Category Archives: întrebări

Fenomenul Baştovoi

Astăzi, la lansarea volumului „Antiparenting” la Braşov, s-a văzut clar în ce constă reuşita celui mai citit scriitor român în viață. Succesul Părintelui Savatie ține de candoare, iar vorba „un adult creativ este un copil care nu a murit” pare spusă anume pentru Sființia Sa. Mâine, la Sala Sporturilor din Braşov, de la ora 18, Părintele va susține şi o conferință. El e, pe merit, singurul scriitor din România care poate umple o astfel de sală. Păcat că e uneori influențat (vag, ce-i drept) de teoriile antiromâneşti care sunt vânturate din vreme în vreme pe la Chişinău…

Prezența Duhului Sfânt în Biserică

Am fost astăzi la sfințirea subsolului/paraclisului Bisericii din Sânpetru/Brașov.

Sfințirea a fost făcut de Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Când am intrat în altar am simțit foarte puternic prezența Duhului Sfânt.

Îi îndemn pe toți cei care au decis să nu mai frecventeze bisericile să ia în considerație această mărturie a mea.

Părerea mea e că ei transformă niște dispute teologice într-un capăt de țară, dar în Biserica Ortodoxă nu s-a întâmplat nimic dezastruos sau iremediabil.

 

Cununia

Isaia dănțuiește…

nunta7

O sută de zile la Athos

ianus-marius-o-suta-de-zile-la-athos-15233Mi-a apărut o nouă carte. O puteți comanda aici. Doamne ajută să fie de folos tuturor celor care o vor citi!

Atelierul de Publicitate al Editurii Garofina

În Brașov, pe Bulevardul 15 Noiembrie, la numărul 48 (peste drum de Biserica Sfântul Gheorghe de la Patria), am deschis un atelier de producție publicitară. Primesc comenzi și pe internet, la: marius.ianus@gmail.com 

Blogul atelierului: http://garofina.wordpress.com   Doamne ajută!
20150101_165633

Americanii au reușit! Să încercăm și noi.

Cum bine a spus Părintele Ioan Istrati, Victoria tandemului Trump/Pence în America a însemnat reacția creștinilor din State împotriva lucrurilor care se petrec în lume. Să încercăm și noi. Oricât de contestat ar fi Marian Munteanu, e singurul candidat care are un discurs creștinesc. Iar acest tip de discurs nu se poate imita.

Alianța Noastră România strânge semnături

Cei din București pot semna la cortul din Piața Universității.

Cei care pot aduce mai multe semnături sau cei din localități unde nu sunt corturi electorale pot descărca formularele de aici: http://www.aliantanoastra.ro/alianta/semnaturi/

Haideți să ne mobilizăm un picuț! Mai avem exact o săptămână.

Integrala Ianuș: Poezia

A se comanda aici: http://m.librariasophia.ro/carti-Integrala-Ianu%C5%9F-Poezia-Ianu%C8%99-Marius-so-14255.htmlintegrala-ianus-poezia

Câteva gânduri despre Marian Munteanu

marian-munteanu-vine-cu-un-mesaj-exceptional-dupa-25-de-ani-pentru-tinerii-de-azi-videoAm văzut că s-au repezit iar detractorii (pentru a câta oară?!) asupra lui Marian Munteanu.

Ca să limpezesc un pic lucrurile, aș vrea să aduc și eu o mică mărturie asupra lui.

L-am văzut o singură dată, în holul Facultății de Litere și m-a învăluit într-o privire plină de tristețe și de dragoste.

Este omul în care am sperat – o parte din cei din generația mea și întreaga generație dinaintea ei. Iar acum iată că speranța renaște.

Au căutat să-i distrugă imaginea prin toate minciunile și înscenările posibile. (De cea cu Virgil Măgureanu și-a dat seama, din păcate, cam târziu…)

Nu pot să nu remarc apariția acestor noi atacuri furibunde și complet dezaxate, provenite de la oameni cu care Munteanu nu a avut absolut nimic de împărțit, tocmai în Postul cel Mare…

Cum va fi, atunci, în Săptămâna Patimilor?

P.S.: Acum aflu că detractorii au câștigat această luptă. Sper că nu și războiul. Marian Munteanu va avea înțelepciunea, cred, să candideze pentru o altă formațiune politică, una mai creștină și mai naționalistă decât PNL-ul.

Către o Românie creștină și românească? Doamne dă!

Marian-Munteanu-Drumul-Crucii-Foto-Dinu-LazarSă fim uniți fraților, că altă șansă ca asta cine știe când mai prindem noi…!

De asta aveam nevoie: de un lider.

Haideți să încercăm unirea tuturor forțelor creștin-naționaliste sub Marian Munteanu. Să lase fiecare de la el câte puțin și să fim una.

 

Oana Stănciulescu – contorsionism marca Paul Cernat?

Sub presiunea atacurilor iudeilor și celor aserviți lor, Oana Stănciulescu a cedat. Iată ce afirmă aceasta pe blogul ei: „Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990” (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”

Felul în care a ajuns să se căciulească în fața talmudiștilor e lamentabil.

Încep să cred că „Scandalul Oana Stănciulescu” a fost fabricat de securiști ca să le dovedească evreilor „buna-credință” a românilor…

Până una alta, Oana Stănciulescu a ales o poziție de contorsionistă, ca și cea a lui Paul Cernat, ajuns victimă și acuzator în aceeași dispută. Mie unuia mi-ar fi rușine. O rușine cumplită… Mai ales că știu că acele crime abominabile clamate de contorsionista noastră au fost făcute, de fapt, împotriva legionarilor, iar răspunsul lor nu a fost nici pe departe la fel de sângeros ca atacul iudeo-masoneriei. (Prigoana dementă, dusă până dincolo de moarte, în care sacrilegii de felul acidului sulfuric aruncat pe cadavre, al arderilor de vii și al cadavrelor expuse în piețele orașelor sunt doar câteva amănunte…)

Lista unor noi trădători de neam…

În procesul de intenție intentat de presa aservită Oanei Stănciulescu s-a întâmplat și un lucru bun. Am aflat și noi cine sunt susținătorii iudeilor, în încercarea lor de a ne despărți de elita culturală și morală a acestei țări din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial (Noica, Eliade, Gyr, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Haig Acterian, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și toți ceilalți).

Ce vedem pe lista trădătorilor? O grămadă de nume de străini (probabil iudei), plus niște preso-nulități cunoscute deja ca atare: Liviu Antonesei, pornograf, scriitor de mâna a treia, Caius Dobrescu, turnător, scriitor de mâna a treia, Daniel Cristea Enache, cronicar-tonomat (1 și 2), Daniel Vighi, scriitor de mâna a patra, Norman Manea, iudeu etc etc. Singura persoană, între cele cunoscute mie, a cărei prezență pe acea listă nu o înțeleg e Gianina Cărbunariu. Gianina, ce se întâmplă cu tine? Ești evreică? Sau cum te-au prostit trădătorii ăștia nerușinați?!

Și ce va urma după această vânătoare de legionari? O vânătoare a tuturor creștinilor din România?

Mi s-a întâmplat și mie, recent, să fiu atacat și stigmatizat de acest tăvălug iudaic. Înțeleg perfect situația Oanei Stănciulescu și îi doresc putere de a răzbate și a învinge. Să o susținem, fraților! Chiar dacă aceasta s-a dovedit o contorsionistă dispusă să-i pupe în bot pe iudei și să calce în picioare, încă o dată, cadavrele martirilor Mișcării Legionare… și probabil că avem de-a face cu un caz inventat (de securiști?), povestea rămâne în discuție.

„Și așa-mi vine câte-un gând / să plec pe păduri cântând”

Mai țineți minte cât am mers acum câțiva ani cu crucea în spate?
Sunt convins, mulți dintre voi își amintesc. Am făcut atunci două drumuri încrucișate, însumând un pic peste 700 de km, de-a lungul și de-a latul țării, numai pe jos, închipuind o cruce pe harta României. Am scris istoria acestui pelerinaj în „Gânduri de pe drumul crucii mele”.

Între timp am aflat că nu am fost singurul. Nu, nu a fost Peter Hurley primul, pentru că el nu și-a făcut pelerinajul cu crucea în spate, chiar dacă a scris apoi o carte intitulată „Drumul crucilor”. În ea e vorba de crucile întâlnite pe drum, la tot pasul, care l-au impresionat. Chiar dacă și Peter a mers pe jos, un alt om mi-a luat-o înainte, un român: Olimpiu Ioan Luca. Acesta a făcut, în anul 1992, în două tranșe, cu o cruce în spate, un drum și mai lung decât al meu: Chișinău – Bacău – București, apoi București – Brașov – Târgu Mureș – Bistrița – Vatra Dornei – Suceava – Putna – Suceava – Ceahlău – Iași – Sculeni – Chișinău. Asta se înțelege din harta drumului său, așa cum e ea ilustrată chiar pe piatra sa de mormânt. Cu linie întreruptă vedeți drumul pe care plănuia să-l facă, unul în care să cuprindă întreaga țară!

M-a prins acum, poate de la creștinul dacist Olimpiu Ioan Luca, gândul de a face și eu o cruce mai mare, mai serioasă. Parcă văd că o să stau să mă gândesc un an, doi, trei… iar apoi o să pornesc la drum 🙂

La finalul postării puteți vota dacă mă îndemnați să fac sau nu acest nou pelerinaj cu o cruce în spate (două mii de kilometri / două luni și ceva de mers) și puteți vedea poze din pelerinajul deja făcut. Iar aici vedeți planul noului pelerinaj: Citește în continuare

Impresii de la o înfățișare pierdută

Fratele Gabriel îmi cere să îi comunic impresiile mele de la ședința de judecată la care am luat parte la Înalta Curte de Casație și Justiție. Îi fac pe plac, dacă tot insistă, deși nu ar fi mare lucru de spus, iar eu sunt sătul până peste cap de procese

Iată cum au decurs lucrurile: m-am întâlnit cu Gabriel Barbir și cu finul său, Ciprian, în fața Teatrului Național. Citește în continuare

Manipularea prin limbaj și Legea împotriva defăimării

Bucovina Profundă semnalează un fapt siderant: în vreme ce legea sa „antidefăimare” este promovată de Parlament, Dragnea, inițiatorul ei, este premiat de Congresul Evreiesc European cu titlul „Compasul Ierusalimului”. Compasul e un simbol al masonilor, așa că e evident că „băieții” au început să lucreze pe față.

Ce este această „lege împotriva calomniei” dacă nu încununarea manipulării prin limbaj la care sunt supuși naționaliștii neevrei de către iudeomasoni și cei dresați de ei?…

Patriotismul a devenit… xenofobie și rasism!
Ura față de păcatul sodomiei a devenit homofobie!
Dragostea față de Dumnezeu și Biserica Sa a devenit… bigotism!
Dorința de a nu mai fi manipulați și îndepărtați de Dumnezeu a devenit…
antisemitism!

(Eu nu sunt xenofob: aduceți primul străin care trece prin România la mine și îi dau o bere! Nu sunt de acord ca el să se stabilească în România și să mai aducă cine știe câți de-ai lui după el. Asta e altceva. Dar dacă e vorba să stea o vreme în țara mea, să fie binevenit! Ăsta e rasism?!)

Potrivit acestei legi iudeo-masonice, niciun om nu mai poate fi mustrat de nimeni, orice nu ar face!

Iar primii care ar cădea retrospectiv sub incidența acestei legi ar fi profeții
Vechiului Testament, apoi Sfântul Ioan Botezătorul – „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să vină?!” și, Doamne iartă!, însuși Mântuitorul Hristos, Fiul Lui Dumnezeu! – „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!…”, „Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el.” (Ioan 8, 44)

În consecință, aceasta este o nouă lege pro păcat și împotriva Lui Dumnezeu! Și probabil că va fi folosită doar ca unealtă împotriva noastră, a „antisemiților”. Și aici trebuie să precizez: am o admirație foarte mare pentru evreii creștini, dar cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu dintre ei, majoritatea lor, nu îmi plac deloc.

Internauții strâng semnături ca „să-l blocheze pe Dragnea”. Vor reuși?

Scrisoare deschisă unui cronicar-tonomat

Dragă Daniel, nu demult, în vremea distrugerii definitive și iremedaibile a presei românești, a făcut carieră o expresie extraordinară: „jurnalist-tonomat”. Expresia a fost inventată de oamenii politici și îi descrie perfect pe acei ziariști în care dacă bagi un ban, „cântă” ce vrei tu.

Tu când ai ajuns un cronicar-tonomat, Daniel? Citește în continuare

Catolicismul francez e la pământ! Ferească Sfântul!

Îngrozitor!

Arhiepiscopul catolic al Luxemburgului a semnat un protocol al ONG-urilor sodomiștilor!!!

Să privim și reclama de-a dreptul păgână pe care și-o face „La Croix”, „Crucea”, publicație oficială a catolicismului francez.
„Crucea nu e numai ceea ce credeți!” (un om cu aparență de călugăr pare să facă metanii, dar, de fapt, el urmărește un meci de fotbal…): http://www.ultimedia.com/deliver/generic/iframe/mdtk/01836272/src/l08ukq/zone/1/showtitle/1/

Iar fostul președinte Sarkozy s-a sucit și s-a răsucit, până a spus-o pe șleau: e de acord cu Legea Taubira, cea care le-a adus francezilor „căsătoriile” sodomiste, în întregul ei, adică până și cu dreptul sodomiștilor la adopție!!! ( Marion Maréchal-Le Pen, care îmi e tot mai simpatică, îi dă peste nas, și bine face. „Care e subiectul în care Sarkozy n-ar fi trădat?” : https://www.youtube.com/watch?v=J3wKMivxseY )

Doamne, Dumnezeule mare ferește-ne să ajungem la asta!!!

Apără țara noastră și fă să rămână cu adevărat creștină pentru totdeauna!

INCREDIBIL!!! Vaticanul face campanie pentru o religie unică…

La început am crezut că e vorba de o nouă minciună a sectarilor, de un nou clip făcut din petice anume ca să arate că Papa Francisc e profetul mincinos despre care ne vorbește Apocalipsa. Am scotocit internetul de zeci de ori și am găsit că… trist dar adevărat, videoclipul care urmează, care propune un sincretism religios bizar, antihristic, e al Vaticanului. Oficial. DOAMNE FEREȘTE! Am găsit trimiterea la el într-o pagină oficială… INCREDIBIL!!! Catolicii adevărați, dacă mai există așa ceva, trebuie să scape urgent de această marionetă a păpușarilor iudeo-masoni! Cum se pot pune la aceeași masă Adevărul și minciuna? INCREDIBIL!!! A se vedea și al doilea clip, cel despre convertirea minunată a unui musulman și despre diferența uriașă dintre Adevăr și minciună…  Citește în continuare

„De atunci, Îi vorbesc Lui Dumnezeu” (cu VIDEO)

Una dintre victimele incendiului de la Colectiv și-a revenit. Și și-a revenit de tot, pentru că s-a transformat dintr-o atee într-o credincioasă:  Citește în continuare

Pr. François Schneider pe urmele Pr. Hervé Benoît…

l-abbe-francois-schneider

FR:  Je félicite Monsieur L`Abbé François Schneider pour son courrage à témoigner la Vérité! Que Dieu soit toujours avec lui!

Încă un preot catolic din Franța are de suferit în urma declarațiilor cu privire la cei care au murit la Bataclan.

În condițiile în care preoților catolici din Franța li s-a cerut să „aducă un omagiu” victimelor atentatelor din Paris, Preotul François Schneider din Wisembach a precizat public că poate să aducă omagiu victimelor de pe terasele cafenelelor, dar nu și celor de la Bataclan, care asistau la un concert inspirat de necuratul.

Un consilier regional din provincia Vosges și primar al unei localități învecinate, Stéphane Demange, care e și persoana care l-a raportat episcopiei, a declarat că sunt credincioși care nu suportă pozițiile ultra-conservatoare ale Pr. François Schneider, mai ales pe cele legate de contracepție…

Iar episcopia s-a grăbit să îl someze să își ceară scuze în public și… să îi ia dreptul la cuvânt (sic!)… Citiți tot ce am postat despre Bataclan: aici.

Foto: Riposte Catholique.

Pr. Hervé Benoît, preot catolic din Lyon, a fost caterisit pentru opiniile sale asupra Bataclanului

Trăim într-o lume nebună, care nu mai vrea să audă Adevărul. Sigur că în mărturisirea și apărarea Adevărului unii exagerează. Primul a făcut-o Sfântul Petru, care a ridicat sabia și a tăiat urechea unui soldat dintre cei care vroiau să îl aresteze pe Mântuitorul, în Grădina Ghetsimani. Mântuitorul i-a spus Sfântului Petru că nu e bine ce face, „cine ridică sabia, de sabie va pieri!”, dar l-a iertat de îndată. Ca un păcat mai mare i-a fost ținut acela de a se dezice de Adevăr, de trei ori, în aceeași noapte, pentru a fi pe placul lumii. Iar acest păcat i-a fost imputat și amintit de Mântuitorul, în cele trei întrebări identice, de reconfirmare – „Mă iubești tu pe Mine?”. Chiar dacă Părintele Hervé Benoît o fi căzut vag în prima greșeală a Sfântului Petru, cei care l-au caterisit, Episcopul Armand Maillard și Cardinalul Barbarin sunt foarte aproape de cea de-a doua greșeală, mult mai gravă, a lepădării. Oare ce crede Excelența Sa Petru Gherghel, Episcopul catolic al Iașilor despre toate acestea? Ar trebui să facem din cei morți la Bataclan (dar și la Colectiv, tragedia românească foarte asemănătoare) niște eroi? Sau, Doamne ferește!, niște sfinți? Făcând jocul necuratului, adică ascunzând mesajul pe care ni l-a trimis Dumnezeu prin aceste tragedii? Aveți mai jos traducerea textelor incriminate ale acestui mărturisitor francez.

(FR: Le monde est devenu fou et ne veut plus entendre la Vérité. Certes, en témoignant et en défendant la Vérité, il apparait la tendance d`exagérer. Le premier à exagérer fut Saint Pierre, qui a pris le sabre et a coupé l`oreille de l`un des soldats venu à arrêter notre Sauveur. Notre Seigneur lui a dit qu`il n`est pas bon ce qu`il fait car „celui qui prend le sabre, va être tué par le sabre”, mais il l`a pardonné tout de suite. Mais c`est pas la même chose que l`on peut dire d`une autre faute de Saint Pierre, commise la même nuit, celle de avoir tourné le dos à la Vérité, pour plaire au monde, trois fois. Cette faute lui a été rappelée trois fois par Notre Sauveur, en répétant la question „M`aimes tu, Pierre, fils de Jonas?”. Même si le prêtre Hervé Benoît a touché vaguement à la première faute de Saint Pierre, ceux qui le condamnent, Msgr. Armand Maillard et le Cardinal Barbarin sont sur le pied de tomber dans la deuxième faute de celui-ci, bien plus grave. Je me demande ce que croit Son Excellence Petru Gherghel, sur ce sujet… Devons-nous faire des victimes de Bataclan (et aussi de „Colectiv”, le club roumain ou on a vu presque la même histoire et presque les mêmes signes) des héros? Ou, peut-être, que Dieu me pardonne, des saints?! En faisant la volonté du satan, qui veut que les hommes ne comprennent pas le message que Dieu leur adresse? Vous avez en bas la traduction des textes incriminés de ce témoin de Dieu.)

Vulturii (fără pene ai) morții îl iubesc pe necuratul!

De Hervé Benoît, preot catolic caterisit în urma acestui articol
În românește de Fratele M.I.

( Traduit apres: http://www.riposte-catholique.fr/riposte-catholique-blog/tribune/les-aigles-deplumes-de-la-mort-aiment-le-diable )

Am ajuns la un asemenea nivel de îndobitocire intelectuală și morală, încât trebuie să ne blindăm cu precauții înainte de a emite orice afirmație….

Vreau să le fie clar tuturor celor care vor fi șocați de titlul acestui articol, de conținutul său sau de profesia autorului, că am împlinit toate îndatoririle preoțești care îi privesc pe cei morți, pe cele publice, dar și pe cele particulare.

Pace celor morți și haideți să vorbim!

MAI ÎNTÂI: O LECTURĂ ÎN CHEIE MISTICĂ

Ideea circulă pe internet. Dar foarte moale, ca un fel de disonanță venită de foarte departe, ca un scârțâit al sistemului siderării colective. Nimeni nu vrea să se riște. Pentru că imediat vine replica, „apelul la ordine”: „Reacționarule!”, „Încuiatule!”, „Bigotule!”

Totuși, cineva trebuie să iasă în față și să vorbească. Și voi fi eu acela, pentru că am fost crescut, încă de la începuturile formării mele clericale, cu ascultarea de a „citi semnele timpului”.

Ce „semne”? Nu corpurile îngrămădite unele peste altele, nu străzile însângerate, nu țipetele răniților. Nu, vorbesc despre niște imagini subiacente, din planul secund, dar atât de puternice încât aproape că orbesc.

La ce am asistat? E ora 21 a aceastei funeste zile de vineri 13, la Bataclan. Citește în continuare

(DREPT LA) REPLICĂ (NEACORDAT)

Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

în editorialul dumneavoastră din 30 octombrie 2015, intitulat „Revoluție și literatură”, declarați generația literară al cărei lider sunt văzut ca fiind drept o generație minoră și imorală.

Articolul dumneavoastră este politic. Îl îndreptați împotriva generației mele și împotriva liderului ei (singurul care publică pe banii săi) dintr-o neînțelegere. Cosmin Dragomir, jurnalistul care a gestionat campania prin care Ziarul „Ring” l-a susținut pe Radu Aldulescu în disputa pe care acesta a avut-o cu USR nu este „omul meu”. De fapt nu este apropiatul meu, Citește în continuare

O invocare a necuratului la care acesta a răspuns…

Vă rog să priviți cu atenție afișele lansării albumului pe care îl performa acea trupă în acel club:

15609

Oare cine e șarpele, eternul șarpe, balaurul? Cine poate fi?

Dar cine poate fi celălalt personaj, cel distrus de balaur prin foc, cel care are pe piept sigla trupei (un cap de mort pe un fel de disc de vinil, pe care apare de două ori și pentagonul, un simbol satanist…)?

goodbye_to_gravity_53144300

goodbye-to-gravity

Ce s-a întâmplat e destul de clar, pentru mine. S-a făcut, voluntar sau nu, o vrăjitorie, o invocare a duhurilor necurate, la care (Dumnezeu ridicându-și mâna de pe acei tineri zăpăciți, ca să ne dea o lecție în chiar ziua acestei sărbători vrăjitorești a „Hell-ovenului”, care nu a mai avut loc) acele duhuri au răspuns… (Iar „hell-oven”, așa cum l-am scris eu, înseamnă chiar „cuptorul iadului”…)

Dar câtă vrăjitorie nu e în mass-media, în publicitate, și în mai toate produsele artistice iraționale?

În liceu eu am fost ca și tinerii din acel club. Ascultam Metallica și Sepultura (care se traduce prin „Înmormântarea”) și dădeam tare din cap, ca un oligofren, șocând lumea. Și am fost mai „anarhist” decât cei din acea trupă. Pe vremea facultății, pe acoperișul unui cinematograf bucureștean, căutam să le explic conducătorilor anarhiștilor din țară, niște punkiști fără direcție, ce este „anarhismul sindicalist”… Eram (văzut ca) un fel de șef al lor…

Ce s-ar fi întâmplat dacă m-ar fi luat Dumnezeu în liceu sau în facultate? Unde aș fi ajuns?

Doamne ferește! Nici nu vreau să mă gândesc…

Asta e problema acum, oameni buni!… Nu vedeți că Dumnezeu ne-a dat semn, ca să ne pocăim și să ne întoarcem la El? E posibil să fie atâtea coincidențe? (Hell-oween, muzică și imagini și sigle sataniste și cu corespondențe clare cu ce s-a întâmplat – prima piesă a albumului lansat acolo se numește chiar „Ziua în care vom muri” (Iar ultima „Odă Sacrificiului”) etc… Sunt prea multe coincidențe, iar ele trimit la magie/vrăjitorie. (Apropo: știți ce înseamnă „mantra”?)

Trebuie să renunțăm la Hell-oween și la aceste muzici spurcate și să ne întoarcem în Biserică și, prin Biserică (altfel e aproape imposibil), la Dumnezeu!

Dar haideți să mergem mai departe cu identificare elementelor magice/vrăjitorești și a coincidențelor stranii:

Trupa se numea „Adio Gravitației”. Când spune un suflet adio acestei legi pământești? Doar în momentul morții. Albumul lansat se numea „Mantrele Războiului”. Mantra în sanscrită înseamnă „incantație magică”. Despre ce „război” poate fi vorba, dacă nu despre cel nevăzut, între îngeri și diavoli… Războiul dat pentru sufletele oamenilor. Dar de partea cui erau cei din această trupă în acest război nevăzut? Ajunge să-i ascultăm pe membri trupei grohăind oleacă, pentru că felul în care se manifestă nu se poate numi „cântat” și… ne lămurim.

Titlul primei piese a albumului acesta se numește „Ziua în care vom muri”. Aici sunt amestecate foarte multe lucruri aparent fără sens și legătură cu celelalte – până și corupția (dar să ne uităm ce se întâmplă acum pe străzi…)

Elementele din celelalte piese îmi sunt cunoscute. Apare, de pildă, „cușca” din care omul trebuie să se „elibereze”. Aceasta este o minciună a necuratului. Omul ar fi închis într-o cușcă de Creatorul cel, zic ei, dictator și ar trebui să se elibereze. Etc etc. La trupa în cauză, foarte slabă la nivelul versurilor, lucrurile sunt extrem de neclare, încât îmi pare că versurile au fost scrise de un jurnalist de duzină care a căutat să facă o traducere dintr-o limbă pe care nu o cunoaște, cu translate.google.com…

În loc să tragă concluziile care se impun, să privească această întâmplare ca pe o „răsplată” a Lui Dumnezeu pentru destrăbălarea și satanismul în care se bălăcește tineretul nostru, oamenii noștri par pregătiți să-i declare eroi și propun ca urmașii victimelor acestei tragedii să primească drepturile pe care le primesc urmașii revoluționarilor. Oameni buni, treziți-vă! Tinerii care au murit în acel club nu au urmași!… Azi nu se mai fac copii la tinerețe! Împreunarea e o simplă pornografie, iar existența omului e absolut egoistă!

Vi se pare că exagerez vorbind de satanism? În acel club au avut loc ritualuri sataniste propriu-zise, asumate ca atare de cei care le-au făcut, există filmări, iată ce a găsit aparatorul.md: Video: Ritual satanic în săptămâna patimilor în clubul morții!

Dacă nu vedeți în ce s-a întâmplat (chiar în noaptea de Hell-oween!) faptul că Dumnezeu și-a luat mâna de pe aceia și a vrut să ne cheme la pocăință, în curând se vor întâmpla lucruri și mai îngrozitoare! Treziți-vă! Ceea ce faceți voi, în manieră new-age, inventând un Dumnezeu pe gustul vostru, care „oricum le iartă pe toate” (această înșelare vine din vechime, de la Origen) și pentru care „totul e bun/sfânt” (cum susțin „maeștrii” new-age-ului) nu e ceva normal. „Dumnezeul” pe care îl inventați voi, un „Dumnezeu” care admiră în rând cu voi plăcerile necurate și schimonoselile, al cărui scop ar fi „eliberarea omului” din toate chingile judecăților și „prejudecăților” și care vorbește fără înțeles, este necuratul! Pentru că încă mai ține la noi, Dumnezeu a hotărât să ne dea o lecție chiar în noaptea dinaintea sărbătorii vrăjitorilor. Ce e așa de greu de înțeles? Și de ce nu acceptăm această lecție? (De ce nu acceptăm? Pentru că unii nu acceptă însăși noțiunea de păcat. Așa i-a educat mass-media…) Știți ce piesă au cântat cei de la acea trupă chiar înainte de incendiu? „Răul pe care îl fac oamenii / The Evil that Men do”… Nu vedeți nimic?

Dar cei care au murit chiar sunt, într-un sens mai adânc, niște victime „întâmplătoare”… Pentru că, din cauza păcatelor noastre, toți ar fi trebuit să murim arși de vii, tot Bucureștiul. Iar aceia dintre ei care au suferit mai mult, în aceste zile sau în viața lor, poate că au chiar și o șansă se mântuiască. Dar să nu ne mai amăgim că mântuirea se câștigă fără să facem nimic… 

P.S.: Au apărut acum voci prefăcut ortodoxe care spun că cei de la trupa în cauză „nu erau așa de sataniști”, ci doar revoltați (împotriva cui?). Uitați-vă la înregistrarea din noaptea cu pricina, care tocmai a fost postată pe youtube. Numărați de câte ori face solistul semnul satanei cu mâna. Admirați-le „muzica” și abia apoi, dacă vă mai dă mâna, vorbiți. I-a omorât cineva pentru că erau „un pericol social”? Serios? Voi vă auziți ce prostii spuneți? Clipul cu pricina e aici. Iar răspunsul Fratelui Vasile e foarte clar. (Dar acum vedem și noi care sunt cei care, pentru mici avantaje, vor minți și vor face compromisul cu „vocea străzii”… Din fericire, mai sunt și altfel de oameni.)