Gabriel Barbir se luptă de 13 ani cu Statul Român pentru un act de identitate fără CNP

Povestea e absolut siderantă: De 13 ani un inginer geolog din Bucovina, îndemnat de Părintele Justin Pârvu, se luptă cu Statul Român ca să obțină un act de identitate fără CNP, iar Statul Român refuză să îi ofere acest act.

Când a început el acest război, exista un ordin al Ministerului de Interne, o dispoziție internă, ordinul nr. 1190/2001, care spunea că celor care refuză noile acte din motive religioase li se vor da buletine vechi, dar acest ordin a fost abrogat.

Citiți întreaga poveste a lui Gabriel Barbir: aici.

Fondatoarea Femen Brazilia s-a dezis de trecutul ei

sara_winterA născut și s-a trezit. Odată cu copilul, i-a venit și mintea la cap. Sara Fernanda Giromin, alias Sara Winter, fondatoare a Femen Brazilia s-a dezis de Femen, de feminism, de teoriile „gender” și de campaniile pentru legalizarea avorturilor și și-a cerut iertare creștinilor pentru tot răul pe care l-a făcut împotriva Lui Dumnezeu și împotriva familiei.
De asemenea, Sara a înfierat felul în care femeile sunt folosite și manipulate de către Femen, în scopul impunerii unor idei și idealuri care nu le aparțin.

Un text despre această îndreptare în franceză: citiți.
Și unul în engleză: citiți.
Doamne ajută!

Pr. François Schneider pe urmele Pr. Hervé Benoît…

l-abbe-francois-schneider

FR:  Je félicite Monsieur L`Abbé François Schneider pour son courrage à témoigner la Vérité! Que Dieu soit toujours avec lui!

Încă un preot catolic din Franța are de suferit în urma declarațiilor cu privire la cei care au murit la Bataclan.

În condițiile în care preoților catolici din Franța li s-a cerut să „aducă un omagiu” victimelor atentatelor din Paris, Preotul François Schneider din Wisembach a precizat public că poate să aducă omagiu victimelor de pe terasele cafenelelor, dar nu și celor de la Bataclan, care asistau la un concert inspirat de necuratul.

Un consilier regional din provincia Vosges și primar al unei localități învecinate, Stéphane Demange, care e și persoana care l-a raportat episcopiei, a declarat că sunt credincioși care nu suportă pozițiile ultra-conservatoare ale Pr. François Schneider, mai ales pe cele legate de contracepție…

Iar episcopia s-a grăbit să îl someze să își ceară scuze în public și… să îi ia dreptul la cuvânt (sic!)… Citiți tot ce am postat despre Bataclan: aici.

Foto: Riposte Catholique.

Părintele Arsenie Boca – icoană fidelă a Mântuitorului

Există un portret mai puțin cunoscut făcut Mântuitorului de Consulul roman Publius Lentulus, aflat pentru o vreme la Ierusalim, într-o scrisoare către Cezarul Imperiului, Tiberiu. În afară de câteva elemente caracteristice la nivel fizionomic – că avea părul și barba castanii, iar ochii albaștri, că își ținea barba despărțită în două, după obiceiul nazarinenilor și că era de o frumusețe uluitoare, ca și mama sa –, mai aflăm din această scrisoare și că Mântuitorul era veșnic trist și era vestit anume pentru că nu fusese văzut niciodată râzând.

Foarte interesant, același lucru s-a spus și despre Părintele Arsenie – nu se știe să fi fost văzut vesel vreodată. Dar putem merge mai departe… Părul castaniu, „de culoarea alunei copate”, spune consulul roman… Ochii albaștri… Fruntea lată… Frumusețea ieșită din comun…

Dar iată barba împărțită în două, în fotografia aceasta.

Ce ar mai fi de spus?

Și să-i ascultăm și glasul, de o blândețe nelumească, de o smerenie uluitoare, îndurerat și aplecat către lacrimi… Ați mai auzit un asemenea glas, vreodată? Sau poate întrebarea ar trebui să fie… „NU RECUNOAȘTEȚI ACEST GLAS?!”:

Sunt mulți oameni încă în viață care au fost și pe la Părintele Arsenie și pe la alți mari duhovnici din comunism. Dacă nu toți, atunci vreo 95% la sută dintre aceștia ne pot spune că Părintele Arsenie nu se putea compara cu ceilalți. Era mult peste ei. La un mare duhovnic tipic venea cineva, iar duhovnicul făcea o poveste, adesea lungă, în care Duhul Sfânt picura, mai devreme sau mai târziu, gândul de care avea nevoie acel om. Părintele Arsenie îi spunea omului de când îl vedea ce să facă, fără ca acela să apuce să întrebe. Și îi spunea exact cât trebuia, nu ținea pe nimeni la povești. E o diferență uriașă, e diferența dintre cel care conștientizează și înțelege lucrarea Duhului Sfânt și cei care o percep mai mult inconștient și lasă Duhul să lucreze prin ei. Diferența dintre unul care vede înainte atât de clar încât știe exact ce vede și unii care văd înainte cumva în ceață, nelămurit…

Dar ce să mai vorbim de nenumăratele minuni pe care le-a făcut Sfântul Părinte Arsenie Boca după moartea sa, eu însumi fiind martor la câteva… (Dar oricine se duce cu inima curată la Prislop o să vadă minuni, minuni mari și clare, nu bănuieli/ipoteze de minuni…)

Cei care îi caută nod în papură celui mai mare sfânt al neamului românesc se aseamănă fariseilor care Îl acuzau pe Mântuitorul că scoate diavoli cu ajutorul necuratului. La capătul firului lor logic e o tâmpenie, un „că așa-ni-s-a-zis”, care ține loc de orice argument. În Biserică există reguli care se aplică anumitor persoane, în anumite contexte. Regulile Bisericii nu sunt ca și legile de drept public, așa cum înclină să creadă potrivnicii Părintelui. Ca să înțelegeți: legile care se aplică unui mirean într-o zi de post nu se aplică și unui călugăr. El trebuie să țină rânduiala mănăstirii lui, care poate să pună o zi de harți într-o zi de post. Iar regulile care se aplică unui călugăr pot fi încălcate de starețul lui. Așadar, cum am mai spus, nu căutați să-i impuneți Părintelui Arsenie Boca, stareț, format la Athos, văzătorul cu duhul, practicant al Rugăciunii Inimii, niște reguli făcute pentru cei care zugrăvesc biserici cu țigara în gură. Voi chiar nu gândiți un pic?!

Pace și bucurie tuturor celor care au primit în inima lor adeverirea puterii acestui sfânt unic, acestui Patriarh Veșnic al neamului nostru, prin care ni S-a arătat Domnul Hristos!

„Jos masca, Marius Ianuș!” la vânzare (și) pe internet

coperta1-webAntologia celor mai bune versuri scrise de mine din 1994 până azi se găsește la vânzare la Librăria Sophia din București. Cartea poate fi comandată și pe internet: aici.

Prețul e destul de studențesc: 7 lei pentru o carte de 144 de pagini.

(Pentru cei mai puțin avizați: Librăria Sophia e lângă Piața Unirii, pe partea stângă a străduței care merge de peste drum de capătul Tramvaiului 32, de la poalele Dealului Patriarhiei, înspre Facultatea de Teologie sau Biserica Sfântul Spiridon sau Tineretului, dacă doriți… Strada Bibescu Vodă nr. 19)

Doamne ajută!

 

Pr. Hervé Benoît, preot catolic din Lyon, a fost caterisit pentru opiniile sale asupra Bataclanului

Trăim într-o lume nebună, care nu mai vrea să audă Adevărul. Sigur că în mărturisirea și apărarea Adevărului unii exagerează. Primul a făcut-o Sfântul Petru, care a ridicat sabia și a tăiat urechea unui soldat dintre cei care vroiau să îl aresteze pe Mântuitorul, în Grădina Ghetsimani. Mântuitorul i-a spus Sfântului Petru că nu e bine ce face, „cine ridică sabia, de sabie va pieri!”, dar l-a iertat de îndată. Ca un păcat mai mare i-a fost ținut acela de a se dezice de Adevăr, de trei ori, în aceeași noapte, pentru a fi pe placul lumii. Iar acest păcat i-a fost imputat și amintit de Mântuitorul, în cele trei întrebări identice, de reconfirmare – „Mă iubești tu pe Mine?”. Chiar dacă Părintele Hervé Benoît o fi căzut vag în prima greșeală a Sfântului Petru, cei care l-au caterisit, Episcopul Armand Maillard și Cardinalul Barbarin sunt foarte aproape de cea de-a doua greșeală, mult mai gravă, a lepădării. Oare ce crede Excelența Sa Petru Gherghel, Episcopul catolic al Iașilor despre toate acestea? Ar trebui să facem din cei morți la Bataclan (dar și la Colectiv, tragedia românească foarte asemănătoare) niște eroi? Sau, Doamne ferește!, niște sfinți? Făcând jocul necuratului, adică ascunzând mesajul pe care ni l-a trimis Dumnezeu prin aceste tragedii? Aveți mai jos traducerea textelor incriminate ale acestui mărturisitor francez.

(FR: Le monde est devenu fou et ne veut plus entendre la Vérité. Certes, en témoignant et en défendant la Vérité, il apparait la tendance d`exagérer. Le premier à exagérer fut Saint Pierre, qui a pris le sabre et a coupé l`oreille de l`un des soldats venu à arrêter notre Sauveur. Notre Seigneur lui a dit qu`il n`est pas bon ce qu`il fait car „celui qui prend le sabre, va être tué par le sabre”, mais il l`a pardonné tout de suite. Mais c`est pas la même chose que l`on peut dire d`une autre faute de Saint Pierre, commise la même nuit, celle de avoir tourné le dos à la Vérité, pour plaire au monde, trois fois. Cette faute lui a été rappelée trois fois par Notre Sauveur, en répétant la question „M`aimes tu, Pierre, fils de Jonas?”. Même si le prêtre Hervé Benoît a touché vaguement à la première faute de Saint Pierre, ceux qui le condamnent, Msgr. Armand Maillard et le Cardinal Barbarin sont sur le pied de tomber dans la deuxième faute de celui-ci, bien plus grave. Je me demande ce que croit Son Excellence Petru Gherghel, sur ce sujet… Devons-nous faire des victimes de Bataclan (et aussi de „Colectiv”, le club roumain ou on a vu presque la même histoire et presque les mêmes signes) des héros? Ou, peut-être, que Dieu me pardonne, des saints?! En faisant la volonté du satan, qui veut que les hommes ne comprennent pas le message que Dieu leur adresse? Vous avez en bas la traduction des textes incriminés de ce témoin de Dieu.)

Vulturii (fără pene ai) morții îl iubesc pe necuratul!

De Hervé Benoît, preot catolic caterisit în urma acestui articol
În românește de Fratele M.I.

( Traduit apres: http://www.riposte-catholique.fr/riposte-catholique-blog/tribune/les-aigles-deplumes-de-la-mort-aiment-le-diable )

Am ajuns la un asemenea nivel de îndobitocire intelectuală și morală, încât trebuie să ne blindăm cu precauții înainte de a emite orice afirmație….

Vreau să le fie clar tuturor celor care vor fi șocați de titlul acestui articol, de conținutul său sau de profesia autorului, că am împlinit toate îndatoririle preoțești care îi privesc pe cei morți, pe cele publice, dar și pe cele particulare.

Pace celor morți și haideți să vorbim!

MAI ÎNTÂI: O LECTURĂ ÎN CHEIE MISTICĂ

Ideea circulă pe internet. Dar foarte moale, ca un fel de disonanță venită de foarte departe, ca un scârțâit al sistemului siderării colective. Nimeni nu vrea să se riște. Pentru că imediat vine replica, „apelul la ordine”: „Reacționarule!”, „Încuiatule!”, „Bigotule!”

Totuși, cineva trebuie să iasă în față și să vorbească. Și voi fi eu acela, pentru că am fost crescut, încă de la începuturile formării mele clericale, cu ascultarea de a „citi semnele timpului”.

Ce „semne”? Nu corpurile îngrămădite unele peste altele, nu străzile însângerate, nu țipetele răniților. Nu, vorbesc despre niște imagini subiacente, din planul secund, dar atât de puternice încât aproape că orbesc.

La ce am asistat? E ora 21 a aceastei funeste zile de vineri 13, la Bataclan. Citește în continuare „Pr. Hervé Benoît, preot catolic din Lyon, a fost caterisit pentru opiniile sale asupra Bataclanului”

Alegeri locale în Franța

Să-i îndemnăm pe românii din Franța să voteze Frontul Național, ca să înceapă restaurarea statelor europene pe valorile culturii europene!

Frontul Național francez, condus de Marine LePen a obținut cele mai bune rezultate din istoria sa și conduce detașat, în acest prim tur de scrutin, în șase dintre cele treisprezece noi regiuni electorale ale Franței.
Deși e singura alegere posibilă a oricărui locuitor al Franței care are ceva în cap, nu avem motive de bucurie prea mari, FN-ul nu e un partid creștin, ci unul autodeclarat laic, așa că Marie Le Pen mă duce cu gândul la Vadim Tudor, pamfletarul promovat de Securitate fie în scopul de a distruge ideea de naționalism românesc, fie pentru că ăsta e(ra) nivelul intelectual al șefilor acestei instituții…
Partidul lui Marine Le Pen a obținut per total în jur de 30% dintre voturile francezilor.
La ei votul se defășoară în două tururi, și doar al doilea contează cu adevărat. Acest al doilea tur va fi pe 13 decembrie. Români din Franța, votați Frontul Național, ca să trăiți într-o țară civilizată și europeană și să trăim într-o Europă civilizată și europeană!

Mai mulți bani, pentru mai multe blasfemii…

Cristi Mungiu nu se mai satură. Are glanda mare (dar cât de mare?!), are multe de spus (sau cei care îi dictează ce să spună au multe de spus) sau, în fine, are obiceiuri proaste, încă mai proaste decât „cinematografia” lui.

Cum apare o nouă conducere pe undeva prin desișurile Culturii, cum se trezește Mungiu să urle că nu are destui bani. Cu subtitlul, subînțeles, Citește în continuare „Mai mulți bani, pentru mai multe blasfemii…”

Lămuriri asupra picturii Părintelui Arsenie Boca

În campania de denigrare despre care deja v-am vorbit, la capătul căreia trebuie că e tot nenorocita asta de securitate kaghebistă de care nu mai scăpăm odată…, ni se spune că pictura Părintelui Arsenie nu ar fi „canonică”. Haideți să lămurim un pic ce sunt aceste „canoane” picturale și de ce au apărut ele.

„Canoanele” acestea sunt niște reguli stabilite de niște pictori bisericești și recomandate de niște ierarhi. (Nu sunt canoane sobornicești, ci niște simple reguli.) Scopul lor este de a-i împiedica pe neaveniți să deformeze adevărul revelat al Bisericii. Pur și simplu, printre pictori fiind mulți mireni fără pregătire dogmatică temeinică, conducătorii Bisericii s-au temut să îi lase pe aceștia să lucreze după inspirația lor. Dar aceste reguli nu se pot aplica unui stareț, și încă unul devotat, duhovnicesc… Iar Părintele Arsenie Boca e mult mai mult decât un simplu stareț de mănăstire. E cel mai puternic sfânt al nostru, cel mai mare făcător de minuni al românilor, Patriarhul Etern al Bisericii noastre. Și oricine se duce cu un strop de dragoste la mormântul său va descoperi asta… 

Așadar, să nu aplicăm reguli făcute pentru cei care pictează biserici cu țigara în gură (și câți nu sunt!…) unor sfinți, unor oameni mai inteligenți și mai sporiți decât cei care au făcut acele reguli!

Deși nu sunt un specialist în pictură, mă pricep la aceasta mai mult decât cei care îl contestă pe Părintele Arsenie, așa că permiteți-mi câteva rânduri despre pictura sa, cea atât de frumoasă și atât de misterioasă…

Priviți această superbă scenă a Înălțării: Citește în continuare „Lămuriri asupra picturii Părintelui Arsenie Boca”

Scrisoare unor „critici de artă”

De la campania de calomniere a celui mai mare Sfânt al românilor, Părintele Arsenie Boca, s-a trecut, probabil văzându-se că acele calomnii nu impresionează pe nimeni dintre cei a căror inimă a fost atinsă de iubirea Părintelui, la calomnierea operei sale artistice.
Cei care duc această luptă de denigrare, lamentabilă, care nici măcar nu are ca subiect această operă, ci, de fapt, Citește în continuare „Scrisoare unor „critici de artă””