Atelierul de Publicitate al Editurii Garofina

În Brașov, pe Bulevardul 15 Noiembrie, la numărul 48 (peste drum de Biserica Sfântul Gheorghe de la Patria), am deschis un atelier de producție publicitară. Primesc comenzi și pe internet, la: marius.ianus@gmail.com 

Blogul atelierului: http://garofina.wordpress.com   Doamne ajută!
20150101_165633

Un interviu cu Marian Munteanu, în Familia Ortodoxă

Merită citit.

Marian Munteanu: „Am avut dintotdeauna crucea nu numai la piept, ci și în suflet”.

Americanii au reușit! Să încercăm și noi.

Cum bine a spus Părintele Ioan Istrati, Victoria tandemului Trump/Pence în America a însemnat reacția creștinilor din State împotriva lucrurilor care se petrec în lume. Să încercăm și noi. Oricât de contestat ar fi Marian Munteanu, e singurul candidat care are un discurs creștinesc. Iar acest tip de discurs nu se poate imita.

Cuvinte de toamnă


Și foarte-ncet am mers atunci în Schei,
Treceam tăcut printre castani și tei,
Și printre sălcii plânse în amurg,
Printre salcâmii încă verzi în frig,

Ne’nțelegând de ce nu sunt iubit,
Ne’nțelegând frunzișul tremurând
Și toamna tristă-ntinsă pe pământ,
Din Centru până-n Prundul de granit.

De ce am fost mereu ca părăsit?

Dar ce am făcut noi, de fapt, Allen Ginsberg?!

 

Acum, când poate că am înțeles amândoi cât am greșit, îți pot spune cu exactitate ce mă doare…

Am fost doi profeți ai morții, două difuzoare ale iadului, doi apostoli ai disperării, când era atât de simplu să ne lăsăm salvați de Domnul Vieții…

Ce s-a ales din marele tău talent, Allen Ginsberg?

În ce fund de iad te-au aruncat „drepturile homosexualilor”?

În ce întuneric te-a scufundat budhismul?

Cum de un om ca tine, inteligent și nesupus lumii, nu a deschis ușa care duce la Adevăr?!

Ce s-a întâmplat, Allen Ginsberg?! Citește în continuare

În pădure

Vor curge toate cum curge apa acestui pârâu…

Repede, fără să apuc cu adevărat să știu

când au fost toate,

când m-am apropiat de Realitate…

 

Iar când voi fi în fața Domnului Hristos

totul o să fie bine mirositor și frumos.

Nu-mi voi aduce aminte că am suferit vreodată,

iar existența o să mi se arate întreagă, luminată…

 

Doamne, așterne Pacea Ta peste sufletul meu,

dă-mi să înving îndărătnicu-mi eu,

dă-mi această boală frumoasă a smereniei

în care să-ncolțească semințele iubirii și milosteniei.

 

Dă-mi o mie de amintiri frumoase,

pe care să pășești în inima mea

ca pe un covor de catifea

sau pe-o-nvăluire de mătase.

Marian Munteanu – poate ultima șansa a României

Ca să îl parafrazez pe Jules Verne, cel din „Familia fără nume”, românii trebuie să se unească în jurul unui om pe care nici ofertele de bogății și nici amenințările să nu îl clintească din calea apărării interesului național. Altfel vom fi distruși, marginalizați și apoi înlocuiți în propria noastră țară… Cred că omul de care avem nevoie e Marian Muteanu. Nu vă lăsați manipulați de indivizii care caută cu orice chip să-i strice imaginea. În spatele lor sunt interese meschine, antiromânești. Deși Marian Munteanu a anunțat, pe pagina sa de Facebook, că CNSAS-ul a dat verdictul de necolaborare în cazul său, cei care răspândesc vechile minciuni nu au încetat…

Eu am cunoscut, pe propria piele, ce înseamnă o încercare organizată de marginalizare… și de asta vă rog: nu luați de bun nimic din ce vi se spune rău despre el. 

Marian Munteanu e doar un om pe care sistemul l-a considerat (și, iată, îl consideră încă) extrem de periculos. În condițiile în care Vadim Tudor nu a fost considerat prea periculos. Și atunci, e clar ce ideologie politică au cei care îl marginalizează pe Munteanu. Vorbim de aceeași lepră îngrozitoare a societății românești: de securitate. De serviciile de informații vândute. Ieri – bolșevicilor, azi – iudeo-masoneriei…

Cel mai înspăimântător lucru pentru cei care și-au propus înrobirea și distrugerea acestei țări e nașterea unui curent creștin-naționalist autentic.

Îl susțin, deci, pe Marian Munteanu și voi lupta alături de el în această campanie și după ce ea se va termina.

Către o nouă „Gândirea”

Dragi prieteni,

am binecuvântarea Înalt Preasfințitului Serafim al Germaniei pentru a face o (nouă) revistă culturală.

Voi folosi această binecuvântare, așa că, începând din ianuarie 2017, ea urmează să apară pe piață.

Va fi o revistă cu caracter creștin, care va căuta să egaleze performanțele „Gândirii”.

O revistă care să constituie un răspuns creștin la tulburările valorice și la întorsăturile stricătoare de suflete pe care le-a luat cultura laică de azi.

O revistă care să propună culturii române de azi nume noi.

O revistă care să propună Lumina Adevărului etern, prin gânduri și idei noi.

O revistă care să lupte pentru identitatea noastră culturală.

Mă bazez, în alcătuirea ei, în primul rând, pe colaborarea autorilor din mediul ortodox, care, adunați la un loc, ar putea constitui un grup cultural redutabil: Citește în continuare

Alianța Noastră România strânge semnături

Cei din București pot semna la cortul din Piața Universității.

Cei care pot aduce mai multe semnături sau cei din localități unde nu sunt corturi electorale pot descărca formularele de aici: http://www.aliantanoastra.ro/alianta/semnaturi/

Haideți să ne mobilizăm un picuț! Mai avem exact o săptămână.

Integrala Ianuș: Poezia

A se comanda aici: http://m.librariasophia.ro/carti-Integrala-Ianu%C5%9F-Poezia-Ianu%C8%99-Marius-so-14255.htmlintegrala-ianus-poezia

Cărțile Editurii Garofina…

… pot fi comandate aici: http://m.librariasophia.ro/editura-Garofina-se-519.html

Ciornă a unei scrisori a lui Nichita Stănescu (sau a mea!?) către Dumnezeu


Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul!
Iartă-mă! Să mă ierți! Iartă-mă!

Că am cunoscut nălucirile necuratului
până în ultima frântură de gând al meu,
dar nu am cunoscut dragostea Ta!…

Că am cunoscut amăgirea femeii
în fiecare fibră a trupului meu, înduplecat la rele,
dar nu am cunoscut dragostea Ta!…

Că am cunoscut înșelarea alcoolului
în fiecare răsucire de vorbă magnetică,
în fiecare prefăcătorie „poetică”,
dar nu am cunoscut dragostea Ta…

Durerea care ne leagă


Ne leagă aceeași durere,
ne ține aceeași speranță,
din moarte nutrim Înviere,
din inimă facem o clanță…

Deschidă-se uși de tăcere!
Arată-se Lumea cea Nouă!
Să fie Tărâmul de Miere!
Să fie Grădina de Rouă!

Ne leagă aceeași durere,
ne mângâie-aceeași speranță…
Prin moarte lucrăm Înviere,
din Dragoste facem Instanță…

Uitați cum din nori grei vă plouă
în gânduri tristețea cea rece,
căci Domnul și nouă și vouă
făcutu-ne-a plânsul să sece.

Ne leagă aceeași Durere,
ne mângâie-același Mister…
Prin nori covârșiți de himere
răzbat luminânduri de cer.

Post Post Scriptum la a treia scrisoare deschisa catre Nicolae Manolescu

Stimate Domnule Manolescu,
ca un corolar al intregii noastre discutii, dati-mi voie sa va anunt ca in perioada 9-11 septembrie 2016, adica peste o saptamana, are loc la Cernauti „Festivalul international de poezie Meridian, dedicat… „culturii si traditiei evreiesti”. Prin inestimabila grija a ICR (Institutul Cultural Roman, unde termenul „Cultural” e, o stim amandoi, o acoperire), Romania va fi reprezentata la acest eveniment de Miruna Vlada Troncota, fiica decanului Facultatii SRI, trecuta candva prin cenaclul meu, fara sa stiu cine e (securista si ea, de vreme ce imi propunea, intr-o discutie pe care am purtat-o in fata Casei Monteoru, fostul sediu USR, sa intru si eu in „onorabilul” lor sistem, ca sa fiu trimis in Rusia…), si Domnica Drumea, sotia mea. (Si, indiferent de decizia Judecatoriei Sectorului 1, ea va ramane sotia mea, „pana ce moartea ne va desparti”, dupa cum am fagaduit amandoi in fata Lui Dumnezeu.)
Ca sotia mea nu e evreica si nu are vreo legatura apropiata cu acest neam o garantez.
Daca familia Troncota o fi evreiasca, nu cunosc. Cert e ca securitatea romana a fost condusa multa vreme de evrei, iar acestia s-au dovedit niste criminali odiosi (a se citi „Imn pentru crucea purtata” a lui Virgil Maxim)…
In Cernauti, in punctul maxim de expansiune al evreimii, erau cam o treime dintre locuitori evrei. Au stat pe acolo vreme de cinci-sase generatii, dar cu dinamica si nestatornicia specifice acestui neam. Cultural, nu ne-au lasat absolut nimic. Nu ii interesau gandurile si sentimentele, ci doar banii nostri. Singura amprenta pe care au pus-o asupra culturii romane a fost avangarda, o avangarda distructiva, in care romanii nu se recunosc. Prin alte parti s-au aliat cu tiganii si au mai inventat macar cate o muzica, macar cate un „Haide Jano sa ne vindem casa, ca sa putem sa dansam” (!), dar la noi interesul a fost exclusiv pervertirea moralei romanului si transformarea lui intr-un cumparator prost. (Interes pe care si-l mentin si astazi, la nivel planetar.) Astazi mai sunt la Cernauti vreo cincizeci de descendenti ai evreilor. Asa ca… despre ce „cultura si traditie” vorbim?!
Oare nu ar trebui sa le explice cineva celor din ICR ce este Cernautiul si cui apartine de drept acest oras?! Oare nu stie nimeni in acea institutie securista ca acesta este orasul in care a invatat Eminescu, capitala Bucovinei noastre?!
http://icr.ro/pagini/scriitoarele-domnica-drumea-si-miruna-vlada-la-festivalul-international-de-poezie-meridian-de-la-cernauti
Dar sa revenim: securistii o folosesc pe sotia mea (din nou, cred) in razboiul impotriva mea. Am spus „din nou” pentru ca probabil ca stiti ce s-a intamplat in ultimele „colaborari” ale mele cu ICR-ul… Cinci ani m-am chinuit sa fac sa fie demis evreul Dan Shafran si acolita sa Eva Leonte din conducerea ICR Stockholm, dar pentru sexuristii din MAE si ICR un gunoi al lor are mai multa valoare decat cel mai important poet roman in viata…
Stiti probabil ca acestia nu m-au lasat impreuna cu sotia mea la un atelier de traducere, ne-au dus in Suedia in ani diferiti si de aici a survenit drama familiei mele.
Totul s-a petrecut pe fondul unei dispute pe care o aveam de un an cu securistii din İCR, asa ca imi e greu sa cred ca a fost o simpla intamplare, pornita de la o regula satanisa a evreimii din İCR Stockholm, regula pe care nici nu o aplicau in toate cazurile (!)… Cred, deci, ca a fost ceva premeditat.
Eu am avut parte de gunoiul pe care ni-l arunca in fata talmudistii in propria mea viata, din belsug, asa ca nu va vorbesc nicidecum din carti sau din imaginatie. Iar de cand ne-am despartit, nevasta-mea sta mai mult prin sinagogile satanei decat in Biserica. Dar ati observat cate din actiunile culturale de azi se tin prin sinagogi refacute si prin manastiri abandonate? Un om intelept si credincios vede aici lucrarea diavolului. Dar si dumneavoastra, care ati lucrat pentru iudeo-masonerie, in cadrul UNESCO, ati putea sa intelegeti, foarte usor, cum stau cu adevarat lucrurile. E normal ca aceasta institutie care pretinde ca ar cauta sa salveze copiii cu probleme sa incerce sa ii (homo)sexualizeze pe toti copiii, de la varste tot mai fragede? Ati vazut manualele de „Educatie sexuala” pe care le difuzeaza UNESCO gratis pana si in Basarabia?
Va mai amintiti cum v-ati simtit cand ati pacatuit prima data? Dar ce va tot explic eu?!… Rugati-va, domnule critic, ca altfel va asteapta un infinit de durere… Alegeti Viata, Care este Domnul Hristos!
Marius, fra+ele
Urmare de la: https://yanush.wordpress.com/2016/08/27/a-treia-scrisoare-deschisa-pentru-domnul-nicolae-manolescu/

A treia scrisoare deschisa pentru domnul Nicolae Manolescu

Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

am citit cronica pe care ati dedicat-o antologiei mele in revista pe care o conduceti. Ma voi feri de vreo polemica literata, pentru ca e dreptul criticului sa aiba orice impresie doreste asupra unui autor. M-a surprins cat de usor treceti peste prima parte a versurilor mele, care, departe de a fi o „promisiune”, constituie un corp de texte poetice mai voluminos decat cele lasate in urma de Ion Barbu, Bacovia sau Virgil Mazilescu. Potrivit propriilor dumneavoastra criterii literare, chiar fara sa gustati versurile mele crestine aparute ulteior, ar fi trebuit sa valorizati altfel acest corp de texte. Fie si numai pentru ca, in baza lui, eram predat in Facultatea de Litere inca de pe cand eram student al acestei facultati, performanta pe care nu cred sa o fi reusit alt scriitor roman.

Acum treceti peste toate acestea, peste tot ce au scris o puzderie de literati, si declarati, in plina polemica personala (!), ca sunt nazist si antisemit si ca ar trebui sa dispar din literatura romana…

Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu sunt nici nazist, nici antisemit.

Teoria rasista a lui Adolf Hitler imi e straina. Nu ma consider mai bun decat altii doar pentru ca m-am nascut roman. Dar nici nu pun semnul egalitatii prosteste, intre neamuri care au date de religie, cultura si civilizatie absolut diferite, cum e la moda azi.

Si nu sunt nici antisemit. Cuvantul „semit” se refera la un grup de populatii meridionale cu date religioase, culturale si sociale extrem de diferite. Maltezii, de pilda, sunt crestini si merita tot respectul meu. Ma deranjeaza, dintre evrei, aceia care inca mai merg pe logica „poporului ales”, care, fiind „superior”, ar trebui sa conduca intreaga lume. Ma deranjeaza, deci, xenofobii si rasistii evrei. Talmudistii si cabalistii care si-au facut din litera Legii un crez, dar care au pierdut duhul ei. „Dar litera ucide, iar duhul face viu”, spune Sfantul Apostol Pavel. Ma deranjeaza talmudistii si cabalistii care scotocesc prin tara mea fara sa le fi dat voie si care imi interzic sa imi cinstesc martirii, pentru ca „au fost legionari”. Le-am explicat ca atunci cand Antonescu a hotarat deportarea evreilor si tiganilor in Transnistria, legionarii erau in puscarii sau in lagarele din Germania…(!) Le-am explicat ca asa-zisele „trenuri ale mortii” nu erau menite sa-i ucida. Aceste trenuri au stationat mai mult in anumite locuri pentru ca se astepta trecerea unor garnituri germane si exista teama ca nemtii i-ar putea executa pe cei aflati in curs de deportare. Dar talmudistii acestia si-au astupat urechile si ne-au declarat „criminali de razboi”… Si noi de ce nu-i putem intreba ce s-a intamplat la Pitesti, la Aiud, la Gherla, la Jilava si in toate locurile in care Securitatea romana, condusa de evrei, a zdrobit elita acestei tari, tineretul legionar? De ce nu-i putem intreba cum de s-a transformat Stalin, peste noapte, din „tatuca popoarelor” intr-un criminal odios, indata ce a inceput sa-i casapeasca SI pe evreii din jurul lui? Si de ce trebuie sa ascultam istoria celui de-al doilea razboi mondial povestita doar de o singura parte? Si de ce trebuie sa punem semnul egal intre miscarile nationaliste ale secolului trecut, atat de diferite intre ele? De ce sa fie egal nationalismul rasist al germanilor cu fascismul crestin al lui Musolini (desfasurat sub sloganul „Dumnezeu, Patria, Familia” si fara nicio problematica iudaica), cu radicalismul democrat al lui Salazar sau cu regimul militarist al Generalului Franco? Si cum sa fie toate acestea (sau oicare dintre ele) egale cu misticismul legionar, intemeiat in ideea biruintei de dincolo de moarte, din viata cea vesnica?

Domnule Manolescu, inainte de a pune, in rand cu talmudistii, acest semn al egalitatii, va solicit o operatie marunta, care, in conditiile tehnicii de azi, va va lua doar cateva minute. Verificati, asadar, de cate ori apare numele Lui Dumnezeu in „Carticica Sefului de Cuib”, un volumas de optzeci de pagini, iar apoi de cate ori (si in ce contexte!) apare acest nume in „Mein Kempf”, o carte de opt sute de pagini. Chiar ateu fiind, cum va tot declarati, puteti pune semnul egal intre un om pentru care Credinta in Dumnezeu e parte a fiintei lui, parte centrala a structurii sale morale, si un om cu o credinta incerta, raportata mai degraba la suprematia neamului sau decat la Dumnezeu?!

Intrebati-i chiar pe talmudistii dumneavoastra daca se poate pune acest semn al egalitatii! Stiti ce va vor raspunde? Ca nu s-ar putea pune semnul egal daca unul dintre cei doi ar crede cu dreapta credinta in Dumnezeu. Dar dreapta credinta, zic ei, ar fi apanajul lor. Exact asta credem si noi, ca dreapta credinta ne apartine in exclusivitate si ca ei, din momentul in care L-au rastignit pe Domnul Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cel Viu, Cel pe care atat Il asteptasera, au cazut din iubirea divina si se afla sub stapanirea necuratului. Tot ce s-a intamplat cu neamul evreiesc dupa rastignirea Domnului Hristos nu face decat sa confirme asta.

Sigur, ca ateu ce va declarati, puteti sa nu fiti de acord cu opinia mea… Dar unde e „rasismul” ei? Evreii crestini imi sunt frati buni, mai apropiati de inima decat romanii necredinciosi, fie ei si neamuri ale mele! Unde e rasismul? De ce folositi acesti termeni – „rasism”, „nazism” – pentru a desemna ceva ce papagaliceasca politicaly-corecta, facuta anume pentru a declasa, prin limbaj, valorile morale ale „neamurilor”, denumeste prin „fundamentalism religios”. Asta e cu totul altceva. Una e un lucru facut cu gandul la Dumnezeu si alta daca acelasi lucru e facut fara gandul inaltat catre El. In astfel de cazuri, valoarea unui lucru rezida in intregime in motivatia lui.

Dar n-as vrea sa va obosesc prea mult…

Domnule Manolescu, cu ce va ocupati pe ultima turnanta a vietii dumneavoastra? Oamenii intelepti se ocupa cu rugaciunea. Ei lasa totul deoparte, isi inalta mintea catre Dumnezeu, se spovedesc, se impartasesc si asteapta sa li se ceara inapoi viata aceasta trecatoare si sa li se daruiasca vederea celor nevazute, vederea adevaratei vieti.

Dar dumneavoastra pareti mai preocupat de polemicile cu Marius Ianus… Dar nu si de poezia lui cea dreapta, din pacate. Cat despre cea mai putin dreapta, in privinta ei va inselati. Jumatate din articolul dumneavoastra e cladit pe ideea ca eu as fi debutat cu mult inainte de „Manifest”, dar nu e asa. „Manifestul” a aparut in anul 1998 intr-un volum colectiv si in anul 2000 in volum personal, iar „Primele poezii” au aparut in volum abia in anul 2004, la doi ani dupa „Ursul din containar”. (O singura poezie dintre acelea aparuse in presa culturala recunoscuta, respectiv in revista „Astra”. Restul au aparut doar intr-o publicatie cu caracter inchis a Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. Din cate spunea domnul Dan Horia Mazilu, si ca un facut, si lui Dimitrie Cantemir ii atribuiti publicarea in timpul vietii a unei opere postume, „Istoria ieroglifica”…) Dar sa lasam aiurelile astea…

Rugati-va, domnule Manolescu, ca fara rugaciune nu o sa-si faca mila de nimeni Domnul Hristos!

P.S.: Iar in cele ce privesc „distrugerea” mea… Ce o sa puneti in loc? Din punctul meu de vedere, influenta pe care am avut-o asupra literaturii romane vreme de cincisprezece ani e imposibil de sters, asa ca o atare operatie, daca ar fi posibila (ceea ce nu cred), ar lasa urme adanci in literatura romana. Cum veti convinge zecile de scriitori tineri si foarte tineri care m-au urmat pe drumurile literaturii ca… NU MAI EXIST?! Nu vi se pare o prostie?… Mai bine incercati sa va rugati.
POST-SCRIPTUM: https://yanush.wordpress.com/2016/08/30/post-scriptum-la-a-treia-scrisoare-deschisa-catre-nicolae-manolescu/

Sărbători fericite!

Fie ca Lumina Învierii Mântuitorului să se răsfrângă și în sufletele voastre!

Dragii mei, voi lipsi o vreme (mai lungă, sper) de pe internet, dar mă găsiți în scrierile mele. Le puteți cumpăra de AICIIar pe acest blog sunt multe din poeziile și povestirile mele, difuzate gratis.

O SUTĂ DE ZILE LA ATHOS (4 din 4) – CU POZE LA FINAL

Urmare de la: O sută de zile la Athos (3 din 4)

21. Lucruri bune

Dar au fost acolo și lucruri bune. Pot să certific că la Vatopedu împărtășania e împărtășanie. După cuminecare, simți cum se așează o putere în inima ta. Am simțit asta și la Oașa, o dată, dar la Vatopedu mi s-a întâmplat foarte des. Era ca și cum aș fi avut confirmarea fizică a faptului că l-am primit pe Domnul Hristos în inima mea. Fie că, departe de a fi cum o vedeam eu atunci, Mănăstirea Vatopedu e o mănăstire adevărată, fie că primeam aceste confirmări duhov­nicești în urma necazurilor și răbdării lor.

Apoi, la Vatopedu am avut mângâierea de a descoperi câțiva oameni minunați. A fost, în primul rând, Părintele Filaret. Un Părinte tânăr, slăbuț, cu trăsături fine și părul de culoare deschisă, foarte sporit, român. Măicuța Domnului mi l-a scos în cale, în vremea unei procesiuni cu icoana ei, și am simțit în inimă că are rugăciune adevărată. Iar mai apoi, cum veți vedea mai departe, mi s-a descoperit și că are darul înainte-vederii.

Apoi minunatul meu prieten Andrew, Andreas, cum îi spuneau grecii, un irakian din Australia venit la Vatopedu ca să se boteze. Andreas avea experiență cu botezatul, nu glumă, pentru că fusese înainte catolic, apoi coptic… Citește în continuare

Câteva gânduri despre Marian Munteanu

marian-munteanu-vine-cu-un-mesaj-exceptional-dupa-25-de-ani-pentru-tinerii-de-azi-videoAm văzut că s-au repezit iar detractorii (pentru a câta oară?!) asupra lui Marian Munteanu.

Ca să limpezesc un pic lucrurile, aș vrea să aduc și eu o mică mărturie asupra lui.

L-am văzut o singură dată, în holul Facultății de Litere și m-a învăluit într-o privire plină de tristețe și de dragoste.

Este omul în care am sperat – o parte din cei din generația mea și întreaga generație dinaintea ei. Iar acum iată că speranța renaște.

Au căutat să-i distrugă imaginea prin toate minciunile și înscenările posibile. (De cea cu Virgil Măgureanu și-a dat seama, din păcate, cam târziu…)

Nu pot să nu remarc apariția acestor noi atacuri furibunde și complet dezaxate, provenite de la oameni cu care Munteanu nu a avut absolut nimic de împărțit, tocmai în Postul cel Mare…

Cum va fi, atunci, în Săptămâna Patimilor?

P.S.: Acum aflu că detractorii au câștigat această luptă. Sper că nu și războiul. Marian Munteanu va avea înțelepciunea, cred, să candideze pentru o altă formațiune politică, una mai creștină și mai naționalistă decât PNL-ul.

Către o Românie creștină și românească? Doamne dă!

Marian-Munteanu-Drumul-Crucii-Foto-Dinu-LazarSă fim uniți fraților, că altă șansă ca asta cine știe când mai prindem noi…!

De asta aveam nevoie: de un lider.

Haideți să încercăm unirea tuturor forțelor creștin-naționaliste sub Marian Munteanu. Să lase fiecare de la el câte puțin și să fim una.

 

Soldat în Războiul Nevăzut

Un poem inedit din volumul „Integrala Ianuș: Poezia” (în care sunt o sută de pagini de versuri inedite, un sfert din paginile cu versuri ale cărții): AICI.

Integrala Ianuș: Poezia ( 2.0 Referințe Critice )

integrala-ianus-poeziaReferințe critice:

• „Sunt versuri de o frumusețe sfâșietoare. Un suflet îndurerat strigă mereu către Domnul, ca dintr-un abis. Rana sufletului este adâncă. Strigătul poetului străbate fiecare fibră a versului. Va lăsa, oare, Domnul fără ajutor și mângâiere acest suflet zbuciumat care, totuși, plin de nădejde, bate insistent la porțile Lui?”

Pr. Ignatie GRECU

• „Jos masca, Marius Ianuș! este o carte a oglindirii de sine. În ea sunt nu doar măști literare, ci și măști ființiale. Dacă în prima parte versurile transmit o angoasă omniprezentă, cu multe înfățișări, care mai de care mai terifiantă, ca un balaur cu o mulțime de capete, în versurile perioadei de mijloc sufletul cititorului întrevede un liman și se bucură anticipativ de pacea și siguranța pe care numai Dumnezeu, Singurul Neschimbat în Sine i-o poate dărui creaturii sale vremelnice, adică poetului, iar acesta cititorului. Versurile din ultima perioadă a destinului literar al lui Marius Ianuș nici măcar nu mai sunt poezie: sunt rugăciune. Iată o bună întrebare: care este diferența dintre poezie și rugăciune? Mai ales când poezia este – în opinia criticilor literari – «poezie religioasă»?”

Ciprian Voicilă

• „Am simțit mereu o disperare în poezia lui Ianuş, dar nu o disperare neagră, ci una nădăjduitoare, dacă aş putea spune aşa. Nefericirea lui îmi pare profundă, este un urlet de nefericire înăbuşit, subînțeles, în ceea ce scrie, face sau trăieşte. Dar – pentru că există un mare dar – nicio nefericire nu merge până la capăt, atâta vreme cât este prezent Hristos. Iar Marius Ianuş este dintre cei care «au auzit cântecul păsării unice» şi s-a alipit de «inima cea tainica și sfântă a Domnului» (Sandu Tudor).”

Daniel FOCȘA

• „Liderul unei generații poetice e mereu cu un pas înaintea mulțimii, iar cei care nu sunt capabili să înțeleagă viziu­nea lui Ianuș, vor citi inutil poemele (aparent simple) publicate în această Mare Antologie.”

Raluca Blezniuc

• „România – un manifest fracturist este un text care nu își pierde din forța poetică nici după modificare.”

Ana-Maria PUȘCAȘU

• „Marius Ianuş este poate cel mai cunoscut poet român lansat după 1989. A creat modă cu versurile sale anarhiste, şocante, nihiliste, triste. A condus cenacluri literare şi a publicat mai multe volume de poezii, a fost imitat şi adulat, a devenit lider de generaţie literară. De curând, s-a schimbat radical. L-a descoperit pe Dumnezeu şi este alt om.”

Daniela Șontică

• „O revelație a ultimilor ani de poezie.”

Iulian BOLDEA

• „Cel mai bun şi mai puternic poet afirmat la noi în ultimii 20 de ani.”

Paul CERNAT

• „Cel mai bun poet al generației tinere.”

Daniel CRISTEA-ENACHE

• „O poezie care sugerează un rău acut de existență și o stare de spirit specifică, îmi dau seama, acestor copii ai revoluției în lumea impură a tranziției noastre.”

Eugen SIMION

• „Poezia lui ne întoarce în vremurile în care literatura nu era un joc cu mărgele de sticlă, ci o armă de persuasiune și cucerire.”
• „Poezia cuprinsă aici, una dintre cele mai bune care se scriu azi, se naște chiar din acest eșec…”

Mircea CĂRTĂRESCU

• „Marius Ianuș îi cere poeziei să stea abrupt lângă viață, să erupă cumva direct din ea.”

Alexandru Cistelecan

• „Marius Ianus este liderul scandalagiu și eficient al unei generații de poeți apărute în preajma anului 2000.”
• „Marius Ianuș este, în ordine cronologică, primul poet cu relevanță paradigmatică al perioadei postcomuniste.”

Mihai IOVĂNEL

• „A zdruncinat literatura anilor 2000, a șocat, a uimit, a răsturnat prejudecăți poetice, a creat curente. Supranumit «parintele fracturismului», poetul teribil și teribilist, adulat, iubit de generațiile tinere, contestat de poeții tradiționaliști, Marius Ianuș a devenit lider, model, reper în literatura română. Pâna într-o zi, când s-a petrecut Minunea!”

Florentina TONIȚĂ

• „Chiar dacă preia termeni şi referinţe din sfera imaginarului creştin, Marius Ianuş nu-şi pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeaşi menţiune şi în privinţa atitudinii. Smerenia, aici, e câştigată prin suferinţă. (O suferinţă, înţelegem, cumplită.) Nu-i nicidecum consecinţa unei slăbiciuni. Nu e confortabilă, nu e comodă, nu e mondenă, nu e umilă, nu e laşă. Din contra. E un act vital. Printre rânduri vibrează de fiecare dată ultimatumul. Concesia e exclusă. Pentru Ianuş, alternativa credinţei e moartea.”
• „Fundamentală pentru Ianuş rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur şi simplu, poemele de aici (şi din volumele următoare) nu se pretează analizei de text. Par scrise din prima. Fără reveniri. Fără adaosuri şi tăieturi. Dovadă şi puţinătatea versurilor memorabile, între atâtea, totuşi, poeme memorabile. Artificiile nu-şi au locul. Imaginile lipsesc. Metafore aproape că nu există. Singura metaforă din cărţile lui Marius Ianuş este Marius Ianuş însuşi. (Impresia de absolută spontaneitate emoţională e atât de puternică, încât rarele momente de detaşare, când Ianuş devine, pe lângă autor, şi personaj, funcţionează ca nişte adevărate concetti). De aici vitalitatea neobişnuită a acestora.”

Cosmin CIOTLOȘ

• „Da, mi-a plăcut. Și vreau neapărat să-l citesc și pe vechiul Ianuș. Evident că am căutat, n-am găsit, n-am reușit să fac eforturi suplimentare și să bat Bucureștiul în lung și-n lat ca să-i găsesc cărțile, dar poate odată și-odată o s-o fac. Fiindcă e mișto.”

Zumcititor

• „Marius Ianuș era, încă din primul volum, un poet de viziune, care nu poate fi explicat eficient prin referirea exclusivă la gesturile sale inconoclaste. Că poezia cu miză politică sau socială e tot o poezie de viziune, că „realitatea“ din acest imaginar, departe de a fi reflectare nudă, e o construcție, o dovedește atât Manifestul anarhist, cât și Ursul din containăr, una dintre cele mai bune carți de poezie de după ’90 (…). Cele două volume îl consacră pe Marius Ianuș nu ca poet mizerabilist, încremenit în puerile gesturi de revoltă socială, ci ca un scriitor foarte nuanțat, ce ridică mizeria la rang de mitologie. (…) Ianuș a mizat dintotdeauna nu pe violența gesturilor și a cuvintelor, ci mai degrabă pe patetismul acestei violențe. Fiecare lovitură sub centură la adresa României era concepută, în imaginarul extrem de personal al lui Ianuș, nu ca un afront, ci mai degrabă ca un act de reacție disperată. (…) Personajul din Manifestul Anarhist nu lovește ca un călău, ci ca o victimă încolțită din toate părțile, într-un tablou apocaliptic, în care frica se împletește cu paranoia, realitatea cu coșmarul, instinctul primar cu revelațiile abstracte. Mai degrabă decât un protestatar împotriva societății sau a sistemului politic actual, eul din Manifestul anarhist e un dezaxat care intuiește, pe căi iraționale, inconsistența lumii cu «L» mare. Ursul din containăr nu e doar rătăcirea unui poet-vagabond care face traseul București – Brașov în căutare de mâncare și bani, așa cum ar vrea să ne facă să credem uneori Ianuș însuși, ci o epopee fabuloasă a mizeriei românești, plasată într-un decor fantastic, de sfârșit de lume, populat de personaje ireale.”

Alex GOLDIȘ

• „În poeziile lui Marius Ianuş există din loc în loc cuvinte care acţionează ca nişte rotiţe mici desemnate să ridice brusc tensiunea discursului. De ce în mecanismul textelor doar aceste piese par să se mişte? Dinamismul pe care îl provoacă vine fie din apariţia lor surprinzătoare, fie din caracterul lor neobişnuit, ca nişte obiecte străine în corpul textului. E vorba (şi) aici despre o alegere făcută pe criteriul sonorităţii. Concluzia e logică: doar ele par să se mişte pentru că se rotesc cu mult mai repede decît celelalte.”

Dmitri Mitcov

• „Numele lui e Marius Ianuş şi el scrie, probabil, cea mai bună poezie de astăzi.”

Dumitru-Mircea BUDA

• „O poezie care aparține, în egală măsură, fiecăruia – un fenomen natural, care ține să se desfășoare în mintea cititorului cu o imensă forță, necunoscută mie (gravitația? inerția?). O poezie transparentă, care se citește ușor și tocmai din această cauză, dar și din multe altele, în acest volum de poezie se vor regăsi foarte mulți.”

Cristina DICUSAR

• „Este poetul care a fost considerat lider al generației tinere, rând pe rând, de către Mircea Cărtărescu, Dan-Silviu Boerescu și Daniel Cristea Enache.”
• „În poezie, antologia din 1998 îl propune pe Marius Ianuş, cel mai cunoscut tânăr poet român vreme de ani buni de atunci încolo, cel în urma căruia se impune, în sfârşit, un nou realism, ataşat unei alte realităţi, observată, investită afectiv şi transfigurată estetic.”
• „Un poet și bun, și citit.”

Alexandru Matei

• „Marius Ianuș nu e un poet monocord. În poezia sa întâlnim deopotriva duritate, dar și tandrețe. Marius cel bun, cel rău, cel urât e o combinație stranie între un Charlot filozof și un Hamlet vagabond, ale cărui haine colindă pe străzile unui oraș dezolant. În locul craniului, el ține în mână un omuleț cu o țeasta în forma de pară, pe Oblio, care rătăcește prin pădurile minții vrând să se întoarcă acasă.”

Nichita DANILOV

• „Manifestul acesta anarhist – care a provocat nu știu ce reacții disproporționate, reactivând «poliția contra literaturei» – este o carte pe care nu o poți lăsa ușor din mână.”

Mircea A. Diaconu

• „Marius Ianuș este, înainte de toate, acela care și-a asumat acut, sincer, deschis, scandalos, avangardist poezia ca pe o nebunie personală.”

Șerban AXINTE

• „Marele clasic al generației 2000, scandalagiul Marius Ianuș, revine după trei ani cu un nou volum despre care spune că a fost foarte influențat de noile moduri de comunicare de pe net, care a căpătat viteza și directețea lor.”

Robert Bălan

• „Am putea semnala, în numele USR, cartea lui Ianuș instituțiilor care veghează la respectarea legii antidiscriminare sau celei care combate afirmarea publică a unor poziții ideologice totalitare, fasciste sau comuniste. Ianuș este, peste toate, și un antisemit virulent. Cum el se prezintă drept călugăr, aparținând de nu știu ce mănăstire, ar trebui sesizate autoritățile religioase. (…) E nevoie, sunt convins, doar de puțin timp până când nu vom mai auzi de un ins certat cu logica și cu bunacuviință ca Ianuș.”

Nicolae MANOLESCU

• „Pentru mine, Marius Ianuș rămâne copilul teribil, candid și anarhic, despre care scriam cu mai mulți ani în urma în Litere nouă, revista Facultății de Litere.”

Adina DINIȚOIU

• „Am momente în care sunt ferm convins că nu e nimic mai important în comunicare decât să atingi acest punct zero, când nimic nu mai poate fi spus după ceea ce ai spus tu, pentru că nu ar mai avea sens, pentru că ce ai spus tu e capăt de linie; ai închis cu nt, ca la Fazan. (…) E genul de artă care transcede artei ca artefact; e un produs final născut final din prima, egal cu sine din prima, autoreferenţial. De-aia şi trebuie să fie «elementar», pentru că atunci când e dozată cu măiestrie, talent, har – spuneţi-i cum vreţi – simplitatea extremă atinge perfecţiunea.”

Vlad Benea

• „Marius arată cu fiecare idee că spiritul ascetic este ca o oază într-o lume fără simțuri, pentru că el însuși este o idee picurând, plângând cu îngerul.”

Mălin Stan

• „Ianuș e cel mai mișto dintre toți.”

Hose Pablo

(Comandați: „Integrala Ianuș: Poezia”, Editura Garofina 2016,
424 pagini, format 13×20 cm.)

Integrala Ianuș: Poezia ( 1.0 Cuvântul de încheiere )

integrala-ianus-poezia

Cuvânt de încheiere

Aceasta este varianta definitivă a versurilor mele scrise până azi.

Ele nu mai pot fi citate sau preluate decât în forma în care apar în această carte.

De asemenea, singurele volume care mai pot fi publicate aparte sunt „Vino, Măicuță!”, „Flori de foc, de gând și de lumină” și „Acatistul Căii Părintelui Arsenie Boca”. Restul volumelor nu mai pot să apară decât în această antologie.

Inovații nu prea sunt. Doar la nivel grafic, am preferat să fac frazarea poemelor mai vechi, prozaice, din semnele de punctuație, așezându-le în proză.

Ideea mi se pare foarte potrivită. Cum de nu mi-a venit mai devreme?
Au mai fost și alte mici modificări, dintre cele pe care le poate aduce orice autor scrierilor sale.

Am început cu poemele din perioada încreștinării, ca să le aduc în prim-plan pe acestea. Dar nu i-am lăsat deoparte nici pe cei care își doreau reeditarea scrierilor mele vechi. Jumătatea de final a acestei cărți le este dedicată.

Îmi voi aduna, în anii care vin, și celelalte scrieri. Or să apară, deci, nu știu exact cât de curând, dacă mai ține Dumnezeu lumea și dacă binevoiește, „Integrala Ianuș: Proza” și „Integrala Ianuș: Polemicile”.

Iar cu acestea cred că voi pune punct vieții mele vechi.

Toate scrierile care vor urma vor fi strânse în antologii noi, semnate cu noul meu nume.

Le mulțumesc tuturor cititorilor mei, acești oameni minunați fără de care această carte nu ar fi avut rost.

Dragii mei, vă doresc ca Măicuța Domnului și Părintele Arsenie Boca să vă umple sufletele și viețile de Lumină!

Să aveți pace și bucurie mereu, în această viață și dincolo de ea!

Fratele începător Marius

(Comandați: „Integrala Ianuș: Poezia”, Editura Garofina 2016,
424 pagini, format 13×20 cm, preț 17 lei.
Sau cumpărați-o de la Librăria Sophia, București, Piața Unirii, Zona Facultății de Teologie.)

A apărut ediția a doua a Acatistului Căii Părintelui Arsenie Boca

Citiți-o și comandați-o de AICI.

coperta-acatistul-caii-v2

Am primit o carte frumoasă

Parintele_Arsenie_BiografieAm primit de la Florin Duțu o carte care mi-a adus mare bucurie:

„Părintele Arsenie Boca – o biografie vizuală.”

Cel mai mult mi-a plăcut poza de la aniversarea poetului Nichifor Crainic, în care Părintele Arsenie apare alături de poetul Radu Gyr. Minunat!

Puteți comanda cartea la editor.