sunt niște oameni fără valori și fără scrupule, gata să facă orice ca să fie aleși.

Pe de o parte, au promis tradiționaliștilor că vor organiza referendumul, că sunt bune trei milioane de voturi, dar pe de altă parte le-au promis homosexualilor că or să legifereze parteneriatele civile. Vorba românului: „Și cu dracu’, și cu lacu’!”

Feseniști, oameni cu două fețe, gata să te vândă oricui. Eu cunosc foarte bine argumentația lor: că homosexualii vor acele drepturi doar pentru a putea avea succesiuni și moșteniri etc. Și că ei ar fi mai grozavi decât PNL-iștii și USR-iștii „emancipați” care sunt adversari fățiși ai Referendumului. Dar cum o să fie când homosexualii or să solicite adopții? Și cum a fost când, la Bruxelles, PSD-iștii au votat pozitiv toate legile pro-homosexuale, în vreme ce PDL-iștii din Parlamentul European le-au respins pe toate?

Din păcate, foarte mulți ortodocși își pun speranța în aceste persoane duplicitare, provenite din scursura PCR-ului.

Și așa ajungem la punctul trei…

3. „Patriotismul” securist

Foarte susținut de siteul Active News (care într-o vreme îl susținea și pe escrocul Sorin Ovidiu Vântu), Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române și rectorul Universității Cluj, apare pe o listă de colaboratori ai Securității.

Problema acestor colaboratori ai securității este următoarea: toți știam care este lucrarea Securității în acea vreme, chiar și copiii de 14 ani, cum eram eu. Era o lucrare îndreptată împotriva poporului român, un popor ținut în sărăcie și minciună și închis în propria țară ca într-o pușcărie. Toată lumea știa asta.

Iar cei care au colaborat cu Securitatea, de fapt, au trădat poporul român. Și cum o să punem niște trădători să ne conducă?

Și o să-mi spuneți că Ioan Aurel Pop vorbește atât de frumos despre România, mai ceva ca ditirambicul Nicolae Iorga. O fi vorbind frumos, dar haideți să vedem și cu cine se adună. Prima conferință în afara țării ținută de academicianul colaboraționist în calitate de președinte al Academiei Române a fost în Suedia, la Institutul Cultural Român, fief al securistului evreu Dan Shafran, pe care am avut neplăcerea să îl cunosc personal și pe care, în pofida porcăriilor pe care mi le-a făcut, ICR și MAE refuză să îl dea afară (dar, de ochii lumii, cred, l-au retrogradat): https://yanush.wordpress.com/2013/12/31/doua-procese-pe-care-le-am-pierdut/

Dar câți nu provin din zona aceasta a falsului patriotism securist! Ioan Coja, Dan Puric și lista poate continua.

Oamenii aceștia sunt foarte promovați, apar în presă și au funcții, iar cărțile lor apar peste tot, anume pentru că sunt colaboratori ai Securității.

Crede cineva că în Republica Securistă România poate ajunge cineva președinte al Academiei Române fără să fie inclus în rețeaua de informații secrete?

Nici măcar stareț de mănăstire nu puteai să fii, pe vremea lui Ceaușescu, dar probabil că nici acum, fără acea semnătură…

Din păcate, în loc să sprijine din afara forțele naționaliste, Securitatea preferă fie să le distrugă (cum s-a întâmplat cu Partidul Pentru Patrie și cu alte inițiative naționalist-creștine), fie să le înglobeze.

Sigur că există îndreptare, iar colaboratorii Securității sau urmașii lor pot ajunge sfinți sau eroi ai acestui neam. Omul își poate schimba oricând traiectoria, cu un pic de voință. Și cei care au pe conștiință apăsarea unei asemenea trădări sunt uneori mai capabili de jertfă decât cei care nu au această apăsare. Trebuie citit, în privința asta, minunatul roman al lui Jules Verne – „Familia fără nume”.

Sunt extrem de neliniștit de acest „naționalism securist” pentru că Securitatea este un aparat al Puterii, care poate fi manevrat în orice direcție de mai-marii lumii și care acționează, de aproape o sută de ani, împotriva poporului român.

Și sunt foarte neliniștit și pentru că nu avem o presă creștină solidă și înțeleaptă, ci una care a ajuns să discute inepții de genul „o firmă din Anglia a înregistrat drepturile asupra brandului „Părintele Arsenie Boca”! 

 

4. Și, da… Drepturile (???) asupra Brandului „Părintele Arsenie Boca”

 

a. Nu se poate înregistra ca brand numele unei persoane, decât, eventual, de moștenitorii săi.

b. Părintele Arsenie Boca este un autor, un artist. Are picturi intrate în patrimoniul bisericesc și două cărți – „Cărarea Împărăției” și „Cuvinte Vii” – editate de Biserica Ortodoxă Română, prin una din Episcopiile sale. Oricine poate folosi acest nume în scopuri culturale și oricine poate cita sau reproduce o cantitate delimitată din operele lui în scopuri istorice (3.000 de semne, parcă).

Copyrightul asupra acestor opere aparține editorului – respectiv Biserica Ortodoxă Română – și poate fi contestat doar de moștenitori ai Părintelui Arsenie. Iar NUMELE UNUI AUTOR DE PRODUS ARTISTIC SAU AL UNEI OPERE ARTISTICE NU POATE FI ÎNREGISTRAT CA MARCĂ, CI ESTE CONSIDERAT MARCĂ ÎNREGISTRATĂ PRIN ÎNSĂȘI APARIȚIA ACELEI OPERE. Acest lucru este specificat clar pe site-ul O.S.I.M.

În concluzie, polițiștii de la Arad care au umblat prin oraș ca să confiște produse care poartă numele sau imaginea Părintelui Arsenie, în urma unei reclamații făcută de un cetățean care nu are nicio legătură DE RUDENIE cu Părintele, sunt niște amețiți și ar trebui amendați. Iar oamenii cărora le-au fost confiscate produse ar trebui despăgubiți de acest bezmetic.

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.