Monthly Archives: iunie 2019

A (re)început „poliția gândirii”

Gazeta Sporturilor îl acuză, într-un articol nesemnat, pe comentatorul TVR Dragoș Cojocaru de… xenofobie.

În timp ce comenta finala de tenis de masă fete a Campionatului European, dintre România și Germania, acesta a afirmat că nemțoaicele au „ochii oblici” și că „azi ne-a învins China, nu Germania”.

Nu înțeleg unde este xenofobia… Dragoș Cojocaru observă, ca noi toți, că experimentul de amestecare a populațiilor și culturilor care se petrece în Vestul Europei se îndreaptă spre apogeu și că, de fapt, confruntările sportive, dar și alte schimburi culturale interetnice, nu mai au sens.

De ce să joace româncele noastre cu niște chinezoaice în finala Campionatului European? Nu vi se pare absurd?!

Asta nu are legătură, însă, cu vreo opinie valorică asupra asiaticilor. Eu unul cred că unele popoare asiatice sunt de invidiat pentru felul în care și-au apărat cultura – japonezii, de pildă -, pentru inteligența și pentru puterea lor de muncă.

Nu e vorba de a discredita identitatea lor, ci de a ne conserva identitatea noastră.

Reclame

O semifinală cu speranță

O semifinală la Campionatul European de Fotbal Sub 21 e destul pentru o participare la un turneu final venită după atâta amar de vreme.

Nu i-am putut bate pe nemți. A fost 2-1 pentru noi la pauză, dar nemții, caractere tari, războinice, nu cedează niciodată. Ne-au bătut în ultimele minute de joc, dar în câte meciuri naționalele lor n-au făcut așa?

Ne rămâne speranța, o mare speranță, pentru Olimpiadă (care are, totuși, un format cam amestecat – au voie și trei seniori în ficare echipă) dar mai ales pentru următorul Campionat European Sub 21, care se va juca în doi ani și la care vor fi eligibili jucători născuți după 1 Ianuarie 1998.

Dintre cei care au jucat la acest turneu final, ar fi: Ianis Hagi, Denis Man, Florinel Coman, Tudor Băluță, Alexandru Pașcanu, Vlad Dragomir, Andrei Ciobanu, Adrian Petre, Darius Olaru, Virgil Ghiță. Și au mai fost în lot vreo doi-trei care nu au jucat.

Practic, o echipă întreagă care va avea experiența unui turneu final, plus încă doi ani de maturitate.

Nicio o echipă, nici măcar Germania, câștigătoarea ediției trecute și probabila câștigătoare de anul acesta, nu ne va face față.

Ne așteaptă un viitor fotbalistic fabulos, cel puțin la națională, dar se poate ca și echipele de club să profite de efortul extraordinar al lui Gheorghe Hagi de a crea o generație fotbalistică excepțională.

Ar fi minunat dacă ne-ar aștepta și la nivel moral un astfel de viitor.

Din păcate, chiar și în fotbal vedem semne rele.

De ce au început să-i îmbrace pe arbitrii în roz? (Se întâmplă și la rugby.) Oare nu ca să le facă, oficial, pe bani publici, reclamă deraiaților sexual?

Și ați văzut reclama deșănțată care s-a făcut în presa străină „Campionatului mondial de fotbal feminin”?

Iată două mici semne ale lumii care ne așteaptă în viitor.

Dar se întrezăresc altele, mai mari.

Femeile se bucură acum, când li se creează iluzia că le sunt egale bărbaților în toate. Dar cum va fi când roboții vor fi mai performanți decât ele, sub toate aspectele? Ele vor fi primele care vor fi înlocuite…

Se anunță un viitor straniu, în care reproducerea va fi controlată, populația drastic redusă, începând cu cea feminină, iar omul amestecat cu sau înlocuit de robot.

La fotbal vom sta bine, dar, din alte puncte de vedere, viitorul se arată înfricoșător.

Și buni, și ieftini?

În sfârșit, a venit un nou moment de de strălucire în fotbalul românesc.

Naționala de tineret e în semifinalele „Europeanului Sub 21 de Ani” din Italia.

E o performanță unică. Nu am mai fost niciodată în semifinalele unui turneu de fotbal european sau mondial, la nicio grupă de vârstă.

Am scos de pe traseu echipe cotate la valori de piață de zeci de ori mai mari decât cea a echipei noastre. De exemplu, toți jucătorii naționalei noastre de tineret erau cotați la începerea fazei finale la treizeci de milioane de Euro, câtă vreme cei ai Angliei (echipă eliminată de noi) erau evaluați la patru sute de milioane de Euro.

Între timp, ca să nu bată la ochi și să nu pară a se afla în slujba campionatelor puternice din Vest, site-urile „de specialitate” ne-au dublat cota. Dar chiar și așa, în semifinale vom înfrunta o națională, cea a Germaniei, a cărei linie de patru fundași valorează, potrivit acelorași „specialiști” de două ori mai mult decât tot lotul nostru de douăzeci și trei de fotbaliști.

Hai să vedem ce iese, că am mai fost în situația de a înfrunta astfel de „titani” ai site-urilor de gogoși transfero-fotbalistice: Portugalia, Belgia, Franța.

(În cazul celei din urmă, rezultatul nu e concludent: s-a văzut că jucătorii noștri preferă să se menajeze pentru următorul meci, iar Franța se mulțumește cu locul doi și cu Spania ca adversar, în locul Germaniei, care pare într-o formă mai bună – cu noi, Franța nu a avut niciun șut pe poartă. Dar, după cum s-au mișcat băieții noștri în celelalte meciuri, într-un meci autentic aveam șanse serioase să-i batem pe francezi.)

Așadar, haideți să vedem joi dacă apărătorii naționalei de tineret-fotbal a Germaniei chiar valorează o sută douăzeci de milioane de Euro, de douăzeci de ori mai mult decât Ianis Hagi, cotat la șase milioane, și de patruzeci de ori mai mult decât George Pușcaș…

Dincolo de trista deformare și de accentuata dezumanizare pe care le-au adus industrializarea și mercantilismul acestui sport, fie cotele jucătorilor tineri din Vest sunt umflate cu pompa de cei care administrează acele site-uri, fie ai noștri sunt subevaluați, așa încât cluburile și impresarii noștri să se aleagă cu cât mai puțin de pe urma acestor jucători...

Legiunea e aici!

Legiunea e aici, Căpitane!
Noi suntem cum ne știi – hăituiți și triști.
Ne înconjoară mii de capcane
Și așteptăm întruna să revii!

Am vrea să fim în munți lampadare,
Să facem din Carpați un altar de vis,
Să-i punem țării dveri și icoane
Și să-ți strigăm atunci să revii!

Am vrea să-i facem țării o cruce
Pe care s-o-nălțăm către Domnul din Cer,
Am vrea să știm unde-i drumul ce duce
Către ai Domnului prizonieri!

Legiunea e aici, Căpitane!
Noi suntem cum ne știi – hăituiți și goi.
Ne-ucid chiar și morții din groapă,
Și-ucid tot ce-a fost viu în noi!

Și plângem pe oasele țării,
Și plângem pe-al morților scut…
Scotocind în noianul uitării,
căutăm Căpitanul pierdut.

Salutăm Căpitanul pierdut!
Salutăm Căpitanul pierdut!

Pasărea Nopții

Domnului profesor Eugen Simion, ca o reverență.
Domnului profesor Nicolae Manolescu, ca o sfidare.

Ce iudă rea,
ce pasăre amară
în noaptea minții mele
s-a-ncuibat!…
Ce iudă rea,
ce liniște precară
pe marea ființei mele
s-a lăsat!…

Știu –
este suferință din păcat
și-mi merit tot,
chiar tot
ce mă doboară!
Dar cupa suferinței
s-a făcut
cum corcodușa verde
de amară!

Știu că îmi merit tot ce mi s-a dat.
Știu că mă doare ca să îmi răsară
din ghemul inimii un alt bărbat,
din ființa-toamnă – o ființă-primăvară…

Dar asta nu mă-mpiedică
să gem,
lovit
ca de blestemul
unei mame…
Păcatul mă apasă
ca un semn
satanic
pus pe-a inimii-mi
năframă…

Ce iudă rea,
ce pasăre amară
mă strigă
cu a vântului
ocară?!…

Și unde-I Domnul
să mă scoată,
viu,
din tot
al vieții-ăsteia
pustiu?!

Unde e Domnul,
ca s-aprindă ceara,
acum,
când s-a lăsat,
în mine,
seara?!…

Semneaz-aceste tandre
mâzgâlituri de pix
numitul Marius Ianuș,
fascist și progresist.