Răspuns la o întrebare care plutea în aer

Marşul pentru Viaţă de la Suceava. Suntem două companii strânse la mitingul pentru oprirea avorturilor. Una de creştini adunaţi de la Biserici, alta de liceeni de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, dirijaţi de o profesoară sufletistă. Liceenii sunt îmbrăcaţi în alb şi expun pancarde create de ei.
Ne urnim greu, prin ultimii stropi de ploaie, apoi apare brusc soarele şi coloana îşi măreşte ritmul atât de mult încât marşul devine aproape un maraton. Se vede că în faţă sunt liceenii. Marşul constă, practic, în înconjurarea centrului oraşului. Pornim de la Sfânta Înviere, bisericuţa de lângă Dom Polski, trecem prin faţa Spitalului, apoi vom urca pe George Enescu, vom trece de Catedrala Ortodoxă şi vom ajunge la Biserica Sfântul Dimitrie. Biserica din dealul centrului.

Ce propun ecologiştii?

editorialul ziarului "Vocea (ta) fălticeneană" nr. prezent

Cel mai interesant candidat la Primărie mi se pare Vasile Moroşanu. Un inginer horticol care a lucrat o viaţă la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Fălticeni, care candidează din partea Partidului Ecologist Român.
Aflat la vârsta pensionării, Vasile Moroşanu şi-a descoperit şi un oarecare avânt literar şi le oferă concetăţenilor săi, dar poate chiar cititorilor din întregul judeţ, două volume de proză scurtă. Nu îl recomand nimănui ca scriitor. Pe lumea asta există destulă literatură bună şi folositoare, scrisă de oameni bine şi din vreme pregătiţi pentru asta. E greu de crezut că un debutant-pensionar, un om care se apucă de literatură la o vârsta înaintată, ca de un hobby, are cu adevărat ceva semnificativ de spus în acest domeniu.
Atunci, de ce mi se pare interesantă candidatura lui Vasile Moroşanu? Pentru că persoana lui politică e… unitară. Un inginer horticol candidează pentru ecologişti. Ce poate fi mai firesc?

“Şoimul Humorean” – foaie locală dedicată Alegerilor

Am înfiinţat la Humor o foaie electorală, în care au fost intervievaţi principalii candidaţi la Primăria Gura Humorului. Găsiţi cele două numere ale foii aici: http://soimul.blog.com/2012/05/31/primele-doua-numere-in-format-pdf/

În 12 iunie începe “Cercul de literatură creştină Sfântul Ioan Evanghelistul”

În fiecare marţi, de la ora 18, la Suceava, Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera, etaj 1, sala de artă Elena Greculesi.
În fiecare joi, de la ora 16, la Gura Humorului, Muzeul Obiceiurilor Populare.
În fiecare sâmbătă, de la ora 16, la Fălticeni, locaţia urmează a fi anunţată în câteva zile.

Să nu ne dăm votul uşor

Editorialul ultimului număr din "Vocea ta fălticeneană".

Stimaţi fălticeneni, v-am mai spus, votul e singura dumneavoastră armă politică.

Nu îl daţi uşor. Nu îl daţi pe promisiuni. Căutaţi să vă convingeţi de valoarea fiecărui candidat şi măsuraţi-i unul cu celălalt.

Nu trebuie să-i tratăm cu lejeritate, ci, aşa cum ne cercetează ei pe noi cu atenţie când nimerim pe la uşile lor după ce au câştigat, să îi cântărim şi noi cu atenţie. Să nu votăm oameni tocmai ieşiţi din crâşmă, indiferent de câte “margarete” are acea crâşmă, oameni neduşi la biserică şi care nu ştiu să facă nimic.

Vă dau un exemplu. Ştie cineva ce e cu acest

Cum ne alegem Consilierul Local?

Editorialul numărului curent din "Vocea (ta) fălticeneană"

Stimaţi fălticeneni, nu votaţi la întâmplare! Consultaţi cu atenţie listele electorale, care sunt afişate în holul Primăriei, identificaţi pe ele câţiva candidaţi pe care îi cunoaşteţi sau cu care familia dumneavoastră a avut tangenţe, care să fie într-o poziţie eligibilă (locurile 1-7 la partidele mari, locurile 1-3 la partidele mici) şi mergeţi şi discutaţi cu fiecare dintre ei. Pe listele de la Primărie le găsiţi şi adresele. Puneţi-le o problemă concretă: “nu am servici”, “nu avem gaz”, “nu avem canalizare” etc şi cereţi-le răspunsuri concrete: “se obligă să vă ajute sau nu, dacă vor fi consilieri?” Apoi vedeţi care dintre ei vi se pare cel mai convingător şi votaţi lista pe care e el.
Să nu mai privim politica de la depărtare. Aleşii noştri trebuie să ne reprezinte interesele. Iar interesele noastre sunt foarte concrete. Cum puteţi avea încredere că acel consilier îşi va ţine cuvântul? Nu puteţi avea, dar, dacă nu şi-l ţine, mergeţi la şefii lui de partid şi spuneţi-le asta. Şi spuneţi-le şi că nu îi veţi mai vota niciodată. Iar următoarele alegeri sunt foarte aproape, la sfârşitul anului acesta. Sunt convins că mergând pe această linie veţi reuşi să vă găsiţi până la urmă un reprezentant de încredere, care să şi facă lucrurile pe care vi le promite.
Dar şi candidaţii ar trebui să îşi cunoască votanţii şi să ştie foarte clar ce nevoi are fiecare dintre ei. Nu e vorba de o muncă titanică. Fiecare consilier ar trebui să aibă o listă cu trei-patru sute de oameni, ca un director de şcoală sau ca un comandant de companie, şi să ştie ce necazuri are fiecare dintre ei.
Raportul dintre alegător şi alesul său trebuie schimbat. Doar aşa putem face instituţiile Statului să funcţioneze cu adevărat în slujba cetăţeanului.
Nu vă daţi votul uşor, pentru că acest vot este singura dumneavoastră armă.

Explicaţie la Elegia pentru Paraschiva Mercore

Din Vocea (ta) fălticeneană, numărul curent

Nu a înţeles toată lumea „Elegia pentru Paraschiva Mercore”, aşa că mă întorc cu nişte explicaţii.
Era o discuţie pur ideatică, prezentată sub formă de poezie din pricina rezonanţei deosebit de muzicale a numelui doamnei Mercore. Iată care sunt ideile „Elegiei”: potrivit studiilor ADN-ului uman s-a ajuns la identificarea unui cromozom, cromozomul Y, pe baza căruia se poate stabili exact descendenţa unui individ sau a altuia.
În urma acestor studii, populaţia pământului a fost împărţită în câteva „haplogrupuri” (haplos = singur), adică în câteva grupuri care pot fi reduse, fiecare în parte, la câte un singur strămoş comun.
Din păcate, la nivelul ţărilor din Centrul şi Sudul Europei, aceste studii relevă un adevăr trist. Românii, ungurii, grecii, cehii, sârbii sau turcii… nu sunt de un neam. Adică: în niciuna dintre aceste ţări nu există o majoritate cu un descendent pe linie masculină comun. În România sunt patru neamuri: cel trac (haplogrupul I), foarte bine reprezentat (poate chiar majoritar) în Moldova şi Basarabia, neamul arab (puternic reprezentat în sud – haplogrupul J), neamul caucazian-vestic (R1B), şi neamul chirghiz-slav (R1A). Dar diferenţele dintre un moldovean blonziu şi un brunet din Oltenia sunt mai mult decât evidente, cu ochiul liber. La toate astea se gândea „Eul liric” în poemul meu.
Modul „romantic” în care înţelege PRM-ul „iubirea de neam” se dovedeşte inadecvat. Ar trebui să ne iubim mai mult cultura, pentru că ea e adevăratul sânge care ne leagă. Dar cultura nu e în sine bună sau rea. Ea poate fi la fel de bine stricătoare de minte sau ziditoare de suflet. E deosebit de important ce anume conţine cultura noastră. După cum vedeţi, „Elegia pentru Paraschiva Mercore” generează o discuţie lungă.
Dar toate astea nu au vreo legătură cu calităţile doamnei Paraschiva Mercore. Ea are o profesie deosebit de frumoasă şi creştinească, aceea de îngrijitoare la Casa de Copii, şi merită cu prisosinţă preţuirea noastră. Departe de a vă îndemna să râdeţi de inimoasa doamna Paraschiva Mercore, vă îndemn să votaţi pentru ea.

Elegie pentru Paraschiva Mercore

din Vocea (ta) fălticeneană, nr. de săptămâna asta

Paraschiva Mercore, era într-o miercure
când totul avea gust de mure.
Eu mă plimbam prin pădure
stingher şi fragil ca un iepure.

Paraschiva Mercore, am întrebat:
“Doamne, ce e cu mine? De unde vine
lumeşte acest eu? Cine mi-a fost strămoşul, acel bărbat
al cărui sânge a ajuns pân’ la mine?!”

Paraschiva Mercore, când am ajuns
în mica-mi căsuţă
în internet m-am aruncat
şi m-am dat huţă.

Paraschiva Mercore, aşa am aflat
de haplogrupuri.
În România patru au fost
care-au pus sânge în trupuri.

Paraschiva Mercore, ce să mă fac?!
Din care sfert
am căpătat sângele ăsta turbat
şi fiert?

Din care sfert sunt, din care sfert eşti,
Paraschivă Mercore?
Doar n-o să credem în nişte poveşti,
într-o înşelăciune!

Suntem noi daci? Suntem arabi?
Sau slavi? Sau vestici? În câteva ore
am putea afla asta din ai sângelui stropi,
Paraschivă Mercore.

Paraschiva Mercore, era într-o miercure
când am înţeles.
Diavolul umple cu apă tulbure
naţionalul eres.

Patria noastră este în Ceruri,
peste pădure.
Să nu ne mai pese de ţări şi de trupuri,
Paraschivă Mercore.

P.S.: Stimată doamnă Vinere (asta înseamnă “Paraschiva” în greceşte) Miercure, cultura e doar un vehicul, o căruţă. Contează foarte mult ce anume punem în ea. În locul unor idei buclucaşe, de genul “noi suntem mai grozavi decât ceilalţi” (şi care “noi”?), propun să Îl punem pe Domnul Hristos, atât în cultura, deci în minţile noastre, cât şi în făptura, deci în inimile noastre. Hristos a înviat!

RCS-RDS-Digi

UPDATE> După ce cei de la DIGI m-au sfătuit să ridic calculatorul pe masă, am reuşit să captez reţeaua. O, tempora!…

Mulţumesc Lui Dumnezeu, azi am internet.
De o săptămână, după ce am făcut o sesizare la RCS-RDS în privinţa calităţii traficului, nu am mai avut aproape deloc…
Interesant e că nici redactoarea “Vocii fălticenene”, abonată la altă reţea, nu prea mai are conexiune la internet…

Soluţia (ta) pentru România în aşteptare

Revista Soluţia (ta) pentru România e în aşteptare. Am un alt proiect publicistic, stringent. După el, urmează Soluţia nr. 2.

Calcule electorale

editorialul ziarului "Vocea (ta) fălticeneană" nr.?

Pentru mulţi alegători nu va fi uşor de votat anul acesta.

Peste valoarea propriu-zisă a unei administraţii sau a alteia au trecut ploile pline de mană ale perioadei de belşug a anilor 2004 – 2008, iar apoi taifunul crizei începută în 2008-2009 şi neterminată până azi.

Cum hotărâm cu cine trebuie să votăm?

În primul rând, trebuie să înţelegem că atât acei ani de belşug, cât şi anii de criză nu vin de la primarul Tofan sau de la un guvern sau altul. Belşugul şi criza, care s-au manifestat în întreaga Uniune Europeană şi în Statele Unite, vin de la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a încercat bunătatea, prin acei ani de belşug şi, văzându-ne împietriţi faţă de aproapele nostru, înlănţuiţi în păcat şi fără iubire de Dumnezeu, ne-a dat răsplata.

Trebuie, aşadar, să cântărim situaţia politică echilibrat, luând în calcul toţi factorii.

Cum s-au descurcat aleşii noştri în perioada de intensă prosperitate? A ajuns această prosperitate până la noi? Dar în cea de criză? Au reuşit să împiedice ca această criză să ne izbească în plin? Abia după ce răspundem la aceste întrebări putem hotărî dacă merită să îi votăm în continuare sau trebuie să aducem alţii. Iar cei care se hotărăsc să voteze pentru alţii, trebuie să se gândească bine ce au făcut acei “alţii” când au fost la guvernare (cazul PSD), sau ce propun (cazul celorlalte partide).

Nu trebuie să judecăm neapărat personal.

Poeţi, renunţaţi la fumurile satanei!

Diavolul nu vrea să ne lase să facem fapte bune

Vineri, 27 aprilie 2012, dimineaţa. Plec spre Alba Iulia, unde voi primi un premiu pentru poezie. Voi face un ocol înainte de a ajunge acolo, pe la Prislopul Hunedoarei, ca să stau puţin la mormântul Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului.

Ajutor pentru o operaţie

“Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

(Va rog frumos sa ma scuzati daca v-am mai trimis acest mesaj , timpul de care dispunem este foarte scurt )”

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Lansare la Iaşi

Revista Soluţia (ta) pentru România se va lansa marţi, 24 aprilie, de la ora 18, în Librăria Universităţii din Iaşi. Prezintă criticii literari Emanuela Ilie şi Bogdan Creţu. Voi fi şi eu la lansare, iar acolo veţi putea achiziţiona şi volumul meu de schiţe O noapte şi o dimineaţă. Vedeţi: AFIŞUL EVENIMENTULUI.

Sistemul de referinţă

Închipuiţi-vă că eu scriu aceste rânduri pe spatele unor printuri nefolositoare, împăturite şi aşezate pe un taburet alb. Le scriu cu un pix galben pe care e inscripţia „Poşta Română”. (De unde l-oi mai fi luat şi pe ăsta?!… Nu vă lăsaţi pixurile la îndemâna mea!…)

Scrisul meu e destul de dezordonat şi pe foaie au apărut deja câteva mâzgâleli. Pixul cel galben are în jurul gâtului o apărătoare lungă de vreo trei centimetri, dintr-un cauciuc alb, care ar vrea să îl facă mai comod de ţinut între degete. Dar, dimpotrivă, acest guler alb îngreunează foarte mult scrisul.

Primarul Humorului, care ştie că vreau să îl dau jos pentru că a fost colaborator al securităţii, un personaj din SIS şi un mason şi-au pus câte un om să mă urmărească.

Prin diferite metode, înregistrări video, ascultări cu borcanul la perete urmate de descifrarea lucrurilor pe care le scriu după zgomotul făcut de tastatură, urmărire prin satelit sau scotociri prin cămăruţa mea, cei trei ajung să îşi scrie primele rapoarte. Iată cum încep aceste relatări:

Comunicat

Primarului în funcţie al oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, i se solicită o explicaţie scrisă în privinţa gestului prietenului său Laurian Varici, director al firmei de difuzare de presă ProActiv, care a scos de pe piaţă cele trei sute de exemplare din primul număr al revistei de cultură „Soluţia (ta) pentru România” care trebuiau să ajungă în judeţul Suceava, din pricina unei pagini despre instituţiile culturale ale Humorului şi primarul său. Cât de liberal i se pare domnului Ursaciuc acest gest? Îşi dă seama ce prejudicii s-au adus prin acest gest unei reviste cu un pronunţat caracter regional, aflată la început de drum?

Revista Soluţia (ta) pentru România
solutia.pentru.romania@gmail.com
http://solutiatapentruromania.wordpress.com

Întrebările unei zile pe jumătate mohorâte…

- schiţă scrisă pe 15 şi publicată pe 18 aprilie -

Mai ţineţi minte ce zi frumoasă a fost duminica trecută?
8 aprilie 2012, o zi în care a nins cu fulgi mari, la Gura Humorului, dar şi la Braşov, poate în toată ţara…
A fost o zi cu ninsoare, dar nu o zi friguroasă, ci una, dimpotrivă, luminoasă. O zi minunată. Mai minunată decât minunile pe care le trăim în fiecare zi.
Am observat că zilele în care ninge nu sunt întâmplătoare.
Anul trecut la Braşov prima ninsoare a venit chiar în ziua sărbătorii Sfântului Nicolae.
Duminică 8 aprilie 2012 am şi scris un poem intitulat “Ziua în care ninge nu e întâmplătoare”. Îl găsiţi la finalul acestei schiţe. În acest poem mă întrebam cu ce ocazie ninge în acea zi de 8 aprilie: pentru că e Paştele Catolic sau pentru că sunt Floriile Ortodoxe? În sufletul meu mi-am zis că o să înţeleg asta de Paştele nostru, astăzi 15 aprilie 2012, când ar trebui să fie o zi şi mai frumoasă, dacă atunci a nins pentru Florii. O zi plină de soare. Dar uitaţi-vă pe fereastră. O zi mohorâtă şi înceţoşată, în care plouă susţinut şi nimeni nu ar vrea să iasă din casă… Spre seară, după a doua liturghie a zilei, soarele iese dintre nori şi ziua se înfrumuseţează. Dar tot a fost mai frumos cu o săptămână în urmă…
Dragi prieteni ortodocşi, vă rog nu vă supăraţi pe mine, ci să cântăriţi şi să cercetaţi ceea ce vă spun.
Fostul meu duhovnic, Părintele David de la Râşca, mi-a spus, ca argument al faptului că “doar Biserica Ortodoxă” ar fi Biserica Lui Hristos, că “nu se poate ca Biserica să aibă un Cap – pe Hristos – şi mai multe trupuri”. “Ce e ăla? Balaur”, m-a întrebat el. Îl contrazic, Domnul Hristos nu a folosit această comparaţie – cap, organe – niciodată. El a folosit una mult mai frumoasă: “Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.”
În consecinţă, se poate ca dintr-o singură viţă să crească ramuri felurite. Părintele David a căutat să mă convingă să renunţ la apropierea mea de catolici printr-o comparaţie foarte lumească şi, zic eu, nefondată. “Cele ce la oameni nu sunt cu putinţă, la Dumnezeu sunt!”
Rămân aceste două zile, diferite între ele: Paştele Catolic şi Paştele Ortodox… Oare nu ar trebui

Pace şi bucurie!

Pace şi bucurie să vă aducă Domnul Hristos!
Şi toate cele care vă sunt de folos!

Apel pentru curăţirea minţilor noastre

Vă rog să trimiteţi acest apel tuturor celor cărora credeţi că le-ar fi de folos.

Aţi renunţat să mai petreceţi ore în şir în faţa televizorului sau a calculatorului şi v-aţi întors la lectura pe hârtie? Nu e de ajuns.
Librăriile, mai ales cele mari, gem de carte stricătoare de minte şi suflet.

Vă propun un experiment. Renunţaţi până la sfârşitul acestui an (iar dacă experimentul reuşeşte, pentru totdeauna) să mai cumpăraţi cărţi de la edituri de genul Trei, Tritonic, Nemira, Rao, Corint, Erc, Humanitas, Polirom, Cartier şi altele de acest fel.
Cumpăraţi carte doar de la standurile amenajate în biserici şi mănăstiri şi din librăriile mici, care fac o selecţie a titlurilor propuse şi au standuri dedicate cărţii creştine.

Ştiţi ce comori veţi descoperi la aceste standuri? “Patericul egiptean”, “Pelerinul rus” şi câte altele! Veţi găsi acolo şi cărţi pentru copii, alcătuite de oameni credincioşi, aşa încât să nu lăsaţi educaţia urmaşilor dumneavoastră pe mâini îndoielnice.

În plus, diferenţa de preţ dintre cărţile vândute la standurile din biserici şi mănăstiri şi cele vândute în librării e mai mult decât semnificativă. În procesul de editare şi difuzare de carte creştină sunt mulţi oameni care consideră ceea ce fac drept misiune creştină, aşa încât îşi limitează profitul la cât mai puţin.

Iar dacă veţi combina aceste lecturi cu participarea la slujbele Bisericii, vă garantez că veţi trăi o mică minune: calitatea vieţii dumneavoastră o să crească vizibil.

Doamne ajută!
Marius Ianuş

Să cântărim ce scriem!

O tânără poetă are probleme de sănătate. A profitat de vacanţa de Paşte ca să facă nişte investigaţii la Bucureşti. Nu o cunosc, nu ne-am întâlnit niciodată, dar îi pot spune mult mai bine decât acei medici de unde i se trage. Tocmai a publicat nişte poezii fracturiste. Am atenţionat-o dinainte de a le publica că am impresia că ele intră în conflict cu credinţa creştină.

Când am aflat de boala ei, mi-am adus brusc aminte ce mi s-a întâmplat mie atunci când am debutat. 1994… Pe drumul de întoarcere de la Târgu Mureş, unde lăsasem un caiet cu poezii revistei „Vatra” am luat trenul pe ruta Târgu Mureş – Breaza, via Blaj, parcă. Oricum, drumul feroviar de la Târgu Mureş la Braşov e tare ocolit. Măseaua mă durea încă de când pornisem spre Târgu Mureş, dar la întoarcere durerile au fost infernale. Alcoolul şi pastilele nu mai aveau absolut niciun efect asupra mea. Din cauza durerii, ajunsesem să mă „operez” eu singur, cu un briceag, în veceul vagonului. Îmi scrijelisem cu furie gaura din măsea şi scuipasem mult sânge. Să nu cumva să faceţi aşa ceva vreodată! Durerile se înteţesc, devin infernale.

Pe la Braşov doi tineri din compartiment, văzându-mă chircit atât de ciudat, suferind atât de evident, m-au învăţat să îmi masez încheietura exterioară a degetelor mare şi arătător de la mâna pe partea căreia e măseaua. „O tehnică de presopunctură”, mi-au spus. Durerile nu m-au lăsat chiar imediat, am masat mult acea zonă, dar, într-un final, pe la Predeal, nu ştiu dacă dăn cauza presopuncturii sau a medicamentelor, m-au lăsat brusc. Parcă mi-ar fi luat cineva durerea cu mâna. Am adormit instantaneu. M-am trezit la Buzău, pentru că vagonul în care eram avea o traiectorie ciudată. Erau ceasurile trei noaptea, ratasem Breaza, mă apropiam de Buzău şi nu mai aveam cel mai important şi scump lucru pe care îl avusesem la mine: mănuşile de piele ale unui coleg.

Aveam bilet de voie doar până în seara precedentă, dar am ajuns dimineaţă la liceu. Colegii mei reuşiseră să îmi mascheze absenţa la apel (eram la liceul militar), aşa că totul a părut să se reaşeze în făgaşul normal.

Pe moment nu m-am gândit la asta, dar ulterior am realizat că, de fiecare dată când publicam într-o revistă sau scoteam o carte, urmeau astfel de episoade de o durere cruntă sau mă pomeneam cu felurite necazuri căzute din senin asupra mea.

Acum îmi e limpede despre ce e vorba: cu scrierile mele Îl necăjeam pe Dumnezeu.

E foarte periculos să scrii. Şi mai ales să scrii lucruri revoltate sau nu întru totul controlate, cum e bună parte din poezia care apare azi pe piaţă.

Prin scris ne facem păcate înfiorătoare, păcate mult mai mari decât cele personale, cu gândul, cuvântul sau fapta, pentru că prin scris îi tragem şi pe alţii în păcat. Iar jucându-ne cu cuvintele în gol, batjocorim puterea divină pe care Dumnezeu a aşezat-o în Cuvânt: „La început a fost Cuvântul.” (Ioan 1, 1).

Poate vor fi şi dintre aceia care îmi vor spune acum: „Da, tu Îl necăjeai pe Dumnezeu cu trăznăile tale, dar iată că noi nu îl necăjim, pentru că pe noi nu ne mustră şi nu ne bate ca pe tine”. Eu le-aş răspunde în felul următor: dacă nu scrieţi lucruri ziditoare de suflet, trebuie să vă puneţi un mare semn de întrebare în privinţa îngăduinţei Lui Dumnezeu faţă de voi. Dacă nu cumva nu Îi mai pasă de voi? Dacă citiţi Psaltirea, veţi vedea că Dumnezeu a făcut un legământ cu David că îi va cerceta pe urmaşii lui de fiecare dată când greşesc şi va căuta să îi întoarcă la Sine. În alt loc, David vorbeşte chiar despre necazurile lui şi despre neliniştea pe care i-o cauzau acestea:

„Iar eu am zis: «Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă». Dacă aş fi urmat aşa, aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.” (Psalmul 72, 13-20)

E mult mai bine să fim cercetaţi şi îndreptaţi de Dumnezeu în această viaţă, prin metodele de care avem nevoie în împietrirea noastră ca să ne trezim, decât să fim lăsaţi de izbelişte şi să ne afundăm în păcate care ne duc la dezastru.

Îi atrag atenţia poetei noastre dar şi celorlalţi scriitori tineri: cântăriţi ce scrieţi! În versurile şi poveştile voastre nu trebuie să apară niciun lucru pe care nu îl înţelegeţi şi niciun lucru care ar putea leza marea iubire a Celui care ne-a dat viaţă.

Două exorcizări

“Domnul Hristos nu a scos din demonizaţi nişte arhetipuri”, le-a spus  Părintele Arsenie Boca unor intelectuali care caută să îl înlocuiască pe diavol cu “conceptul de Rău”. De altfel, intelectualii nu îi prea plăceau Părintelui, pentru că trebuia să vorbească cu ei “în papagalicească”.

Iată două cazuri de confruntări ale unor preoţi cu diavolii. Spuneţi înainte de vizonare şi după câte un “Tatăl nostru”.

Să ne rugăm şi să mergem cât mai des la slujbele Bisericii, ca să nu ajungem cumva, Doamne fereşte!, să fim chinuiţi şi noi aşa.

La sfârşitul primului videoclip diavolul din acea fată e forţat de preot să mărturisească lucrarea pe care o fac diavolii în lume:

La catolici:

La ortodocşi:

Încotro?

Unde te duci, Marius Ianuş?
Spre ce te îndrepţi?
Dumnezeu îi va primi
doar pe cei drepţi.

Eşti tu drept?
Ai măcar un strop de iubire?
Speri să fii salvat doar pentru că
ai plâns în neştire?

 

Vineri, 6 aprilie, Braşov,
 Colcoviul universitar pentru literatura contemporană

Nu am dovezi că ierarhul Pimen ar fi vrăjitor

Erată la “O noapte şi o dimineaţă”
Luat de valul “descoperirilor”, i-am pus în cârcă episcopului Pimen şi un semn de întrebare poate nepotrivit.
Conform Părintelui Ioan V. Argatu acel călugăr Pimen bănuit de vrăjitorie care a fost coleg de mănăstire cu Părintele Ilarion Argatu (dar şi cu Părintele Paulin Lecca, potrivit aceluiaşi Pr. I.V. Argatu) nu e episcopul Pimen.
Cu ocazia discuţiei cu Pr. Ioan V. Argatu am aflat că e păcat să îţi critici episcopul şi poţi fi afurisit pentru asta.
Îmi cer iertare IPS Serafim al Germaniei, pe care l-am bănuit de ceva şi l-am criticat destul de aspru într-un mesaj particular.
Cu toată bunăvoinţa, nu îl pot considera pe IPS? Pimen “episcopul meu”.
Din mai multe motive, cred că nu e nefiresc ca, în locul Mitropolitului Ardealului sau al Episcopului Bucovinei, să mă raportez la Mitropolitul Germaniei ca fiind “ierarhul meu”.
Pr. Ioan V. Argatu mi-a cerut să dau această dezminţire şi iată că o dau.
Dacă în “Răspunsuri duhovniceşti” e vorba despre un alt Pimen, nu am dovezi hotărâtoare că ierarhul Pimen ar fi vrăjitor.
Înţeleg şi apreciez dorinţa Preotului Ioan V. Argatu de a aplana acest conflict dintre un credincios şi un ierarh. Cum înţeleg şi grija pe care o are faţă de credincioşi. (Totuşi, eu cred că nici cei mai simpli ortodocşi nu sunt lipsiţi de discernământ. Cred că Dumnezeu le luminează minţile celor care se duc cu sufletul deschis la Biserică.)
Îmi rezerv dreptul de a căuta mai departe Adevărul. Dar şi de a corecta ce am scris, de fiecare dată când se dovedeşte că am greşit. Şi nu exclud că se poate ca diavolul să îmi joace feste şi să îmi arate într-o lumină nefavorabilă persoane credincioase.
Rămân la părerea că mirenii trebuie să ştie cu cine au de-a face în cazul preoţilor şi episcopilor la care se duc. Tocmai ca să o poată apuca pe un drum care duce la mântuire. Sunt convins că pe unii credincioşi Dumnezeu Însuşi îi fereşte de preoţii nevrednici, dar Lucrarea Lui Dumnezeu nu exclude sau împiedică lucrarea noastră.

Ziua în care ninge

Ziua în care ninge nu e întâmplătoare.
Azi ninge de Paştele catolic sau de Floriile noastre?
Duminică, 8 aprilie 2012, Gura Humorului,
fulgi mari sunt cernuţi dinspre astre.

Aşa a nins de Sfântul Nicolae la Braşov, aşa ninge
de câte ori Dumnezeu binecuvântează pământul,
zăpada se aşterne uşor, învăluie casele, se scurge
la rădăcinile ierbii, morfoleşte seminţele, înalţă porumbul…

Ziua în care ninge nu e întâmplătoare.
Azi ninge de Paştele catolic sau de Florii?
Dincolo de zăpada asta o să fie primăvară şi soare
şi poate şi tu ai să vii.