Monthly Archives: decembrie 2018

Ce trebuie să gândim despre emigranți…

Nu am găsit nicio versiune românească a textului Pactului Mondial asupra Migrației, așa că m-am mulțumit cu versiunea oficială de pe site-ul Națiunilor Unite, pe care am parcurs-o în franceză: http://undocs.org/fr/A/CONF.231/3 (o găsiți acolo și în engleză, rusă, spaniolă, arabă și chineză).

Dincolo de bla-bla-ul obișnuit al ongiștilor mondialiști (această vorbărie goală, pretins umanistă, întru totul comparabilă cu limbajul de lemn al comunismului), se găsesc acolo și lucruri absolut îngrijorătoare. Iată câteva:

„Trebuie, de altfel, să le punem la dispoziție cetățenilor informații obiective, clare și bazate pe date concrete în cele ce privesc avantajele și dificultățile pe care le prezintă migrația, în scopul de a demonta discursurile mincinoase care prezintă o imagine negativă a migranților.”

(„Nous devons en outre mettre à disposition de tous les citoyens des informations objectives, claires et fondées sur des données factuelles au sujet des avantages et des difficultés que présentent les migrations, en vue de démonter les discours trompeurs qui donnent une image négative des migrants.”)

Și dă-i și luptă… Se precizează în document că mass media trebuie să coopereze, că acele mijloace media care vor prezenta o imagine negativă a migranților nu vor mai fi finanțate, că se vor impune norme „mai ales în campaniile electorale” ca discursurile împotriva migranților să fie interzise.

Pe când eram în Belgia această politică a început să fie aplicată și la ei. Eu am mai prins știri cu un african care și-a mâncat un dușman, dar după o vreme aceste știri înfiorătoare (și atât de neuropene) au încetat să mai poarte indicii rasiale.

Dar am văzut cu ochii mei, în centrul Bruxelles-ului, un african care părea drogat cu un cuțit imens în mână și o atitudine foarte amenințătoare, pe stradă, ziua în amiaza mare.

Am văzut cartierele arabilor, dezgustătoare (până și în opinia turcilor la care lucram), cu gunoaie aruncate în stradă direct de la fereastră, cu șobolani și atitudini ostile, care au dus la căderea prețurilor imobiliare în acele cartiere până la nivelul prețurilor din România.

Tot ce vă spun eu mai sus, lucruri pe care le-am văzut cu ochii mei și care sunt în întregime verificabile reprezintă, în opinia semnatarilor Pactului de la Marrakesh, „un discurs mincinos, menit să prezinte o imagine negativă asupra migranților”…

Se mai spune în pact că mass-media trebuie instruită să folosească „terminologia aferentă” migrației. Iar aceasă terminologie, care are ca scop manipularea și stigmatizarea prin limbaj, este pe deplin folosită în document (rasism, xenofobie, discriminare etc).

Așadar, în pofida oricărei realități palpabile de care atâția dintre noi ne-am lovit în Vest și de care s-ar putea să începem să ne lovim și la noi, de ieri suntem obligați să credem că migrația este „un factor de prosperitate și progres”, iar nicidecum o încercare organizată de a distruge civilizația creștin-europeană și de a controla întreaga lume prin crearea unei culturi unice și a unui om standardizat, metisat la toate nivelele ființei sale.

Nu e vorba, așadar, de a accepta niște migranți creștini săraci din iubire frățească, în Numele Lui Dumnezeu, ci de a înghiții tot ce ni se va băga pe gât, în numele unei „diversități culturale” care e socotită din start (și fără să ni se ceară părerea) „benefică” pentru noi.

Un astfel de pact internațional nu ar fi trebuit să fie semnat fără consultarea popoarelor, prin referendumuri. E vorba de ceva mult prea important pentru țările și viețile noastre ca să poată vota pentru noi niște masoni inoculați de decenii cu această ideologie „multiculturală”.

Totuși, tot ce ni se va întâmpla e din vina noastră, că nu ne-am pus nădejdea în Dumnezeu și ne-am omorât copiii înainte de naștere sau am făcut tot ce am putut ca să nu îi aducem pe lume.

Dar de ce tace presa ortodoxistă? Cei de la Active News nu au citit documentul? România Liberă doarme pe ea (ca de obicei)? Dar Știri pentru Viață? Dar Ziariști Online? Dar Ortodoxinfo? Dar Napoca News? Mi se pare absurd să deschid eu discuția asta, când sunt atâția jurnaliști în zona creștin-conservatoare a Mediei… 

Reclame

33

Ce se întâmplă cu unii (?) oameni în jurul vârstei de 33 de ani?

Am văzut o știre potrivit căreia fotbalistul Brazilian Rivaldo s-a întors spre Dumnezeu în anul 2004, exact anul în care împlinea 33 de ani. A trecut printr-o încercare terifiantă, în care diavolii încercau să-l împingă la moarte.

Eu m-am întors la Dumnezeu puțin după ce împlinisem 34, dar am fost cercetat tot începând de pe la 32 de ani, printr-o procedură care mi s-a părut atunci foarte dureroasă. Cred că Dumnezeu, pe lângă faptul că mi-a atras atenția asupra lucrării Sale, pentru păcatele mele, le-a îngăduit diavolilor să mă chinuie. În primă fază am pus totul pe seama Securității, ca apoi să îmi dau seama de supranaturalul situației (a se vedea foiletonul pe care îl începusem în acea perioadă – „Viața și gândurile lui Alexandru Monciu-Sudinski”). 

Am fost atât de înspăimântat de ce mi se întâmpla, încât am ajuns până la a fugi din țară, pentru că ăsta este subtextul revistei pe care am fondat-o la Chișinău.

Acum văd simptome ale stărilor mele de atunci în mesajele postate pe rețelele de socializare de Părintele Hrisostom. Aș vrea să îi spun că eu cred că Dumnezeu, despre care el vorbea frumos, dar din cărți, îl cercetează, ca să vadă ce e cu adevărat în sufletul lui. Și Părintele Hrisostom are 33 de ani… Și cred că face exact greșeala pe care am făcut-o eu atunci, aceea de a pune lucrarea pe care o fac diavolii asupra Sfinției Sale pe seama oamenilor.

Cred că sunt foarte mulți oameni încercați de Dumnezeu în preajma vârstei de 33 de ani, aceea la care Mântuitorul a avut marea Sa încercare. Și poate anume pentru aceasta.

Totuși, din alt punct de vedere, comparația nu e bine venită. Prin încercarea pe care a îngăduit-o Dumnezeu asupra mea, eu am ieșit din beznă, câtă vreme Mântuitorul era, e și va fi „Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat”.

Dar ceva se întâmplă când avem 33 de ani și încercăm să mergem pe pojghița subțire a vieților noastre.

Dumnezeu îngăduie asupra noastră (sau măcar asupra unora dintre noi) o încercare a inimii dureroasă, menită să ne scoată din letargie și din mrejele necuratului.

Iar asta trebuie să aibă legătură cu cele întâmplate cu Iubitul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.

O tristă zi de 1 Decembrie…


Ar fi trebuit ca ziua de 1 Decembrie a anului 2018, cea care marchează centenarul Unirii, să fie cea mai frumoasă zi a românilor acestui început de secol.

Ar fi trebuit să fi câștigat Referendumul pentru Familie și să ridicăm fruntea în fața Occidentului, în rând cu țările din jurul nostru, ca niște purtători ai Luminii Adevărului.

Ar fi trebuit să nu semnăm pactul migrator propus de Internaționala Iudeo-Masonică, cum nici țările din jurul nostru nu au semnat, și să arătăm astfel că vrem să ne ducem cultura mai departe, fără să fim amestecați în hibridul unic și universal care se pregătește.

Ar fi trebuit să ne strângem toți în fața catedralei naționale și să dăm slavă Lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile Sale.

Dar nu a fost așa.

Referendumul ne-a dovedit că între români mai sunt oameni ai Lui Dumnezeu doar unul din zece, iar încă unul din zece încă mai are noțiuni de normalitate, inteligență și adevăr și refuză manipularea și homosexualizarea.

Pactul migrator ne-a dovedit că am fost vânduți. În treizeci de ani, românii nu vor mai fi stăpâni în această țară. Asta s-ar fi întâmplat la un moment dat și fără migrație, dacă raportăm natalitatea românilor la cea a țiganilor, dar acum procesul va fi accelerat, iar deznaționalizarea și mai evidentă.

Am fost la Biserică de 1 Decembrie, la o biserică din Brașov, dar slujba nu a început când fusese anunțată, pentru că preoții erau la manifestația din centru.

După o jumătate de oră și câteva rugăciuni am renunțat la așteptare și m-am dus pe câmp, să lucrez câte ceva.

De ce aș fi stat? România nu ne aparține. Iar destinul ei, în condițiile în care țările din jurul nostru își apără valorile și caută să facă voia Lui Dumnezeu, este pecetluit.

Va găsi Dumnezeu, în Sodomele și Gomorile care vor apărea ca ciupercile după ploaie în sărmana noastră țară, câte zece oameni drepți, pentru care să lase în viață acele cetăți?