Category Archives: întrebări

Completare la „Bolile de inimă sunt mai periculoase decât cancerul”

Urmare de la: „Bolile de inimă – mai periculoase decât cancerul…”

Azi, mergând la servici, trec pe sub același pod.

De când am plecat de acasă am simțit că o să primesc o lecție.

Pe centură, în fața mea, e o mașină albă, condusă de o persoană ezitantă. Și mașina de ieri a fost tot albă. La giratoriul unde se desface drumul spre Noua, mașina face dreapta, pe acest drum, iar eu știu exact ce va urma.

Merg în urma mașinii albe, încet și spășit, să-mi primesc lecția.

Și, într-adevăr, mașina albă, un Chevrolet, nu acordă prioritate mașinii care vine din față – o dubiță neagră, exact ca aceea pe care o avusem eu în spate, ieri seară. Dar dubița aceasta oprește și îl lasă pe șoferul ezitant și neștiutor să treacă, fără să îi facă șicane, exact cum ar fi trebuit să procedez și eu, ieri. Las să treacă dubița și apoi trec și eu.

E evident că am primit o lecție de la Dumnezeu, care îmi cere să mă port cu răbdare și înțelegere față de toți oamenii, indiferent de greșelile lor.

„Bolile de inimă – mai periculoase decât cancerul…”

Eu unul nu mai am aceeași râvnă în urmărirea „Conspirației Mondiale”. E evident că această conspirație există și e condusă de necuratul, dar nu a existat ea, oare, încă de la căderea unei părți dintre îngerii cerului?

Nu asta e problema. Nu asta trebuie să fie problema noastră. Pentru zece oameni curați la inimă, Dumnezeu ar fi salvat Sodoma. Problema cea adevărată e faptul că inimile noastre sunt tot mai murdare, iar oameni sfinți sunt tot mai puțini.

Eu lucrez la Brașov și locuiesc la intrare în Tărlungeni. Când merg acasă trec pe sub un pod peste care trece Calea București. De fapt, acesta e drumul care merge din Cartierul Noua spre Centura Brașovului.

Tunelul de sub podul acesta e foarte prost făcut, drumul se îngustează într-o singură bandă, deși ar fi fost loc destul pentru două, așa că șoferii care vin dinspre centură sunt obligați printr-un semn să le dea prioritate celor care vin dinspre Noua. Azi, plecând de la servici spre casă, destul de încărcat negativ, pentru că nu am un servici chiar ușor, o mașină venind din sens opus nu mi-a dat prioritate. Nu am avut nicio ezitare, și m-am băgat și eu, claxonând, cumva la limită, dar mai mult ca să-i dau o lecție șoferului din sens opus.

Aveam să văd curând că era o șoferiță, tânără și ezitantă, și că s-a speriat mai mult decât era cazul, acroșând, sper că ușor, marginea tunelului. Nu m-am oprit, pentru că nici nu aveam cum, și nici nu m-am întors, deși probabil că ar fi trebuit să vorbesc cu fata respectivă. Am mers pe ideea că a primit o lecție și că asta o poate feri în viitor de ceva mai rău. Dar nu cred că am făcut bine, deși o anumită experiență din trecut, cu o șoferiță care a ajuns să-și omoare din greșeală niște prieteni, m-ar cam îndreptăți să zic asta…

Până la urmă, întâmplarea de azi nu a făcut decât să îmi arate cât de împietrită e inima mea…

Iar eu sunt un om care a stat prin mănăstiri, care a făcut metanii, care a stat la privegheri și la slujbe lungi…

Am primit și eu multe astfel de „lecții”, dar ele nu ar fi trebuit, cred, să mă facă să devin (și eu) aspru și necruțător. Dumnezeu s-o ajute pe fătuca asta să îi fie bine în toate, să conducă atent și să se mântuiască.

Acestea sunt probleme mai mari decât Noua Ordine Mondială și Illuminati.

Illuminati nu sunt decât o sectă satanistă, cum au existat atâtea, în toate timpurile.

Își dresează copii de mici să fie pioni fideli ai cauzei lor și au un plan care se succede din generație în generație. Domeniile pe care le vizează și vor să le controleze sunt Mass-Media, Finanțele, Politica și Armata. Utilizează sacrificiile rituale umane în două scopuri – pentru înspăimântare și controlul minții și pentru invocarea necuratului.

Se întâlnesc de trei ori pe săptămână, noaptea, și își săvârșesc ritualurile și porcărioarele lor. Cel mai mare rău și-l fac lor, sufletelor lor.

Iar astfel de mișcări sataniste au existat dintotdeauna. Ba chiar au fost mult mai puternice decât cele de azi. Nu cred că ar putea cineva să compare ce se întâmplă azi în lume cu ce se întâmpla în Imperiul Roman pe vremea lui Nero sau a lui Dioclețian.

Nebunia antiumană care e răspândită azi în lume de toate aceste forțe masonice a mai existat, a mai stăpânit lumea. Cu ce diferă masonii de azi de meșterii (templului!) cărora Domnul Hristos le-a spus: „Nu mă credeți, pentru că tatăl vostru este diavolul și voi ai lui sunteți!”?…

Nu asta e problema noastră. Problema suntem noi, creștinii sau pretinșii creștini. Să ne uităm un pic în jurul nostru. Câți dintre noi mai cred cu adevărat? Ce e cu scandalurile astea homosexuale în Biserică și de ce nu se iau măsuri împotriva celor învinuiți? Nu e evident că un homosexual nu poate intra în Altar?

Asta e durerea, dragii mei prieteni. Nu mai sunt creștinii de altădată. Și de asta va și veni, într-o zi, sfârșitul… Pentru zece oameni Dumnezeu ar fi salvat Sodoma, dar acei oameni nu au fost de găsit…

Lupta împotriva păcatului personal e mai mare decât lupta împotriva (conducerii) lumii. Și e, de fapt, adevărata luptă împotriva necuratului.

Pentru că, într-adevăr, metaforic vorbind, bolile de inimă chiar sunt mai periculoase decât cancerul.

Completare (21.07.2017):

Azi, mergând la servici, trec pe sub același pod.

De când am plecat de acasă am simțit că o să primesc o lecție.

Pe centură, în fața mea, e o mașină albă, condusă de o persoană ezitantă. Și mașina de ieri a fost tot albă. La giratoriul unde se desface drumul spre Noua, mașina face dreapta, pe acest drum, iar eu știu exact ce va urma.

Merg în urma mașinii albe, încet și spășit, să-mi primesc lecția.

Și, într-adevăr, mașina albă, un Chevrolet, nu acordă prioritate mașinii care vine din față – o dubiță neagră, exact ca aceea pe care o avusem eu în spate, ieri seară. Dar dubița aceasta oprește și îl lasă pe șoferul ezitant și neștiutor să treacă, fără să îi facă șicane, exact cum ar fi trebuit să procedez și eu, ieri. Las să treacă dubița și apoi trec și eu.

E evident că am primit o lecție de la Dumnezeu, care îmi cere să mă port cu răbdare și înțelegere față de toți oamenii, indiferent de greșelile lor.

Am nevoie de inima ta…

Prefață la o poezie de dragoste…

În ziua de azi relațiile dintre bărbați și femei s-au deteriorat atât de mult, încât rostul unei poezii „de dragoste” a devenit incert. 

Ce sens mai au toate aceste cuvinte, când între oameni nu mai există nicio urmă de comunicare adevărată, nicio deschidere sufletească?

Sigur, asta e perspectiva mea, a unui om care a divorțat o dată și se află în pragul celui de-al doilea divorț. Dar câți oameni nu sunt în situația mea acum și cum era cu două generații în urmă! Câți dintre noi au bunici divorțați?!

Încetul cu încetul, legătura altădată de nezdruncinat a iubirii a început să se sfărâme.

Au contribuit la asta: mass-media și internetul, care ne fac tot mai puțin comunicativi și tot mai puțin atenți la celălalt.

Sunt, apoi, avorturile și celelalte metode contraceptive, care distrug însăși rațiunea de a fi, însuși sensul unui mare număr de legături de dragoste.

Și mai sunt și mințile pervertite ale unor auto-socotiți „luminați” care, în numele unor idei extrem de discutabile (poluare, suprapopulare etc) împing omenirea la sinucidere, luptând împotriva familiei și a nașterii de copii.

Ce sens mai are o poezie de dragoste?

Poezia care urmează nu mai are destinatară. A fost scrisă pentru cineva, dar… ce sens mai are? Mai există, pentru mine, dragoste?

Ce sens mai are o poezie de dragoste… fără sens?

Nu m-am considerat niciodată un „scriitor”. Nu am scris literatură ca să scriu literatură. Postez, totuși, pe blogul meu această poezie, în ideea că ea a avut, cândva, o destinatară. Și o mai public și pentru că ridicolul acestei situații, altcândva banală – a scrie / a publica o poezie de dragoste – mă atrage. Un scriitor de versuri e, oricum, un personaj cam ridicol. Dar ce înseamnă acest „ridicol”, până la urmă? Inadaptat? Sentimental? Visător? Naiv?

Cea din urmă e sigură. Pentru că o poezie de dragoste nu are sens. Cu o poezie de dragoste nu poți cuceri, astăzi, inima unei femei… (Sau: aș vrea să o cunosc pe femeia pe care o mai poți cuceri cu o poezie de dragoste…)

Dar să trecem la fapte:

 

Am nevoie de tine, de inima ta…

 

Pentru că iarna va veni și totul va îngheța,
Pentru că noaptea e aici, fără să putem spune ceva,
Pentru că totul se va duce, se va îndepărta…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Am nevoie de tine, pentru că e trist să mergi singur pe drum.
Am nevoie de tine, pentru că am atâtea să îți spun…
Am nevoie de tine, pentru că totul se va duce, se va îndepărta…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Am nevoie de tine, îți spun, pentru că îmbătrânesc.
Am nevoie de tine, pentru că tu mă poți învăța să iubesc.
Am nevoie de tine, pentru că trecutul nu se poate schimba…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu mă alunga…
Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu mă lăsa…
Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu te înstrăina…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Fenomenul Baştovoi

Astăzi, la lansarea volumului „Antiparenting” la Braşov, s-a văzut clar în ce constă reuşita celui mai citit scriitor român în viață. Succesul Părintelui Savatie ține de candoare, iar vorba „un adult creativ este un copil care nu a murit” pare spusă anume pentru Sființia Sa. Mâine, la Sala Sporturilor din Braşov, de la ora 18, Părintele va susține şi o conferință. El e, pe merit, singurul scriitor din România care poate umple o astfel de sală. Păcat că e uneori influențat (vag, ce-i drept) de teoriile antiromâneşti care sunt vânturate din vreme în vreme pe la Chişinău…

Prezența Duhului Sfânt în Biserică

Am fost astăzi la sfințirea subsolului/paraclisului Bisericii din Sânpetru/Brașov.

Sfințirea a fost făcut de Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Când am intrat în altar am simțit foarte puternic prezența Duhului Sfânt.

Îi îndemn pe toți cei care au decis să nu mai frecventeze bisericile să ia în considerație această mărturie a mea.

Părerea mea e că ei transformă niște dispute teologice într-un capăt de țară, dar în Biserica Ortodoxă nu s-a întâmplat nimic dezastruos sau iremediabil.

 

O sută de zile la Athos

ianus-marius-o-suta-de-zile-la-athos-15233Mi-a apărut o nouă carte. O puteți comanda aici. Doamne ajută să fie de folos tuturor celor care o vor citi!

Atelierul de Publicitate al Editurii Garofina

În Brașov, pe Bulevardul 15 Noiembrie, la numărul 48 (peste drum de Biserica Sfântul Gheorghe de la Patria), am deschis un atelier de producție publicitară. Primesc comenzi și pe internet, la: marius.ianus@gmail.com 

Blogul atelierului: http://garofina.wordpress.com   Doamne ajută!
20150101_165633

Americanii au reușit! Să încercăm și noi.

Cum bine a spus Părintele Ioan Istrati, Victoria tandemului Trump/Pence în America a însemnat reacția creștinilor din State împotriva lucrurilor care se petrec în lume. Să încercăm și noi. Oricât de contestat ar fi Marian Munteanu, e singurul candidat care are un discurs creștinesc. Iar acest tip de discurs nu se poate imita.

Alianța Noastră România strânge semnături

Cei din București pot semna la cortul din Piața Universității.

Cei care pot aduce mai multe semnături sau cei din localități unde nu sunt corturi electorale pot descărca formularele de aici: http://www.aliantanoastra.ro/alianta/semnaturi/

Haideți să ne mobilizăm un picuț! Mai avem exact o săptămână.

Integrala Ianuș: Poezia

A se comanda aici: http://m.librariasophia.ro/carti-Integrala-Ianu%C5%9F-Poezia-Ianu%C8%99-Marius-so-14255.htmlintegrala-ianus-poezia

Câteva gânduri despre Marian Munteanu

marian-munteanu-vine-cu-un-mesaj-exceptional-dupa-25-de-ani-pentru-tinerii-de-azi-videoAm văzut că s-au repezit iar detractorii (pentru a câta oară?!) asupra lui Marian Munteanu.

Ca să limpezesc un pic lucrurile, aș vrea să aduc și eu o mică mărturie asupra lui.

L-am văzut o singură dată, în holul Facultății de Litere și m-a învăluit într-o privire plină de tristețe și de dragoste.

Este omul în care am sperat – o parte din cei din generația mea și întreaga generație dinaintea ei. Iar acum iată că speranța renaște.

Au căutat să-i distrugă imaginea prin toate minciunile și înscenările posibile. (De cea cu Virgil Măgureanu și-a dat seama, din păcate, cam târziu…)

Nu pot să nu remarc apariția acestor noi atacuri furibunde și complet dezaxate, provenite de la oameni cu care Munteanu nu a avut absolut nimic de împărțit, tocmai în Postul cel Mare…

Cum va fi, atunci, în Săptămâna Patimilor?

P.S.: Acum aflu că detractorii au câștigat această luptă. Sper că nu și războiul. Marian Munteanu va avea înțelepciunea, cred, să candideze pentru o altă formațiune politică, una mai creștină și mai naționalistă decât PNL-ul.

Către o Românie creștină și românească? Doamne dă!

Marian-Munteanu-Drumul-Crucii-Foto-Dinu-LazarSă fim uniți fraților, că altă șansă ca asta cine știe când mai prindem noi…!

De asta aveam nevoie: de un lider.

Haideți să încercăm unirea tuturor forțelor creștin-naționaliste sub Marian Munteanu. Să lase fiecare de la el câte puțin și să fim una.

 

Oana Stănciulescu – contorsionism marca Paul Cernat?

Sub presiunea atacurilor iudeilor și celor aserviți lor, Oana Stănciulescu a cedat. Iată ce afirmă aceasta pe blogul ei: „Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990” (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”

Felul în care a ajuns să se căciulească în fața talmudiștilor e lamentabil.

Încep să cred că „Scandalul Oana Stănciulescu” a fost fabricat de securiști ca să le dovedească evreilor „buna-credință” a românilor…

Până una alta, Oana Stănciulescu a ales o poziție de contorsionistă, ca și cea a lui Paul Cernat, ajuns victimă și acuzator în aceeași dispută. Mie unuia mi-ar fi rușine. O rușine cumplită… Mai ales că știu că acele crime abominabile clamate de contorsionista noastră au fost făcute, de fapt, împotriva legionarilor, iar răspunsul lor nu a fost nici pe departe la fel de sângeros ca atacul iudeo-masoneriei. (Prigoana dementă, dusă până dincolo de moarte, în care sacrilegii de felul acidului sulfuric aruncat pe cadavre, al arderilor de vii și al cadavrelor expuse în piețele orașelor sunt doar câteva amănunte…)

Lista unor noi trădători de neam…

În procesul de intenție intentat de presa aservită Oanei Stănciulescu s-a întâmplat și un lucru bun. Am aflat și noi cine sunt susținătorii iudeilor, în încercarea lor de a ne despărți de elita culturală și morală a acestei țări din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial (Noica, Eliade, Gyr, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Haig Acterian, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și toți ceilalți).

Ce vedem pe lista trădătorilor? O grămadă de nume de străini (probabil iudei), plus niște preso-nulități cunoscute deja ca atare: Liviu Antonesei, pornograf, scriitor de mâna a treia, Caius Dobrescu, turnător, scriitor de mâna a treia, Daniel Cristea Enache, cronicar-tonomat (1 și 2), Daniel Vighi, scriitor de mâna a patra, Norman Manea, iudeu etc etc. Singura persoană, între cele cunoscute mie, a cărei prezență pe acea listă nu o înțeleg e Gianina Cărbunariu. Gianina, ce se întâmplă cu tine? Ești evreică? Sau cum te-au prostit trădătorii ăștia nerușinați?!

Și ce va urma după această vânătoare de legionari? O vânătoare a tuturor creștinilor din România?

Mi s-a întâmplat și mie, recent, să fiu atacat și stigmatizat de acest tăvălug iudaic. Înțeleg perfect situația Oanei Stănciulescu și îi doresc putere de a răzbate și a învinge. Să o susținem, fraților! Chiar dacă aceasta s-a dovedit o contorsionistă dispusă să-i pupe în bot pe iudei și să calce în picioare, încă o dată, cadavrele martirilor Mișcării Legionare… și probabil că avem de-a face cu un caz inventat (de securiști?), povestea rămâne în discuție.

„Și așa-mi vine câte-un gând / să plec pe păduri cântând”

Mai țineți minte cât am mers acum câțiva ani cu crucea în spate?
Sunt convins, mulți dintre voi își amintesc. Am făcut atunci două drumuri încrucișate, însumând un pic peste 700 de km, de-a lungul și de-a latul țării, numai pe jos, închipuind o cruce pe harta României. Am scris istoria acestui pelerinaj în „Gânduri de pe drumul crucii mele”.

Între timp am aflat că nu am fost singurul. Nu, nu a fost Peter Hurley primul, pentru că el nu și-a făcut pelerinajul cu crucea în spate, chiar dacă a scris apoi o carte intitulată „Drumul crucilor”. În ea e vorba de crucile întâlnite pe drum, la tot pasul, care l-au impresionat. Chiar dacă și Peter a mers pe jos, un alt om mi-a luat-o înainte, un român: Olimpiu Ioan Luca. Acesta a făcut, în anul 1992, în două tranșe, cu o cruce în spate, un drum și mai lung decât al meu: Chișinău – Bacău – București, apoi București – Brașov – Târgu Mureș – Bistrița – Vatra Dornei – Suceava – Putna – Suceava – Ceahlău – Iași – Sculeni – Chișinău. Asta se înțelege din harta drumului său, așa cum e ea ilustrată chiar pe piatra sa de mormânt. Cu linie întreruptă vedeți drumul pe care plănuia să-l facă, unul în care să cuprindă întreaga țară!

M-a prins acum, poate de la creștinul dacist Olimpiu Ioan Luca, gândul de a face și eu o cruce mai mare, mai serioasă. Parcă văd că o să stau să mă gândesc un an, doi, trei… iar apoi o să pornesc la drum 🙂

La finalul postării puteți vota dacă mă îndemnați să fac sau nu acest nou pelerinaj cu o cruce în spate (două mii de kilometri / două luni și ceva de mers) și puteți vedea poze din pelerinajul deja făcut. Iar aici vedeți planul noului pelerinaj: Citește în continuare

Impresii de la o înfățișare pierdută

Fratele Gabriel îmi cere să îi comunic impresiile mele de la ședința de judecată la care am luat parte la Înalta Curte de Casație și Justiție. Îi fac pe plac, dacă tot insistă, deși nu ar fi mare lucru de spus, iar eu sunt sătul până peste cap de procese

Iată cum au decurs lucrurile: m-am întâlnit cu Gabriel Barbir și cu finul său, Ciprian, în fața Teatrului Național. Citește în continuare

Manipularea prin limbaj și Legea împotriva defăimării

Bucovina Profundă semnalează un fapt siderant: în vreme ce legea sa „antidefăimare” este promovată de Parlament, Dragnea, inițiatorul ei, este premiat de Congresul Evreiesc European cu titlul „Compasul Ierusalimului”. Compasul e un simbol al masonilor, așa că e evident că „băieții” au început să lucreze pe față.

Ce este această „lege împotriva calomniei” dacă nu încununarea manipulării prin limbaj la care sunt supuși naționaliștii neevrei de către iudeomasoni și cei dresați de ei?…

Patriotismul a devenit… xenofobie și rasism!
Ura față de păcatul sodomiei a devenit homofobie!
Dragostea față de Dumnezeu și Biserica Sa a devenit… bigotism!
Dorința de a nu mai fi manipulați și îndepărtați de Dumnezeu a devenit…
antisemitism!

(Eu nu sunt xenofob: aduceți primul străin care trece prin România la mine și îi dau o bere! Nu sunt de acord ca el să se stabilească în România și să mai aducă cine știe câți de-ai lui după el. Asta e altceva. Dar dacă e vorba să stea o vreme în țara mea, să fie binevenit! Ăsta e rasism?!)

Potrivit acestei legi iudeo-masonice, niciun om nu mai poate fi mustrat de nimeni, orice nu ar face!

Iar primii care ar cădea retrospectiv sub incidența acestei legi ar fi profeții
Vechiului Testament, apoi Sfântul Ioan Botezătorul – „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să vină?!” și, Doamne iartă!, însuși Mântuitorul Hristos, Fiul Lui Dumnezeu! – „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!…”, „Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el.” (Ioan 8, 44)

În consecință, aceasta este o nouă lege pro păcat și împotriva Lui Dumnezeu! Și probabil că va fi folosită doar ca unealtă împotriva noastră, a „antisemiților”. Și aici trebuie să precizez: am o admirație foarte mare pentru evreii creștini, dar cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu dintre ei, majoritatea lor, nu îmi plac deloc.

Internauții strâng semnături ca „să-l blocheze pe Dragnea”. Vor reuși?

Scrisoare deschisă unui cronicar-tonomat

Dragă Daniel, nu demult, în vremea distrugerii definitive și iremedaibile a presei românești, a făcut carieră o expresie extraordinară: „jurnalist-tonomat”. Expresia a fost inventată de oamenii politici și îi descrie perfect pe acei ziariști în care dacă bagi un ban, „cântă” ce vrei tu.

Tu când ai ajuns un cronicar-tonomat, Daniel? Citește în continuare

Catolicismul francez e la pământ! Ferească Sfântul!

Îngrozitor!

Arhiepiscopul catolic al Luxemburgului a semnat un protocol al ONG-urilor sodomiștilor!!!

Să privim și reclama de-a dreptul păgână pe care și-o face „La Croix”, „Crucea”, publicație oficială a catolicismului francez.
„Crucea nu e numai ceea ce credeți!” (un om cu aparență de călugăr pare să facă metanii, dar, de fapt, el urmărește un meci de fotbal…): http://www.ultimedia.com/deliver/generic/iframe/mdtk/01836272/src/l08ukq/zone/1/showtitle/1/

Iar fostul președinte Sarkozy s-a sucit și s-a răsucit, până a spus-o pe șleau: e de acord cu Legea Taubira, cea care le-a adus francezilor „căsătoriile” sodomiste, în întregul ei, adică până și cu dreptul sodomiștilor la adopție!!! ( Marion Maréchal-Le Pen, care îmi e tot mai simpatică, îi dă peste nas, și bine face. „Care e subiectul în care Sarkozy n-ar fi trădat?” : https://www.youtube.com/watch?v=J3wKMivxseY )

Doamne, Dumnezeule mare ferește-ne să ajungem la asta!!!

Apără țara noastră și fă să rămână cu adevărat creștină pentru totdeauna!

INCREDIBIL!!! Vaticanul face campanie pentru o religie unică…

La început am crezut că e vorba de o nouă minciună a sectarilor, de un nou clip făcut din petice anume ca să arate că Papa Francisc e profetul mincinos despre care ne vorbește Apocalipsa. Am scotocit internetul de zeci de ori și am găsit că… trist dar adevărat, videoclipul care urmează, care propune un sincretism religios bizar, antihristic, e al Vaticanului. Oficial. DOAMNE FEREȘTE! Am găsit trimiterea la el într-o pagină oficială… INCREDIBIL!!! Catolicii adevărați, dacă mai există așa ceva, trebuie să scape urgent de această marionetă a păpușarilor iudeo-masoni! Cum se pot pune la aceeași masă Adevărul și minciuna? INCREDIBIL!!! A se vedea și al doilea clip, cel despre convertirea minunată a unui musulman și despre diferența uriașă dintre Adevăr și minciună…  Citește în continuare

„De atunci, Îi vorbesc Lui Dumnezeu” (cu VIDEO)

Una dintre victimele incendiului de la Colectiv și-a revenit. Și și-a revenit de tot, pentru că s-a transformat dintr-o atee într-o credincioasă:  Citește în continuare

Pr. François Schneider pe urmele Pr. Hervé Benoît…

l-abbe-francois-schneider

FR:  Je félicite Monsieur L`Abbé François Schneider pour son courrage à témoigner la Vérité! Que Dieu soit toujours avec lui!

Încă un preot catolic din Franța are de suferit în urma declarațiilor cu privire la cei care au murit la Bataclan.

În condițiile în care preoților catolici din Franța li s-a cerut să „aducă un omagiu” victimelor atentatelor din Paris, Preotul François Schneider din Wisembach a precizat public că poate să aducă omagiu victimelor de pe terasele cafenelelor, dar nu și celor de la Bataclan, care asistau la un concert inspirat de necuratul.

Un consilier regional din provincia Vosges și primar al unei localități învecinate, Stéphane Demange, care e și persoana care l-a raportat episcopiei, a declarat că sunt credincioși care nu suportă pozițiile ultra-conservatoare ale Pr. François Schneider, mai ales pe cele legate de contracepție…

Iar episcopia s-a grăbit să îl someze să își ceară scuze în public și… să îi ia dreptul la cuvânt (sic!)… Citiți tot ce am postat despre Bataclan: aici.

Foto: Riposte Catholique.

Pr. Hervé Benoît, preot catolic din Lyon, a fost caterisit pentru opiniile sale asupra Bataclanului

Trăim într-o lume nebună, care nu mai vrea să audă Adevărul. Sigur că în mărturisirea și apărarea Adevărului unii exagerează. Primul a făcut-o Sfântul Petru, care a ridicat sabia și a tăiat urechea unui soldat dintre cei care vroiau să îl aresteze pe Mântuitorul, în Grădina Ghetsimani. Mântuitorul i-a spus Sfântului Petru că nu e bine ce face, „cine ridică sabia, de sabie va pieri!”, dar l-a iertat de îndată. Ca un păcat mai mare i-a fost ținut acela de a se dezice de Adevăr, de trei ori, în aceeași noapte, pentru a fi pe placul lumii. Iar acest păcat i-a fost imputat și amintit de Mântuitorul, în cele trei întrebări identice, de reconfirmare – „Mă iubești tu pe Mine?”. Chiar dacă Părintele Hervé Benoît o fi căzut vag în prima greșeală a Sfântului Petru, cei care l-au caterisit, Episcopul Armand Maillard și Cardinalul Barbarin sunt foarte aproape de cea de-a doua greșeală, mult mai gravă, a lepădării. Oare ce crede Excelența Sa Petru Gherghel, Episcopul catolic al Iașilor despre toate acestea? Ar trebui să facem din cei morți la Bataclan (dar și la Colectiv, tragedia românească foarte asemănătoare) niște eroi? Sau, Doamne ferește!, niște sfinți? Făcând jocul necuratului, adică ascunzând mesajul pe care ni l-a trimis Dumnezeu prin aceste tragedii? Aveți mai jos traducerea textelor incriminate ale acestui mărturisitor francez.

(FR: Le monde est devenu fou et ne veut plus entendre la Vérité. Certes, en témoignant et en défendant la Vérité, il apparait la tendance d`exagérer. Le premier à exagérer fut Saint Pierre, qui a pris le sabre et a coupé l`oreille de l`un des soldats venu à arrêter notre Sauveur. Notre Seigneur lui a dit qu`il n`est pas bon ce qu`il fait car „celui qui prend le sabre, va être tué par le sabre”, mais il l`a pardonné tout de suite. Mais c`est pas la même chose que l`on peut dire d`une autre faute de Saint Pierre, commise la même nuit, celle de avoir tourné le dos à la Vérité, pour plaire au monde, trois fois. Cette faute lui a été rappelée trois fois par Notre Sauveur, en répétant la question „M`aimes tu, Pierre, fils de Jonas?”. Même si le prêtre Hervé Benoît a touché vaguement à la première faute de Saint Pierre, ceux qui le condamnent, Msgr. Armand Maillard et le Cardinal Barbarin sont sur le pied de tomber dans la deuxième faute de celui-ci, bien plus grave. Je me demande ce que croit Son Excellence Petru Gherghel, sur ce sujet… Devons-nous faire des victimes de Bataclan (et aussi de „Colectiv”, le club roumain ou on a vu presque la même histoire et presque les mêmes signes) des héros? Ou, peut-être, que Dieu me pardonne, des saints?! En faisant la volonté du satan, qui veut que les hommes ne comprennent pas le message que Dieu leur adresse? Vous avez en bas la traduction des textes incriminés de ce témoin de Dieu.)

Vulturii (fără pene ai) morții îl iubesc pe necuratul!

De Hervé Benoît, preot catolic caterisit în urma acestui articol
În românește de Fratele M.I.

( Traduit apres: http://www.riposte-catholique.fr/riposte-catholique-blog/tribune/les-aigles-deplumes-de-la-mort-aiment-le-diable )

Am ajuns la un asemenea nivel de îndobitocire intelectuală și morală, încât trebuie să ne blindăm cu precauții înainte de a emite orice afirmație….

Vreau să le fie clar tuturor celor care vor fi șocați de titlul acestui articol, de conținutul său sau de profesia autorului, că am împlinit toate îndatoririle preoțești care îi privesc pe cei morți, pe cele publice, dar și pe cele particulare.

Pace celor morți și haideți să vorbim!

MAI ÎNTÂI: O LECTURĂ ÎN CHEIE MISTICĂ

Ideea circulă pe internet. Dar foarte moale, ca un fel de disonanță venită de foarte departe, ca un scârțâit al sistemului siderării colective. Nimeni nu vrea să se riște. Pentru că imediat vine replica, „apelul la ordine”: „Reacționarule!”, „Încuiatule!”, „Bigotule!”

Totuși, cineva trebuie să iasă în față și să vorbească. Și voi fi eu acela, pentru că am fost crescut, încă de la începuturile formării mele clericale, cu ascultarea de a „citi semnele timpului”.

Ce „semne”? Nu corpurile îngrămădite unele peste altele, nu străzile însângerate, nu țipetele răniților. Nu, vorbesc despre niște imagini subiacente, din planul secund, dar atât de puternice încât aproape că orbesc.

La ce am asistat? E ora 21 a aceastei funeste zile de vineri 13, la Bataclan. Citește în continuare

(DREPT LA) REPLICĂ (NEACORDAT)

Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

în editorialul dumneavoastră din 30 octombrie 2015, intitulat „Revoluție și literatură”, declarați generația literară al cărei lider sunt văzut ca fiind drept o generație minoră și imorală.

Articolul dumneavoastră este politic. Îl îndreptați împotriva generației mele și împotriva liderului ei (singurul care publică pe banii săi) dintr-o neînțelegere. Cosmin Dragomir, jurnalistul care a gestionat campania prin care Ziarul „Ring” l-a susținut pe Radu Aldulescu în disputa pe care acesta a avut-o cu USR nu este „omul meu”. De fapt nu este apropiatul meu, Citește în continuare