Cântec de iarnă bolnavă

În iarna aceasta bolnavă,
cu ger, „resetări” şi minciuni,
când ți livrează otravă
şi dinți, când le spui rugăciuni…

În iarna aceasta cu stele
ciudate, părând sateliți,
o mână de oameni, la sate,
se strâng şi mai cântă colinzi.

Şi ninge cu fulgi mari la Putna,
şi ning fulgi de vată-n Ardeal,
şi-n toate tăcerile noastre
pluteşte un alb de spital.

E iarnă… O iarnă bolnavă…
Îngheață cuvintele-n gând.
Dar nicio sirenă pe stradă.
Dar niciun spital fremătând…

Iernează c-o tentă bizară,
c-un ger sulfuros şi acid…
Şi c-o medicină precară
ce face din gripe – covid…

Iernează pe câmp şi pe sate.
În oraşe magazinele-nchid.
Se minte în ziarele toate
şi televiziunile mint…

E iarnă, iar gerul trădării
ne-nvăluie viața în frig…
E iarna dinaintea durerii,
e iarna când îngerii plâng.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.