Un jour je vais être près de Jésus,
Il va effacer de mes yeux tout le mal que j’ai vu,
Il va me donner un peu de Sa Sagesse,
afin que je comprenne l’univers et les Messes…
Jésus va effacer toute ma douleur,
Il va mettre un peu de son Ame dans mon humble coeur,
Il va me montrer l’Infini de l’Amour et l’Abîme de tous mes pêchés,
Il va me dire “Tout t’a été pardonné”
Un jour, Jésus va prendre toutes mes larmes et va les approcher de sa bouche
et va les changer dans un bonheur eternel et farouche.
C’est pas bien
amis humains
d’aller comme ça
à “n’importe quoi”
en titubant
autour du doigt
une chose brillante…
La bague d’or
est dans nos coeurs
La vie promise
est à l’Eglise
Seul Dieu tient
notre bien.
Quand tu sera seule Jésus t’envoyera
un moineau qui restera près de toi
jusqu’à ce que toutes tes larmes auront séchées
jusqu’à ce que la vie t’aura regagné.
Jésus te montrera le chemin vers Lui,
Jésus te pardonnera toutes les péchés,
Jésus te donnera tout ce que tu auras besoin,
car Il a donné Sa vie pour toi, prends soin
de comprendre la vérité ainsi comme est-elle,
prends soin de dissiper toutes les pensées rebelles.
Tu as besoin seulement de Jésus
ton coeur doit s’ouvrir et aller vers les Cieux.
Jésus va prendre ta petite vie
et va te donner une autre vie
incassable et infinie.
Doamne, daca as fi stiut,
de atunci, de la inceput,
spre ce ar trebui sa ma indrept
si ce sa fac ca sa devin un drept…
Daca as fi stiut sa caut a Ta Fata
datatoare de sens si facatoare de viata…
Daca as fi stiut ca drumul catre Biserica Ta
ma poate cu adevarat salva…
Sper sa nu ma fi trezit prea tarziu…
Ajuta-ma, ridica-ma din acest pustiu.
Ajuta-ma sa fiu.Fa-ma viu.
Ayez pitié, Dieu, ayez pitié
de l’âme du pauvre fils de la française,
de ce poète qui a connu la prière
et Vous a imploré le sommeil éternel.
Ayez pitié, Dieu, de cet âme,
ne lui donnez pas ce qu’il a demandé, mais
donnez lui la Vie Eternelle,
afin qu’il soit chez Vous, en Ciel.
Le pire en est d’aller comme ça,
ne savoir qu’adviendra,
un pas en haut, un pas en bas…
Que Dieu ait pitié de moi !
Maintenant les puces vont à la mer
vêtus en des habits de fer.
Maintenant la joie est obligée
a ne pas voir le monde vrai…
“Amour courtois” ! En occurrence
toutes les sottises veuillent en France !
Que veuille Dieu que j’ai la Foi
comme un cachet pressé en moi.
Que veuille Dieu que j’ai l’Amour
des Cieux planté en moi toujours.
Que veuille Dieu qu’en Roumanie
et en Belgique tout l’monde prie.
On va porter une plainte
envers le calendrier,
car Dieu sait la feinte
de tous nos maths pêchés.
On va porter une plainte
envers nos graves pêchés !
On va porter une plainte
envers l’ordinateur,
car toute cette salle logique
n’apporte le Bonheur !
On va porter une plainte
envers nos graves pêchés,
car Dieu seul nous montre
l’envers de nos pensées.
On va porter une plainte
envers tout ce qu’on a
du malfaiteur appris
et fait dans ses voies.
On va porter une plainte
pour notre bon Jésus.
Il va monter la tente
de nos chagrins aux Cieux.
Je vais arriver à ce que
Dieu a résérvé pour moi.
J’ai perdu quelques luttes
avec le malfaiteur
mais je vais arriver là où Dieu veut
que j’arrive.
Laissons toutes les charges
de nos vies apart
et restons comme Marthe
aux pieds de Dieu.
C’est pas facile à finir le jour d’aujourd’hui.
Demain sera peut-être un autre jour,
si Dieu le voudra, mais
le jour d’aujourd’hui
est pas facile à finir.
Que faire?
Que veut Dieu qu’on fasse?
Seul Dieu sait maintenant
que fais-tu exactement
en cette heure où le soleil s’étend
sur Evere comme dans un étang …
Où est tu ? Quelle est la robe
que tu as volée aujourd’hui à ta garde-robe ?
Sur quels trottoirs ont battu tes pas
le rythme du monde qui va tout en bas ?
Et quand encore tes yeux des étincelles
voudront fermer dans eux comme dans un lac
les larmes de ma vie, mes yeux glacés
et toutes les amertumes de mon sac?
Of, Doamne, toată viaţa asta stricată!…
Se mai poate repara ceva din ce am trăit, Citeste mai mult »
Din nou
pentru Adrian Bezna
Graţios… ca un urs,
melodios ca o oală,
încerc
să condamn la moarte
această ţară!
Vă doresc pace,
bucurie nesfârşită
la toţi!
Aş vrea să vă ridic dintre morţi
chiar şi prin împuşcare!
Nu e
o figură de stil!
Mă doare
ce am făcut cu sufletele noastre
în această cloacă de hoţi!
Mai bine în gropi înconjurate cu jale
decât aceste curve
prestidigitatoare!
Eu ştiu în ce porcării sunteţi prinşi
în chibuţurile voastre de masoni satanişti!
Ştiu cum s-a încuibat satana
în minţile voastre!
Carpaţii sunt şi casa mea!
VĂ AVERTIZEZ
NU VĂ JUCAŢI CU COPILUL DIN MINE,
altfel Domnul vă va da
cât nu veţi putea ţine!
Scoateţi-vă minciunile ticăloase
din Istorie şi din Biserică!
Până va veni Domnul Hristos mai e o clipită!
Îndreptaţi această lume isterică!
După Papa Benedict
vine Ultimul Papă!
Şi totul se va petrece ca în Cartea Uitată!
Ca în Apocalipsa
Sfântului Ioan!
Nu vă lipiţi
sufletul de bani
şi de mândrii deşarte!
În Iad se plăteşte
fiecare prostie în parte!
Iar în Rai li se răsplăteşte tot
celor care au urcat peste bord!
Totul e foarte aproape!
Aici şi Acum!
Asta
vreau
să vă spun!
În numărul următor din "Vocea Fălticeneană"
Ca un papagal extrem de mărginit, preşedintele ICR-ului, H.R. Patapievici, repetă oricui stă să-l asculte că ICR e o instituţie model, din al cărei buget doar o cincime se duce pe cheltuieli de administraţie şi personal, restul fiind folosit pentru proiecte.
Serios? Cu o şarlatanie de politician corupt, stimabilul H.R.P.vrea să ne vândă cartofi putrezi sub titulatura de “cartofi copţi”. Altfel, de ce nu vorbeşte despre faptul că toţi angajaţii ICR din afara ţării nu sunt plătiţi de ICR, ci de MAE, care i-a şi angajat, de fapt, fiind, deci, securişti?
La cât din bugetul ICR s-ar ridica cheltuielile de personal dacă ar fi înglobaţi şi aceştia? Vă spun eu: la aproximativ 200% din bugetul declarat al ICR. Sau banii daţi de MAE nu sunt bani publici? Au securiştii fabrică de bani?
Departe de a fi o instituţie-model, ICR-ul e o instituţie în care domneşte arbitrariul, o instituţie de tip securist. Cine sunt beneficiarii programelor ICR-ului şi în baza a ce beneficiază aceştia de respectivele programe?
Promovarea ICR nu respectă ierarhia de fapt a creatorilor din România. De ce nu s-au făcut comisii cu cei mai importanţi critici din toate domeniile artistice, care să desemneze artiştii care merită promovaţi? Altfel… Citeste mai mult »
Editorialul numărului următor din "Vocea fălticeneană"
Prim-ministrul şi-a însuşit vorbele altora în lucrarea de doctorat şi, pentru asta, ar trebui schimbat? Presa a explodat prefăcut. Serios? Cine spune asta? Cineva care şi-a luat toate diplomele şi toate notele pe merit? Unde locuieşte omul acela? Dacă există, vă rog să mi-l arătaţi şi mie!
Haideţi să recunoaştem că învăţământul nostru e o porcărie. De fapt, în primul rând, o escrocherie: Citeste mai mult »
editorialul ultimului număr din Vocea Fălticeneană
Ştiţi ce e aia o “momâie”? Un fel de zombie autohton, o fiinţă vie golită de sine, căzută pe alt palier al vieţii, cel al plantelor. Mai numim aşa oamenii foarte blegi, care par incapabili de acţiune. “Incapabili de acţiune…” Pe mine asta mă duce cu gândul la PDL.
E noul preşedinte al PDL, Blaga, un buldog sau o momâie? Un lucru ştiu sigur: Blaga nu o să fie preşedintele României decât dacă face Dumnezeu o minune. Altfel, Citeste mai mult »
Când l-am cunoscut l-am întrebat răspicat: „Domnule, dar dumneata de ce stai la masă cu turnători, după tot ce ai scris?” Eram la o ediţie a târgului de carte Bookarest, pe terasa „La Motoare”, eu, Patapievici, Agopian şi Romoşan. Colaboratorul la care mă refeream era, acum a fost vădit, Petru Romoşan. După un schimb de replici dure cu Romoşan, i-am lăsat în plata lor. Dar tot neînţelegând cum stă un pretins disident la masă cu un scriitor implicat într-un scandal securist monstruos, cu conotaţii sodomiste.
E bun Patapievici? De fapt, reformulez: e Patapievici cinstit în ce a scris? Nici pe departe! Şi eu am scris împotriva securiştilor, dar nu mi-am dat ochii peste cap la mesele lor. Această complementaritate nu e obligatorie! Am mai avut de-a face apoi cu instituţia condusă de tovarăşul H.R. Patapievici. Am făcut o revistă la Chişinău pe care ICR mi-a furat-o. De fapt, l-a îndemnat pe colegul şi redactorul meu D. Crudu să mi-o fure, pe motiv că eu aş fi „prea nervos”. Cine să le fi spus că aş fi aşa dacă nu chiar tovarăşul Patapievici, care m-a văzut vărsându-mi nervii pe securiştii cu care împletea el codiţele panseurilor sale dubioase?
E bun Patapievici? Ca scriitor? Haideţi să ne uităm un pic mai atent peste aceste panseuri „filosofice”. Are stil?! Dacă ar trăi Caragiale ar pune douăzeci de personaje să vorbească în stilul de femeie savantă al d-lui Patapievici şi l-ar umple de ruşine „pentru eternitate şi per tujur”.
E bun Patapievici? Ca manager? ICR-ul m-a publicat în Polonia fără niciun contract şi fără ca să îmi trimită măcar un exemplar din revista în care am apărut. Despre drepturi de autor nici pomeneală…
Ca manager, ziceţi? După povestea cu revista de la Chişinău, am intrat în conflict deschis cu ICR, dându-i în judecată, iar funcţionarii securişti ai acestui stabiliment s-au răzbunat pe mine, distrugându-mi viaţa, după metode pur torţionare. Nu m-au lăsat să particip împreună cu soţia mea la o acţiune, ci au trimis-o după un an la aceeaşi acţiune, într-un context creat anume ca să o împingă să mă înşele. (Patru oameni, între care doi, sibieni, creau involuntar un cuplu, un tânăr scriitor mediocru probabil securist şi sigur beţiv şi desfrânat etc – link)
După cum vă spuneam, îi dădusem în judecată şi, în loc să-şi recunoască deschis vina, faptul că au încălcat legea de vreo cinci-şase ori în raporturile cu mine, au început să umble cu chiţibuşuri şi încâlceli balcanice: că trebuia să-i dau în judecată la mai multe instanţe, pentru fiecare cauză în parte, că n-am finalizat înregistrarea mărcii la OSIM etc. Au desfăcut în bucăţi un proces pe care, în orice ţară civilizată, l-aş fi câştigat, dovedind încă o dată că Justiţia de la noi e oarbă, iar ochii ei sunt în buzunarul Puterii. În cadrul acestui proces Patapievici a semnat nişte minciuni crunte, dovedind o nesimţire de neînchipuit. Dar puteţi citi întreaga poveste pe blogul meu:
http://yanush.wordpress.com/icr-secu/
E bun Patapievici? Le spun celor care s-au grăbit să-i sară în apărare acestui tovarăş: să nu dea Dumnezeu să vedeţi şi voi cu adevărat cât de bun e Patapievici şi cât de bună e instituţia de securişti pe care a condus-o.
1. Pentru că s-a ridicat împotriva Lui Dumnezeu.
Cum?
1.1 S-a pus de-a curmezişul în faţa dorinţei Episcopiei Bucovinei de a-şi recupera pădurile dăruite ei de Împăratul Franz Joseph.
1.2 În pofida situaţiei conflictuale în care s-a pus cu Episcopia, nemulţumită şi de lipsa de fonduri pentru restaurări, domnul Flutur a făcut pe evlaviosul şi a fost doi ani la rând cel care a adus lumina sfântă de la Ierusalim.
1.3 Dar, în acelaşi timp, a încurajat înrolarea pedeliştilor în rândurile oastei satanei, aşa încât majoritatea celor cu funcţii semnificative în PDL au devenit masoni…
Pentru toate acestea, Dumnezeu l-a dărâmat. Şi a dat semn clar că îl va dărâma. Chiar în noaptea în care a început campania electorală un om care lipea afişe cu Gheorghe Flutur a căzut de pe un stâlp şi a murit, lăsând în urmă doi copii orfani… Dar amintiţi-vă şi ziua alegerilor. O zi foarte mohorâtă în care, deşi nu a plouat prea tare, a tunat şi a fulgerat.
2. Pentru că, Citeste mai mult »
Am acceptat pe moment acel premiu doar gândindu-mă că tânărul poet
Andrei Dosa o să primească oricum premiul pentru debut al USR,
aşa că, ţinând seama şi de cât m-au nedreptăţit pe mine cei de la
USR, şi bănuind că o vor face şi anul acesta, va exista un echilibru.
Altfel, eu nu aveam de ce să primesc acel premiu, pentru că nu mai
sunt tânăr.
Am văzut acum cum au premiat minţile bolnave şi mediocre din
USR literatura română apărută în 2012. Dosa nu a primit premiu,
deşi la debut premierea e evantaică, adică se lărgeşte la nevoie, aşa
că eu am ajuns să mă simt vinovat faţă de el. Ştiu exact de ce nu a primit Dosa premiu: în USR fac legea nişte oameni bolnavi şi securişti, de genul G. Chifu (care s-a şi premiat anul acesta, deşi e un autor de mâna a treia), iar Andrei Dosa e maghiar.
Îi rog pe cei din juriul şi comisia de organizare a CTS 2012 să vadă
în ce manieră se poate face această trecere a premiului nemeritat
de mine pe numele lui Dosa.
Asta cred că se mai poate repara. Din păcate, asalturile talibane pe
care le-au dus securiştii şi nesimţiţii din USR asupra literaturii de
calitate nu se mai pot repara, decât, iată, făcând alte nedreptăţi…
Completare: sigur că nu întâmplător Premiile USR de anul acesta s-au decernat în data de 06.06, la orele 18.30. Un bastion al satanei trebuia să-şi pună pe faţadă şi numărul diavolului, cât mai citeţ. La această dată şi la acestă oră un juriu de cumplit anonimi a consfinţit o nouă ruşine: Chifu, G. Dorian şi C.M. Spiridon, adică treia autori de mâna a doua, de nota şase, închipuind încă o dată numărul fiarei, prin ei înşişi, s-au văzut premianţi ai U.S.R. Unde vor ajunge aceşti nesimţiţi care pretind că m-ar reprezenta şi pe mine?
Ce s-a întâmplat la Uniunea Scriitorilor după 1989 e o ruşine. S-a pierdut orice urmă de bun-simţ literar şi nu se mai respectă niciun criteriu. Scriitori de valoare, de pildă Cristian Popescu, au murit fără să primească vreun premiu USR, în vreme ce din aceste premii s-au înfruptat feluriţi mameluci securişti şi anonimi dragi sau drage anumitor membri din comisiile de vot. Citeste mai mult »
Au trecut zilele, săptămânile, anii…
Ce ne rămâne din tot ce a fost?
Domnica, nu plăcerile mincinoase, nu banii,
nu să ajungem nişte oameni fără rost…
Ai văzut, ai înţeles, ţi-am arătat
cum s-a întins capcana pierzării,
dar nu te-ai întors în al meu gând curat
şi-au trecut zilele, săptămânile, anii…
Marşul pentru Viaţă de la Suceava. Suntem două companii strânse la mitingul pentru oprirea avorturilor. Una de creştini adunaţi de la Biserici, alta de liceeni de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, dirijaţi de o profesoară sufletistă. Liceenii sunt îmbrăcaţi în alb şi expun pancarde create de ei.
Ne urnim greu, prin ultimii stropi de ploaie, apoi apare brusc soarele şi coloana îşi măreşte ritmul atât de mult încât marşul devine aproape un maraton. Se vede că în faţă sunt liceenii. Marşul constă, practic, în înconjurarea centrului oraşului. Pornim de la Sfânta Înviere, bisericuţa de lângă Dom Polski, trecem prin faţa Spitalului, apoi vom urca pe George Enescu, vom trece de Catedrala Ortodoxă şi vom ajunge la Biserica Sfântul Dimitrie. Biserica din dealul centrului. Citeste mai mult »
Coperta întreagă.
Comenzi: edituragarafina@gmail.com
Sau: http://www.agaton.ro/produs/1641/o-noapte-si-o-dimineata
Comenzi rapide.
Soluţia lui Benoni Maxim pentru România
