Privesc siderat o postare preluată pe pagina fiicei mele dintr-o rețea de socializare.
Prostit, nu siderat.
E o proză iefitină, lacrimogenă, în care ni se spune că un copil pe nume… „Felis” caută cu disperare o școală în care să învețe după ce în două școli colegii l-au bătut și s-au pișat pe el, obligându-l să plece.
Pe la mijlocul „poveștii adevărate” aflăm motivul pentru care s-ar fi întâmplat asta: personajul e transexual.
Am cunoștiințele necesare ca să identific dacă un text literar e ficțiune sau realitate și afirm cu convingere că acest personaj… nu a existat niciodată în carne și oase. Numele care îi e atribuit pare să vină tocmai de la o perversiune sexuală, iar practica urinării pe partener este, din ce am citit și eu, o practică pornografică.
Acest „Felis” este o creație a hoardelor de coprofili LGBTQZNP. (ZNP de la zoofili, necrofili și pedofili, că și ei sunt „minorități sexuale”, nu ?) Personajul s-ar fi sinucis din cauza felului în care a fost tratat de către lumea normală. Sunt o mulțime de transexuali adolescenți care se sinucid, dar nu din cauza felului în care sunt tratați de către lume, ci pentru că se trezesc la realitate, realizează că au fost împinși să facă o prostie imensă și nu sunt în stare să-l găsească pe Dumnezeu și iertarea Sa. Promotorii poveștii lui „Felis” fixează întâi acțiunea la începutul anilor ’90, apoi își modifică textele, pun o poză și caută să ne inoculeze ideea că faptul s-a întâmplat în imediat. Doar că fizionomia din poza aia nu are nimic a face cu fizionomia românilor.
Mă uit pe altă pagină a aceleiași rețele de socializare. Un cunoscut reporter bucureștean postează niște poze cu băiatul lui, absolvent al unei facultăți din Occident. Îl vezi după jobenul pătrățos de pe cap și după roba neagră. Băiatul are un fular în „culorile LGBTQZNP” în jurul gâtului. Tatăl său îl ridică în brațe, cu aparentă mândrie. (De fapt, sunt culorile credincioșilor. Diavolul i-a pus să arboreze curcubeul ca să îl împiedice pe Dumnezeu să îi distrugă. Pentru că asta e curcubeul – semnul pus de Dumnezeu în lume ca să-și amintească să nu o distrugă, orice s-ar întâmpla.)
Intru pe pagina băiatului și găsesc acolo o poză de la marșul sodomiștilor din București și sub poză explicația : „Ăla cu pancarda SEXUL ANAL REMEDIU PENTRU CAPITAL sunt eu…”
Nu mă mai simt siderat, prostit, ci… îngrozit.
Acest reporter mi-a luat cândva un interviu. L-au făcut lector universitar în Facultatea de Litere, deși nu acolo e locul lui.
E un reporter cu talent literar evident. Nu e de nivelul lui Geo Bogza, dar e comparabil cu un Brunea-Fox.
Ar fi trebuit să ajungă redactor-șef sau director al unei publicații, în ideea ridicării nivelului presei spre literatură, nu profesor la Filologie. Ce poate face acolo ? Să facă facultatea aia și mai laxă și frivolă decât e deja ?
Dar ce s-a întâmplat cu băiatul lui ? Și ce se întâmplă cu toți acești copii care cad în plasa coprofililor LGBTQZNP ?
Cum de nu le explică nimeni că textele cu care îi prind aceia sunt minciuni și că în spatele lor se ascund lucruri rușinoase, de-a dreptul abominabile, cum ne învață Biblia ?
Dar sunt lucruri pe care autorii acelor porcării le cunosc și le arată, făcând cu ochiul cunoscătorilor : în cazul de față „Felis” trebuie că vine de la felație, iar practica pișării pe alții este o practică sexuală a lor, a coprofililor LGBTQZNP.
Avem de-a face cu o corupere de minori uriașă, la nivel global, iar autorii ei, perverși, mincinoși și criminali (pentru că ei sunt vinovații principali pentru sinuciderile persoanelor care le cad în cursă), au impresia că nu vor plăti niciodată pentru asta…
Marius Ianuș 