Vremuri în schimbare / vremuri în stagnare

1. Ierusalim

Cred că e o surpriză uriașă pentru sioniști că au găsit sprijin unde se așteptau mai puțin – în zona naționalist-creștină a liderilor politici din Europa și America.

Dar ceea ce se întâmplă e absolut normal – creștinii nu contestă dreptul evreilor asupra Țării Sfinte și asupra Ierusalimului. Iar din punct de vedere religios, noi nu facem nicio diferență între evrei și musulmani – și unii și alții neagă vehement divinitatea Domnului nostru Iisus Hristos, iar musulmanii, deși îl consideră pe Domnul Hristos judecător al lumii, Mesia, și profet, s-au dovedit prigonitori ai noștri mai înverșunați decât evreii.

Iar potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel, suntem datori să apreciem religia și tradiția evreiască, pentru că acesta este trunchiul pe care am fost altoiți.

Așadar, pentru noi nu e nicio surpriză ca Israelul să fie sprijinit de lideri politici ca Donald Trump, Mike Pence și Viktor Orban. 

Dar știm și că nu ne putem aștepta să ni se răspundă cu același respect, câtă vreme evreii nu Îl regăsesc pe Dumnezeu.

Cât despre felul în care înțeleg israeliții să rezolve situația din Fâșia Gaza…

Cum se poate, în aceste condiții, când cincizeci de oameni sunt uciși pe loc pentru că protestează împotriva mutării Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, ca fundațiile sioniste să ne pretindă nouă să acordăm drepturi fabuloase minorităților?

2. Coaliția pentru familie

Coaliția pentru familie așteaptă zadarnic să se organizeze un referendum cerut în urmă cu doi ani de trei milioane de cetățeni. Referendumul pentru redefinirea articolului din Constituție privitor la familie.

Cu ocazia asta, liderii PSD au dovedit încă o dată că sunt niște oameni fără valori și fără scrupule, gata să facă orice ca să fie aleși.

Pe de o parte, au promis tradiționaliștilor că vor organiza referendumul, că sunt bune trei milioane de voturi, dar pe de altă parte le-au promis homosexualilor că or să legifereze parteneriatele civile. Vorba românului: „Și cu dracu’, și cu lacu’!”

Feseniști, oameni cu două fețe, gata să te vândă oricui. Eu cunosc foarte bine argumentația lor: că homosexualii vor acele drepturi doar pentru a putea avea succesiuni și moșteniri etc. Și că ei ar fi mai grozavi decât PNL-iștii și USR-iștii „emancipați” care sunt adversari fățiși ai Referendumului. Dar cum o să fie când homosexualii or să solicite adopții? Și cum a fost când, la Bruxelles, PSD-iștii au votat pozitiv toate legile pro-homosexuale, în vreme ce PDL-iștii din Parlamentul European le-au respins pe toate?

Din păcate, foarte mulți ortodocși își pun speranța în aceste persoane duplicitare, provenite din scursura PCR-ului.

Și așa ajungem la punctul trei…

3. „Patriotismul” securist

Foarte susținut de siteul Active News (care într-o vreme îl susținea și pe escrocul Sorin Ovidiu Vântu), Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române și rectorul Universității Cluj, apare pe o listă de colaboratori ai Securității.

Problema acestor colaboratori ai securității este următoarea: toți știam care este lucrarea Securității în acea vreme, chiar și copiii de 14 ani, cum eram eu. Era o lucrare îndreptată împotriva poporului român, un popor ținut în sărăcie și minciună și închis în propria țară ca într-o pușcărie. Toată lumea știa asta.

Iar cei care au colaborat cu Securitatea, de fapt, au trădat poporul român. Și cum o să punem niște trădători să ne conducă?

Și o să-mi spuneți că Ioan Aurel Pop vorbește atât de frumos despre România, mai ceva ca ditirambicul Nicolae Iorga. O fi vorbind frumos, dar haideți să vedem și cu cine se adună.