Category Archives: întrebări

Presa antisistem și exagerările ei

Din păcate, mulți dintre jurnaliștii ortodocsiști de pe internet se lasă prinși într-o capcană relativ ușor de evitat: dacă există o conspirație, atunci totul face parte din ea, par să spună ei. Și sunt alimentați cu tot felul de inepții, tocmai pentru a li se decredibiliza și cele în care au dreptate.

O să încerc să fac un top al acestor aiureli: Citește în continuare

Anunțuri

De la „fake news” la „fake reality”…

A mai apărut un termen în panoplia de manipulări prin limbaj a sioniștilor: „fake news” / „știri false”.

În lume s-a pornit o campanie „necruțătoare” de identificare și înfierare a producătorilor de „fake news”.

Cine finanțează această campanie? Sionistul George Soros, păpușarul homosexualilor și al emancipaților. (Surse: 12, 3, 4)

Am lucrat în presă ani buni și pot să afirm cu tărie: această acțiune este o manipulare sfruntată a unora care nu numai că fabrică știri false (cu toptanul), dar mai creează și realități false.

Cine e atât de prost încât să creadă că „femeia cu barbă” a câștigat pe drept Eurovisionul? Dar câte din astea nu sunt…

Credeți că or să ne lase să facem Referendumul pentru schimbarea articolului din Constituție privitor la familie?

Credeți că le pasă de Lege și de trei milioane de semnături?

După părerea mea, PSD-ul face ce a făcut de când a apărut: flașnetare de minciuni și promisiuni deșarte, ca să scoată un zgomot plăcut mulțimii. Dar nu vor organiza niciun referendum. Să dea Dumnezeu să nu fie așa!

Cât despre ce ne așteaptă la referendum, dacă acesta se va organiza, sioniștii, homosexualii și acoliții lor, fabricanți de „știri adevărate”, cu necinstea care îi caracterizează, o scriu cu mâna lor: se vor intermanipula ca să nu iasă la vot, în speranța că nu se va depăși pragul de 30% din electorat, necesar pentru validarea unui referendum…

Aceste „știri adevărate” (și cât ei de cinstite) sunt aceleași în întreaga lume și cuprind, bineînțeles, în Gabon ca și la New York, „drepturile homosexualilor”, promovarea metodelor anticoncepționale și a vaccinurilor, renunțarea la banii gheață, actele de identitate biometrice, constituirea unor organisme de guvernare mondială și incriminarea „naționaliștilor”, a „homofobilor” și a „extremiștilor religioși”.

Adică, înfiriparea unui sistem dictatorial teribil (cum nu a mai existat niciodată unul pe fața pământului) și a unui „om nou”, fără rasă, fără neam, fără religie, dar plin de patimi, un om robotizat, dezrădăcinat, sută la sută manipulabil, sută la sută înlocuibil (cu o mică excepție, desigur).

De la noi au fost acuzate deja de „știri false” câteva siteuri care, de fapt, nu fac altceva decât să reinformeze un public bombardat cu minciuni, prostie și pornografie. (Intenționat. Citiți „Protocoalele Înțelepților Sionului”.)

Pun aici câteva din aceste siteuri, cu scopul de a le face publicitate:

http://activenews.ro (probabil cel mai competent și mai activ dintre siteurile de reinformare)

http://fluierul.ro 

http://napocanews.ro

http://ortodoxinfo.ro (la care remarc totuși, ca minusuri, campania de denigrare a Părintelui Arsenie Boca și tendința unuia dintre redactori de a se război cu ceilalți „fabricanți de fake news” de pe piață, ca și cum el ar fi unicul deținător al Adevărului.)

http://vremuritulburi.com

Așadar… NU, acestea nu sunt siteuri de dezinformare, ci, cu micile excepții specificate mai sus, siteuri de reinformare a românilor, în urma dezinformării provocate de Sistem.

(Dar haideți să-i spunem și acestui „Sistem” pe nume: Imperiul Internaționalist Sionisto-Masonic.

Când am scris destul de cunoscutul meu poem „Manifest anarhist” – sau „România”, cum îi spun unii, plecând de la titlul unei părți a acestui poem -, în 1998, am descris foarte bine Sistemul acesta, fără să știu exact cine e în spatele lui. Eu credeam că sunt securiștii. Dar securiștii sunt și au fost doar un instrument. Nu înțelegeam de ce apăruse ProTv-ul și de ce urmăreau oamenii lui Sârbu declasarea intelectuală a românilor. Așa că „trăgeam” direct în ProTv, văzând în spatele acestui post o conspirație de îndobitocire securistă. Acum înțeleg de unde a venit, de fapt, această îndobitocire…

O să organizeze Liviu Dragnea Referendumul pentru Familie, spuneți?!… Sunt mai mult decât sceptic… Dar să îi lumineze Dumnezeu mintea și să îi dea curaj și să facă așa.)

Lupta pentru Familie = Lupta pentru Viitor

Trebuie să ne mobilizăm. Cum bine observa Bogdan Duca, Mass-Media Sistemului, adică mai toată Mass-Media, cu excepția activenews.ro, a ortodoxinfo.ro și a blogurilor noastre, o să tacă.

Trebuie să vorbim noi. E important ca fiecare să creeze și să difuzeze materiale.

Ideea pe care ar trebui mers, în opinia mea, e aceea de Viitor / Speranță / Ce le oferim copiilor noștri?… Dar nu e rea nici cea de Normalitate/Moralitate. E bine să le explicăm foarte clar românilor în ce va consta acest Referendum, care să sperăm că va avea loc. Iată o primă propunere de fluturaș sau afiș:

Elie Wiesel a fost un impostor?

Vă rog să urmăriți cele două filmulețe care urmează. Primul e tradus în română. Al doilea, care detaliază cele cuprinse în primul, este în engleză, cu traducere franceză. Urmează apoi două caricaturi, foarte sugestive:

 

Prietena Ioana Nițulescu mi-a sugerat să păstrez un anumit nivel moral și spiritual în această discuție, așa că am scos cele două caricaturi.

Femen – o creație a sioniștilor

Nu sunt nici nebune, nici (întru totul) posedate de diavol.

Sunt doar niște femei ușuratice plătite de sioniști ca să participe la cele mai triviale atacuri împotriva credinței și lumii creștine.

Sunt finanțate de sioniștii Jed Sunden și George Soroș și apărate în instanță de fostul lider al Uniunii Studenților Evrei din Franța!

Vă rog să urmăriți filmulețul de mai jos: 

Diuedonné M`bala M`bala – Mass Media (frg/ROsub)

Ce mai înseamnă libertatea de exprimare în lumea de azi? Cum manipulează Mass-Media în numele „corectitudinii politice”? Suntem controlați de un sistem politic sionist? Ce este manipularea prin limbaj? Ce înseamnă „rasist”, „antisemit”, „naționalist”, „ultrareligios”, „homofob”, „machist” etc etc? De ce au aceste cuvinte doar conotații negative? Cine le-a tot repetat, programatic, băgându-ne în cap că ele acoperă doar realități negative?
Cum au ajuns toți opozanții sionismului masonic internațional să fie persoane „controversate”? Ce înseamnă „controversat”? Plecând de la astfel de întrebări, într-o țară care se pretinde liberă și pretinde că respectă libertatea de exprimare a cetățenilor ei, Dieudonné, un comedian foarte talentat, de origine cameruneză, a ajuns… în pușcărie.
Merită să urmăriți acest filmuleț de un comic monstruos, dar care acoperă realități foarte triste…

Matthew Heimbach – un lider naționalist american îndrăgostit de Ortodoxie

E foarte urât – dar și foarte laș – gestul așa-zișilor legionari și așa-zișilor ortodocși care s-au dezis de Matthew Heimbach, liderul naționalist american care a purtat zilele trecute un tricou cu Corneliu Zelea Codreanu și a făcut o referire la Părintele Justin Pârvu.

Până la urmă, Matthew Heimbach nu e decât un tânăr care își apără identitatea și care îl caută pe Dumnezeu. Exagerările „rasiste” țin de specificul societății în care trăiește și de cultura acestei societăți, dar fondul și căutările sale duhovnicești sunt bune.

Câți dintre noi ar mai fi „antirasiști” dacă jumătate din populația României ar fi formată din rromi? Să îi aperi pe cei din neamul tău înseamnă să fii „rasist”? 

Mie Matthew Heimbach mi se pare un băiat curajos și cu o direcție de căutare bună, chiar dacă poate că exagerează în anumite chestiuni. Dar haideți să vedem exact unde și cât exagerează:

Patru rabini ne vorbesc despre Sionism

Crime ale iudeo-bolșevicilor asupra scriitorilor români

MIRCEA VULCĂNESCU, 1927

Impertinența fostului proletcultist care conduce Institutul Elie Wiesel frizează nebunia.

Cum altcândva, pe la 1950, versificatorul evreu A. Toma (Solomon Leibu Moscovici) îl scosese din manualele de literatură pe Tudor Arghezi, ca să se pună pe sine în locul său, șeful Institutului Elie Wiesel, evreul Alexandru Florian, vrea ca numele Liceului Mircea Vulcănescu din Sectorul 4 al Capitalei să fie schimbat. În „Ana Pauker”?

(Acest Florian e, cum spuneam, un fost politruc ceaușist: „Referindu-se la acest aspect tovarășul Nicolae Ceaușescu artată că „(…) Comunismul este doar chintesența cunoașterii, rodul marilor cuceriri ale științei și culturii, rezultatul acumulării și sintetizării a tot ceea ce a creat mai de preț mintea omului” – „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975)

Presupun că știm toți cine e Mircea Vulcănescu: un sociolog român prestigios din Interbelic care și-a dat viața, în Pușcăria de la Aiud, salvând un coleg de detenție.

Eu unul m-am săturat până peste urechi de exagerările evreilor. Ce au făcut ei și aliații lor, respectiv Hiroșima (75.000 de morți instantaneu, câteva sute de mii de victime), Nagasaki (35.000 de morți instantaneu, câteva sute de mii de victime), Katyn-ul (22.000 morți), Gulagul (sute de mii de morți),  temnițele din spațiul ex-comunist (sute de mii de morți și practici infernale – a se vedea Cazul Pitești sau execuțiile din China) au fost gesturi legitimate de război, iar ce am făcut noi (împinși de vântul istoriei) și aliații noștri au fost… crime de război. Chiar dacă ei au omorât și au năpăstuit mult mai mulți oameni decât aliații noștri…

Iată felul în care argumentează evreii, pe Wikipedia, „Holocaustul din România”:
„La recensământul din 1938 apar printre cetățenii români 756.930 de evrei. Conform lucrărilor lui Matatias Carp și Marius Mircu, între 1938 și 1941 au pierdut cetățenia română 387.407 evrei, fie că le fusese retrasă de guvernul Goga (circa 120.000 de persoane), fie că deveniseră cetățeni maghiari sau sovietici prin cedarea Transilvaniei de nord, Bucovinei de nord, ținutului Herța și Basarabiei (circa 270.000 persoane). În 1940, mai erau cetățeni români 369.523 de evrei. Conform lucrărilor Commisiei Wiesel, dintre evreii români din 1938, mai ales dintre cei deveniți apatrizi în 1938 și dintre cei bucovineni sau basarabeni, acuzați că ar fi susținut Uniunea Sovietică și că s-ar fi dedat la jafuri și cruzimi în dauna populației românești în 1940, au fost exterminați de statul român circa 140.000 (îndeosebi în Transnistria), în timp ce 130.000 au fost exterminați de Ungaria Horthystă în Transilvania de nord, fie direct, fie prin deportare în lagărele germane. În total au fost măcelărite 270.000 persoane (35% din populația evreiască română din 1938) și au devenit sovietice 136.250 (18% din populația evreiască română din 1938). Dintre cei 356.237 evrei români din 1952 (47% din populația evreiască română din 1938), până în 1956 au emigrat spre Palestina, Europa Occidentală și America 209.963 persoane, astfel că la recensământul din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt ruinate.”

După cum bine puteți vedea, în acest inventar nu există evrei care să-și fi schimbat numele și să se fi ascuns sub identitate românească, deși schimbările de nume dovedesc că aceasta a fost o practică obișnuită în epocă. Dar, oricum ar fi, ce mi se pare siderant e că între recensămintele din 1940 și 1952 diferența e de doar câteva mii de persoane – 369.523 versus 356.237 – în condițiile în care ne-au fost rupte din țară Basarabia și Bucovina de Nord… Dacă datele prezentate de Wikipedia sunt reale, „Holocaustul din România” e o exagerare. Dacă mergeți pe portalul francez al Wikipediei, veți avea aceeași surpriză, ceva scârțâie la nivelul cifrelor…

Dar haideți să vedem cum stau lucrurile în lumea literară, pe care eu unul cred că o cunosc destul de bine…

În mod normal, suferințele evreilor ar trebui să se vadă și în destinele scriitorilor evrei din România, după cum suferințele românilor se văd în destinele scriitorilor români care au trăit al doilea război mondial și urmările lui.

Ciudat! Niciun scriitor evreu de limbă română din România nu a fost omorât în lagăre sau deportat! Atunci cum rămâne cu… acest procent de „35% din populația evreiască română din 1938, măcelărită… în România”?

În privința SCRIITORILOR ROMÂNI care au fost omorâți, închiși, marginalizați, în propria lor țară, lucrurile sunt foarte clare (și exponențiale pentru suferința poporului român):

  • Nae Ionescumort după eliberarea din pușcăria de la Miercurea Ciuc
  • Mircea Vulcănescu – mort/omorât în pușcăria de la Aiud
  • Mihail Polihroniadeomorât în pușcăria de la Râmnicu Sărat
  • Ion Pillatmort/omorât în București
  • Mircea Streinulmort/omorât în București
  • Constant Tonegaru mort/omorât în București
  • Vasile Militaru – mort/omorât în pușcăria Ocnele Mari
  • Pr. Daniil (Sandu Tudor) – omorât în pușcăria de la Aiud
  • Anton Golopenția – mort/omorât în pușcăria Văcărești
  • Constantin Oprișan – mort/omorât în pușcăria Jilava
  • Valeriu Gafencu – mort în pușcăria de la Târgu Ocna
  • Pr. Florea Mureşan – mort/omorât în pușcăria de la Aiud
  • Radu Gyr (Radu Demetrescu) – 20 de ani de pușcărie
  • Nichifor Crainic (Dobre Ion) – 15 ani de pușcărie
  • Ernest Bernea15 ani de pușcărie
  • Traian Dorz – 15 ani de pușcărie
  • Petre Țuțea13 ani de pușcărie
  • Ion Caraion (Stelian Diaconescu) – 10 ani de pușcărie
  • Dumitru Stăniloae10 ani de pușcărie
  • Virgil Carianopol – 7 ani de pușcărie
  • Ion D. Sîrbu – 7 ani de pușcărie
  • Constantin Noica – 6 ani de pușcărie
  • IPS Bartolomeu Anania (Valeriu Anania) – 6 ani de pușcărie
  • Pr. Nicolae Steinhard (evreu convertit la creștinism) – 6 ani de pușcărie
  • Dinu Pillat – 5 ani de pușcărie
  • Vasile Voiculescu – 4 ani de pușcărie
  • Alice Voinescu – 3 ani de pușcărie
  • Ovidiu Papadima – 3 ani de pușcărie
  • Pr. Arsenie Boca (Zian Boca) – un an și jumătate de pușcărie, scoatere din monahism, urmărire permanentă
  • Ștefan Augustin Doinaș – un an de pușcărie
  • Mircea Eliade – câteva luni de pușcărie (1938), fugit din țară
  • Virgil Maxim – 20 de ani de pușcărie
  • Ioan Ianolide – 20 de ani de pușcărie
  • Zaharia Marineasa – 20 de ani de pușcărie
  • Cicerone Ionițoiu – 10 ani de pușcărie
  • Grigore Zamfiroiu – 10 ani de pușcărie
  • Vasile Netea – 8 ani de pușcărie
  • Andrei Ciurunga/Robert Cahuleanu (Robert Eisenbraun, german) – 10 ani de pușcărie
  • Maica Teodosia (Zorica Laţcu) – 4 ani de pușcărie
  • Pr. Nicodim Măndiță – un an de pușcărie
  • Hortensia Papadat-Bengescu – marginalizată, moare de foame în anii `50.
  • Aron Cotruș – fugit din țară
  • Eugen Ionescu – fugit din țară
  • Emil Cioran – fugit din țară
  • Ștefan Baciu – fugit din țară
  • Paul Goma – fugit din țară
  • Virgil Ierunca – fugit din țară
  • Monica Lovinescu – fugită din țară
  • Alexandru Monciu-Sudinski – fugit din țară
  • Lucian Blaga – scos din manuale, demis de la catedră, marginalizat
  • Tudor Arghezi (Ion Nae Theodorescu) – scos din manuale, marginalizat, atacat de (fiul lui) A. Toma (a se vedea lista cu scriitori evrei de mai jos). Evreul A. Toma, un autor stalinist de doi bani, va fi pus în manuale în locul lui.
  • Tudor Vianumarginalizat.
  • Dan Bottamarginalizat.
  • Emil Giurgiucamarginalizat și automarginalizat, în semn de dispreț față de realism-socialism.
  • Vladimir Streinu (Nicolae Iordache) – marginalizat.
  • Geo Dumitrescu marginalizat și automarginalizat (chiar dacă avea vederi „de stânga”)
  • Simion Stolnicu (Alexandru Botez) – marginalizat.

Etc etc etc (Voi face o listă exhaustivă, dar îmi trebuie timp pentru documentație, pentru că sunt foarte mulți cei care au suferit.)

Niciunul dintre acești autori nu a putut publica nimic în România din 1945 până în 1960.

Iată și o listă cu cei mai cunoscuți scriitori evrei din România:

Felix Aderca (Zelicu Froim Adercu)
Avram Axelrad (Avram Adolf Axelrad)
Camil Baltazar (Leibu Goldenstein)
Maria Banuș (Bănuș Maria Edel)
Aurel Baranga (Aurel Leibovici)
Isidor Birnberg
Max Blecher
H. Bonciu (Beniamin Haimovici)
Ion Călugăru (Ștrul-Leiba Croitoru)
Marcu Câmpeanu (Schönfeld)
Horia Carp (Hoișie Mihail)
Pas Sarina Casvan (Casvan Sara)
Sergiu Dan (Isidor Rotman)
A. Dominic (Reichman Avram)
Emil Dorian (Isidor Lustig)

Benjamin Fondane

    1. – (Benjamin Wecsler / B. Fundoianu) –

mort/omorât la Auschwitz, dar arestat de naziști în Franța, unde se stabilise în 1930

Enrik Furtună (Heinrich Pechelman)
Giordano (Berman Goldner)
Barbu Lăzăreanu (Avram Leizerovici)
Horia Liman (Lehman)
Luca B (Țală Avram Bernstein)
I. Ludo (Isac Iacovitz)
Henry Ionel Ioseph Massof
Millian Maximin (Pascu-Mendel Grimberg)
Marius Mircu (Israel Marcus)
Virgiliu Monda (Zeilic Moscovici)
Gellu Naum (mama – Rosa Gluck)
Paul Păun (Paúl Yvenez)
I. Peltz (Isac Nathan Peltz)
Ion Pribeagu (Isac Lazarovici)
Isaiia Răcăciuni (Isaia Beniamin Nacht)
Eugen Relgis (Eisig Siegler)
Ronetti-Roman (Aron Blumenfeld)
Teodor Rosen
Mihail Sebastian (Iosef Mendel Hechter) – mort în 1945, dar într-un accident de mașină.
Steuerman Rodion (Avram Iancu Rodion)
Emilia Tailler
A. Toma (Solomon Leibu Moscovici)
Andrei Tudor (Andrei Heinrich Raiber)
Tristan Tzara (Samuel Rosenstock)
Adrian Verea (Adolf Wechsler)
Leon Vero (Leib Vecsler)
Ilarie Voronca (Eduard Isidor Marcus)

Un mort, dar acesta a fost arestat ca scriitor evreu de limbă franceză, stabilit în Franța, niciun deportat, câțiva „exilați” la Paris sau în Elveția, dar dinainte de venirea la putere a forțelor naționaliste în Europa Centrală.

Cine a făcut un holocaust în România și împotriva cui a fost făcut?

După părerea mea, acest holocaust continuă, prin tot ce încearcă să facă Institutul Elie Wiesel împotriva luptătorilor anticomuniști.

Pur și simplu, acești indivizi vor să îl omoare pe martirul Mircea Vulcănescu a doua oară.

(P.S.: Sigur, rămâne să mi se spună că evreii nu au avut nicio legătură cu bolșevismul. Și rămâne să semneze această afirmație politrucul ceaușist Alexandru Florian, citând din Ana Pauker, Silviu Brucan/Saul Bruckner, Walter Roman, Iosif Chişinevschi și ceilalți

P.P.S.: Și bineînțeles că titlul exact al articolului meu ar trebui să fie „Crime ale iudeo-masoneriei împotriva românilor”, pentru că bolșevismul a fost doar un instrument. Și, apropo, chiar trebuie să vorbesc și despre ce s-a întâmplat cu scriitorii masoni – de pildă cu Sadoveanu, ajuns șef al Marii Adunări Naționale – în comunism…)

Completare la „Bolile de inimă sunt mai periculoase decât cancerul”

Urmare de la: „Bolile de inimă – mai periculoase decât cancerul…”

Azi, mergând la servici, trec pe sub același pod.

De când am plecat de acasă am simțit că o să primesc o lecție.

Pe centură, în fața mea, e o mașină albă, condusă de o persoană ezitantă. Și mașina de ieri a fost tot albă. La giratoriul unde se desface drumul spre Noua, mașina face dreapta, pe acest drum, iar eu știu exact ce va urma.

Merg în urma mașinii albe, încet și spășit, să-mi primesc lecția.

Și, într-adevăr, mașina albă, un Chevrolet, nu acordă prioritate mașinii care vine din față – o dubiță neagră, exact ca aceea pe care o avusem eu în spate, ieri seară. Dar dubița aceasta oprește și îl lasă pe șoferul ezitant și neștiutor să treacă, fără să îi facă șicane, exact cum ar fi trebuit să procedez și eu, ieri. Las să treacă dubița și apoi trec și eu.

E evident că am primit o lecție de la Dumnezeu, care îmi cere să mă port cu răbdare și înțelegere față de toți oamenii, indiferent de greșelile lor.

„Bolile de inimă – mai periculoase decât cancerul…”

Eu unul nu mai am aceeași râvnă în urmărirea „Conspirației Mondiale”. E evident că această conspirație există și e condusă de necuratul, dar nu a existat ea, oare, încă de la căderea unei părți dintre îngerii cerului?

Nu asta e problema. Nu asta trebuie să fie problema noastră. Pentru zece oameni curați la inimă, Dumnezeu ar fi salvat Sodoma. Problema cea adevărată e faptul că inimile noastre sunt tot mai murdare, iar oameni sfinți sunt tot mai puțini.

Eu lucrez la Brașov și locuiesc la intrare în Tărlungeni. Când merg acasă trec pe sub un pod peste care trece calea ferată. De fapt, acesta e drumul care merge din Cartierul Noua spre Centura Brașovului.

Tunelul de sub podul acesta e foarte prost făcut, drumul se îngustează într-o singură bandă, deși ar fi fost loc destul pentru două, așa că șoferii care vin dinspre centură sunt obligați printr-un semn să le dea prioritate celor care vin dinspre Noua. Azi, plecând de la servici spre casă, destul de încărcat negativ, pentru că nu am un servici chiar ușor, o mașină venind din sens opus nu mi-a dat prioritate. Nu am avut nicio ezitare, și m-am băgat și eu, claxonând, cumva la limită, dar mai mult ca să-i dau o lecție șoferului din sens opus.

Aveam să văd curând că era o șoferiță, tânără și ezitantă, și că s-a speriat mai mult decât era cazul, acroșând, sper că ușor, marginea tunelului. Nu m-am oprit, pentru că nici nu aveam cum, și nici nu m-am întors, deși probabil că ar fi trebuit să vorbesc cu fata respectivă. Am mers pe ideea că a primit o lecție și că asta o poate feri în viitor de ceva mai rău. Dar nu cred că am făcut bine, deși o anumită experiență din trecut, cu o șoferiță care a ajuns să-și omoare din greșeală niște prieteni, m-ar cam îndreptăți să zic asta…

Până la urmă, întâmplarea de azi nu a făcut decât să îmi arate cât de împietrită și rea e inima mea…

Iar eu sunt un om care a stat prin mănăstiri, care a făcut metanii, care a stat la privegheri și la slujbe lungi…

Am primit și eu multe astfel de „lecții”, dar ele nu ar fi trebuit, cred, să mă facă să devin (și eu) aspru și necruțător. Dumnezeu s-o ajute pe fătuca asta să îi fie bine în toate, să conducă atent și să se mântuiască.

Acestea sunt probleme mai mari decât Noua Ordine Mondială și Illuminati.

Illuminati nu sunt decât o sectă satanistă, cum au existat atâtea, în toate timpurile.

Își dresează copii de mici să fie pioni fideli ai cauzei lor și au un plan care se succede din generație în generație. Domeniile pe care le vizează și vor să le controleze sunt Mass-Media, Finanțele, Politica și Armata. Utilizează sacrificiile rituale umane în două scopuri – pentru înspăimântare și controlul minții și pentru invocarea necuratului.

Se întâlnesc de trei ori pe săptămână, noaptea, și își săvârșesc ritualurile și porcărioarele lor. Cel mai mare rău și-l fac lor, sufletelor lor.

Iar astfel de mișcări sataniste au existat dintotdeauna. Ba chiar au fost mult mai puternice decât cele de azi. Nu cred că ar putea cineva să compare ce se întâmplă azi în lume cu ce se întâmpla în Imperiul Roman pe vremea lui Nero sau a lui Dioclețian.

Nebunia antiumană care e răspândită azi în lume de toate aceste forțe masonice a mai existat, a mai stăpânit lumea. Cu ce diferă masonii de azi de meșterii (templului!) cărora Domnul Hristos le-a spus: „Nu mă credeți, pentru că tatăl vostru este diavolul și voi ai lui sunteți!”?…

Nu asta e problema noastră. Problema suntem noi, creștinii sau pretinșii creștini. Să ne uităm un pic în jurul nostru. Câți dintre noi mai cred cu adevărat? Ce e cu scandalurile astea homosexuale în Biserică și de ce nu se iau măsuri împotriva celor învinuiți? Nu e evident că un homosexual nu poate intra în Altar?

Asta e durerea, dragii mei prieteni. Nu mai sunt creștinii de altădată. Și de asta va și veni, într-o zi, sfârșitul… Pentru zece oameni Dumnezeu ar fi salvat Sodoma, dar acei oameni nu au fost de găsit…

Lupta împotriva păcatului personal e mai mare decât lupta împotriva (conducerii) lumii. Și e, de fapt, adevărata luptă împotriva necuratului.

Pentru că, într-adevăr, metaforic vorbind, bolile de inimă chiar sunt mai periculoase decât cancerul.

Completare (21.07.2017):

Azi, mergând la servici, trec pe sub același pod.

De când am plecat de acasă am simțit că o să primesc o lecție.

Pe centură, în fața mea, e o mașină albă, condusă de o persoană ezitantă. Și mașina de ieri a fost tot albă. La giratoriul unde se desface drumul spre Noua, mașina face dreapta, pe acest drum, iar eu știu exact ce va urma.

Merg în urma mașinii albe, încet și spășit, să-mi primesc lecția.

Și, într-adevăr, mașina albă, un Chevrolet, nu acordă prioritate mașinii care vine din față – o dubiță neagră, exact ca aceea pe care o avusem eu în spate, ieri seară. Dar dubița aceasta oprește și îl lasă pe șoferul ezitant și neștiutor să treacă, fără să îi facă șicane, exact cum ar fi trebuit să procedez și eu, ieri. Las să treacă dubița și apoi trec și eu.

E evident că am primit o lecție de la Dumnezeu, care îmi cere să mă port cu răbdare și înțelegere față de toți oamenii, indiferent de greșelile lor.

Am nevoie de inima ta…

Prefață la o poezie de dragoste…

În ziua de azi relațiile dintre bărbați și femei s-au deteriorat atât de mult, încât rostul unei poezii „de dragoste” a devenit incert. 

Ce sens mai au toate aceste cuvinte, când între oameni nu mai există nicio urmă de comunicare adevărată, nicio deschidere sufletească?

Sigur, asta e perspectiva mea, a unui om care a divorțat o dată și se află în pragul celui de-al doilea divorț. Dar câți oameni nu sunt în situația mea acum și cum era cu două generații în urmă! Câți dintre noi au bunici divorțați?!

Încetul cu încetul, legătura altădată de nezdruncinat a iubirii a început să se sfărâme.

Au contribuit la asta: mass-media și internetul, care ne fac tot mai puțin comunicativi și tot mai puțin atenți la celălalt.

Sunt, apoi, avorturile și celelalte metode contraceptive, care distrug însăși rațiunea de a fi, însuși sensul unui mare număr de legături de dragoste.

Și mai sunt și mințile pervertite ale unor auto-socotiți „luminați” care, în numele unor idei extrem de discutabile (poluare, suprapopulare etc) împing omenirea la sinucidere, luptând împotriva familiei și a nașterii de copii.

Ce sens mai are o poezie de dragoste?

Poezia care urmează nu mai are destinatară. A fost scrisă pentru cineva, dar… ce sens mai are? Mai există, pentru mine, dragoste?

Ce sens mai are o poezie de dragoste… fără sens?

Nu m-am considerat niciodată un „scriitor”. Nu am scris literatură ca să scriu literatură. Postez, totuși, pe blogul meu această poezie, în ideea că ea a avut, cândva, o destinatară. Și o mai public și pentru că ridicolul acestei situații, altcândva banală – a scrie / a publica o poezie de dragoste – mă atrage. Un scriitor de versuri e, oricum, un personaj cam ridicol. Dar ce înseamnă acest „ridicol”, până la urmă? Inadaptat? Sentimental? Visător? Naiv?

Cea din urmă e sigură. Pentru că o poezie de dragoste nu are sens. Cu o poezie de dragoste nu poți cuceri, astăzi, inima unei femei… (Sau: aș vrea să o cunosc pe femeia pe care o mai poți cuceri cu o poezie de dragoste…)

Dar să trecem la fapte:

 

Am nevoie de tine, de inima ta…

 

Pentru că iarna va veni și totul va îngheța,
Pentru că noaptea e aici, fără să putem spune ceva,
Pentru că totul se va duce, se va îndepărta…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Am nevoie de tine, pentru că e trist să mergi singur pe drum.
Am nevoie de tine, pentru că am atâtea să îți spun…
Am nevoie de tine, pentru că totul se va duce, se va îndepărta…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Am nevoie de tine, îți spun, pentru că îmbătrânesc.
Am nevoie de tine, pentru că tu mă poți învăța să iubesc.
Am nevoie de tine, pentru că trecutul nu se poate schimba…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu mă alunga…
Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu mă lăsa…
Ascultă-mă, am nevoie de tine, nu te înstrăina…
Am nevoie de tine, de inima ta.

Fenomenul Baştovoi

Astăzi, la lansarea volumului „Antiparenting” la Braşov, s-a văzut clar în ce constă reuşita celui mai citit scriitor român în viață. Succesul Părintelui Savatie ține de candoare, iar vorba „un adult creativ este un copil care nu a murit” pare spusă anume pentru Sființia Sa. Mâine, la Sala Sporturilor din Braşov, de la ora 18, Părintele va susține şi o conferință. El e, pe merit, singurul scriitor din România care poate umple o astfel de sală. Păcat că e uneori influențat (vag, ce-i drept) de teoriile antiromâneşti care sunt vânturate din vreme în vreme pe la Chişinău…

Prezența Duhului Sfânt în Biserică

Am fost astăzi la sfințirea subsolului/paraclisului Bisericii din Sânpetru/Brașov.

Sfințirea a fost făcut de Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Când am intrat în altar am simțit foarte puternic prezența Duhului Sfânt.

Îi îndemn pe toți cei care au decis să nu mai frecventeze bisericile să ia în considerație această mărturie a mea.

Părerea mea e că ei transformă niște dispute teologice într-un capăt de țară, dar în Biserica Ortodoxă nu s-a întâmplat nimic dezastruos sau iremediabil.

 

O sută de zile la Athos

ianus-marius-o-suta-de-zile-la-athos-15233Mi-a apărut o nouă carte. O puteți comanda aici. Doamne ajută să fie de folos tuturor celor care o vor citi!

Atelierul de Publicitate al Editurii Garofina

În Brașov, pe Bulevardul 15 Noiembrie, la numărul 48 (peste drum de Biserica Sfântul Gheorghe de la Patria), am deschis un atelier de producție publicitară. Primesc comenzi și pe internet, la: marius.ianus@gmail.com 

Blogul atelierului: http://garofina.wordpress.com   Doamne ajută!
20150101_165633

Americanii au reușit! Să încercăm și noi.

Cum bine a spus Părintele Ioan Istrati, Victoria tandemului Trump/Pence în America a însemnat reacția creștinilor din State împotriva lucrurilor care se petrec în lume. Să încercăm și noi. Oricât de contestat ar fi Marian Munteanu, e singurul candidat care are un discurs creștinesc. Iar acest tip de discurs nu se poate imita.

Alianța Noastră România strânge semnături

Cei din București pot semna la cortul din Piața Universității.

Cei care pot aduce mai multe semnături sau cei din localități unde nu sunt corturi electorale pot descărca formularele de aici: http://www.aliantanoastra.ro/alianta/semnaturi/

Haideți să ne mobilizăm un picuț! Mai avem exact o săptămână.

Integrala Ianuș: Poezia

A se comanda aici: http://m.librariasophia.ro/carti-Integrala-Ianu%C5%9F-Poezia-Ianu%C8%99-Marius-so-14255.htmlintegrala-ianus-poezia

Câteva gânduri despre Marian Munteanu

marian-munteanu-vine-cu-un-mesaj-exceptional-dupa-25-de-ani-pentru-tinerii-de-azi-videoAm văzut că s-au repezit iar detractorii (pentru a câta oară?!) asupra lui Marian Munteanu.

Ca să limpezesc un pic lucrurile, aș vrea să aduc și eu o mică mărturie asupra lui.

L-am văzut o singură dată, în holul Facultății de Litere și m-a învăluit într-o privire plină de tristețe și de dragoste.

Este omul în care am sperat – o parte din cei din generația mea și întreaga generație dinaintea ei. Iar acum iată că speranța renaște.

Au căutat să-i distrugă imaginea prin toate minciunile și înscenările posibile. (De cea cu Virgil Măgureanu și-a dat seama, din păcate, cam târziu…)

Nu pot să nu remarc apariția acestor noi atacuri furibunde și complet dezaxate, provenite de la oameni cu care Munteanu nu a avut absolut nimic de împărțit, tocmai în Postul cel Mare…

Cum va fi, atunci, în Săptămâna Patimilor?

P.S.: Acum aflu că detractorii au câștigat această luptă. Sper că nu și războiul. Marian Munteanu va avea înțelepciunea, cred, să candideze pentru o altă formațiune politică, una mai creștină și mai naționalistă decât PNL-ul.

Către o Românie creștină și românească? Doamne dă!

Marian-Munteanu-Drumul-Crucii-Foto-Dinu-LazarSă fim uniți fraților, că altă șansă ca asta cine știe când mai prindem noi…!

De asta aveam nevoie: de un lider.

Haideți să încercăm unirea tuturor forțelor creștin-naționaliste sub Marian Munteanu. Să lase fiecare de la el câte puțin și să fim una.

 

Oana Stănciulescu – contorsionism marca Paul Cernat?

Sub presiunea atacurilor iudeilor și celor aserviți lor, Oana Stănciulescu a cedat. Iată ce afirmă aceasta pe blogul ei: „Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990” (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”

Felul în care a ajuns să se căciulească în fața talmudiștilor e lamentabil.

Încep să cred că „Scandalul Oana Stănciulescu” a fost fabricat de securiști ca să le dovedească evreilor „buna-credință” a românilor…

Până una alta, Oana Stănciulescu a ales o poziție de contorsionistă, ca și cea a lui Paul Cernat, ajuns victimă și acuzator în aceeași dispută. Mie unuia mi-ar fi rușine. O rușine cumplită… Mai ales că știu că acele crime abominabile clamate de contorsionista noastră au fost făcute, de fapt, împotriva legionarilor, iar răspunsul lor nu a fost nici pe departe la fel de sângeros ca atacul iudeo-masoneriei. (Prigoana dementă, dusă până dincolo de moarte, în care sacrilegii de felul acidului sulfuric aruncat pe cadavre, al arderilor de vii și al cadavrelor expuse în piețele orașelor sunt doar câteva amănunte…)

Lista unor noi trădători de neam…

În procesul de intenție intentat de presa aservită Oanei Stănciulescu s-a întâmplat și un lucru bun. Am aflat și noi cine sunt susținătorii iudeilor, în încercarea lor de a ne despărți de elita culturală și morală a acestei țări din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial (Noica, Eliade, Gyr, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Haig Acterian, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și toți ceilalți).

Ce vedem pe lista trădătorilor? O grămadă de nume de străini (probabil iudei), plus niște preso-nulități cunoscute deja ca atare: Liviu Antonesei, pornograf, scriitor de mâna a treia, Caius Dobrescu, turnător, scriitor de mâna a treia, Daniel Cristea Enache, cronicar-tonomat (1 și 2), Daniel Vighi, scriitor de mâna a patra, Norman Manea, iudeu etc etc. Singura persoană, între cele cunoscute mie, a cărei prezență pe acea listă nu o înțeleg e Gianina Cărbunariu. Gianina, ce se întâmplă cu tine? Ești evreică? Sau cum te-au prostit trădătorii ăștia nerușinați?!

Și ce va urma după această vânătoare de legionari? O vânătoare a tuturor creștinilor din România?

Mi s-a întâmplat și mie, recent, să fiu atacat și stigmatizat de acest tăvălug iudaic. Înțeleg perfect situația Oanei Stănciulescu și îi doresc putere de a răzbate și a învinge. Să o susținem, fraților! Chiar dacă aceasta s-a dovedit o contorsionistă dispusă să-i pupe în bot pe iudei și să calce în picioare, încă o dată, cadavrele martirilor Mișcării Legionare… și probabil că avem de-a face cu un caz inventat (de securiști?), povestea rămâne în discuție.

„Și așa-mi vine câte-un gând / să plec pe păduri cântând”

Mai țineți minte cât am mers acum câțiva ani cu crucea în spate?
Sunt convins, mulți dintre voi își amintesc. Am făcut atunci două drumuri încrucișate, însumând un pic peste 700 de km, de-a lungul și de-a latul țării, numai pe jos, închipuind o cruce pe harta României. Am scris istoria acestui pelerinaj în „Gânduri de pe drumul crucii mele”.

Între timp am aflat că nu am fost singurul. Nu, nu a fost Peter Hurley primul, pentru că el nu și-a făcut pelerinajul cu crucea în spate, chiar dacă a scris apoi o carte intitulată „Drumul crucilor”. În ea e vorba de crucile întâlnite pe drum, la tot pasul, care l-au impresionat. Chiar dacă și Peter a mers pe jos, un alt om mi-a luat-o înainte, un român: Olimpiu Ioan Luca. Acesta a făcut, în anul 1992, în două tranșe, cu o cruce în spate, un drum și mai lung decât al meu: Chișinău – Bacău – București, apoi București – Brașov – Târgu Mureș – Bistrița – Vatra Dornei – Suceava – Putna – Suceava – Ceahlău – Iași – Sculeni – Chișinău. Asta se înțelege din harta drumului său, așa cum e ea ilustrată chiar pe piatra sa de mormânt. Cu linie întreruptă vedeți drumul pe care plănuia să-l facă, unul în care să cuprindă întreaga țară!

M-a prins acum, poate de la creștinul dacist Olimpiu Ioan Luca, gândul de a face și eu o cruce mai mare, mai serioasă. Parcă văd că o să stau să mă gândesc un an, doi, trei… iar apoi o să pornesc la drum 🙂

La finalul postării puteți vota dacă mă îndemnați să fac sau nu acest nou pelerinaj cu o cruce în spate (două mii de kilometri / două luni și ceva de mers) și puteți vedea poze din pelerinajul deja făcut. Iar aici vedeți planul noului pelerinaj: Citește în continuare