Category Archives: Vocea ta fălticeneană

Teoria plagiatului

Editorialul numărului următor din "Vocea fălticeneană"

Prim-ministrul şi-a însuşit vorbele altora în lucrarea de doctorat şi, pentru asta, ar trebui schimbat? Presa a explodat prefăcut. Serios? Cine spune asta? Cineva care şi-a luat toate diplomele şi toate notele pe merit? Unde locuieşte omul acela? Dacă există, vă rog să mi-l arătaţi şi mie!
Haideţi să recunoaştem că învăţământul nostru e o porcărie. De fapt, în primul rând, o escrocherie: Citește în continuare

Buldog sau momâie?

editorialul ultimului număr din Vocea Fălticeneană

Ştiţi ce e aia o „momâie”? Un fel de zombie autohton, o fiinţă vie golită de sine, căzută pe alt palier al vieţii, cel al plantelor. Mai numim aşa oamenii foarte blegi, care par incapabili de acţiune. „Incapabili de acţiune…” Pe mine asta mă duce cu gândul la PDL.
E noul preşedinte al PDL, Blaga, un buldog sau o momâie? Un lucru ştiu sigur: Blaga nu o să fie preşedintele României decât dacă face Dumnezeu o minune. Altfel, Citește în continuare

Ce propun ecologiştii?

editorialul ziarului "Vocea (ta) fălticeneană" nr. prezent

Cel mai interesant candidat la Primărie mi se pare Vasile Moroşanu. Un inginer horticol care a lucrat o viaţă la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Fălticeni, care candidează din partea Partidului Ecologist Român.
Aflat la vârsta pensionării, Vasile Moroşanu şi-a descoperit şi un oarecare avânt literar şi le oferă concetăţenilor săi, dar poate chiar cititorilor din întregul judeţ, două volume de proză scurtă. Nu îl recomand nimănui ca scriitor. Pe lumea asta există destulă literatură bună şi folositoare, scrisă de oameni bine şi din vreme pregătiţi pentru asta. E greu de crezut că un debutant-pensionar, un om care se apucă de literatură la o vârsta înaintată, ca de un hobby, are cu adevărat ceva semnificativ de spus în acest domeniu.
Atunci, de ce mi se pare interesantă candidatura lui Vasile Moroşanu? Pentru că persoana lui politică e… unitară. Un inginer horticol candidează pentru ecologişti. Ce poate fi mai firesc? Citește în continuare

Să nu ne dăm votul uşor

Editorialul ultimului număr din "Vocea ta fălticeneană".

Stimaţi fălticeneni, v-am mai spus, votul e singura dumneavoastră armă politică.

Nu îl daţi uşor. Nu îl daţi pe promisiuni. Căutaţi să vă convingeţi de valoarea fiecărui candidat şi măsuraţi-i unul cu celălalt.

Nu trebuie să-i tratăm cu lejeritate, ci, aşa cum ne cercetează ei pe noi cu atenţie când nimerim pe la uşile lor după ce au câştigat, să îi cântărim şi noi cu atenţie. Să nu votăm oameni tocmai ieşiţi din crâşmă, indiferent de câte „margarete” are acea crâşmă, oameni neduşi la biserică şi care nu ştiu să facă nimic.

Vă dau un exemplu. Ştie cineva ce e cu acest Citește în continuare

Cum ne alegem Consilierul Local?

Editorialul numărului curent din "Vocea (ta) fălticeneană"

Stimaţi fălticeneni, nu votaţi la întâmplare! Consultaţi cu atenţie listele electorale, care sunt afişate în holul Primăriei, identificaţi pe ele câţiva candidaţi pe care îi cunoaşteţi sau cu care familia dumneavoastră a avut tangenţe, care să fie într-o poziţie eligibilă (locurile 1-7 la partidele mari, locurile 1-3 la partidele mici) şi mergeţi şi discutaţi cu fiecare dintre ei. Pe listele de la Primărie le găsiţi şi adresele. Puneţi-le o problemă concretă: „nu am servici”, „nu avem gaz”, „nu avem canalizare” etc şi cereţi-le răspunsuri concrete: „se obligă să vă ajute sau nu, dacă vor fi consilieri?” Apoi vedeţi care dintre ei vi se pare cel mai convingător şi votaţi lista pe care e el.
Să nu mai privim politica de la depărtare. Aleşii noştri trebuie să ne reprezinte interesele. Iar interesele noastre sunt foarte concrete. Cum puteţi avea încredere că acel consilier îşi va ţine cuvântul? Nu puteţi avea, dar, dacă nu şi-l ţine, mergeţi la şefii lui de partid şi spuneţi-le asta. Şi spuneţi-le şi că nu îi veţi mai vota niciodată. Iar următoarele alegeri sunt foarte aproape, la sfârşitul anului acesta. Sunt convins că mergând pe această linie veţi reuşi să vă găsiţi până la urmă un reprezentant de încredere, care să şi facă lucrurile pe care vi le promite.
Dar şi candidaţii ar trebui să îşi cunoască votanţii şi să ştie foarte clar ce nevoi are fiecare dintre ei. Nu e vorba de o muncă titanică. Fiecare consilier ar trebui să aibă o listă cu trei-patru sute de oameni, ca un director de şcoală sau ca un comandant de companie, şi să ştie ce necazuri are fiecare dintre ei.
Raportul dintre alegător şi alesul său trebuie schimbat. Doar aşa putem face instituţiile Statului să funcţioneze cu adevărat în slujba cetăţeanului.
Nu vă daţi votul uşor, pentru că acest vot este singura dumneavoastră armă.

Calcule electorale

editorialul ziarului "Vocea (ta) fălticeneană" nr.?

Pentru mulţi alegători nu va fi uşor de votat anul acesta.

Peste valoarea propriu-zisă a unei administraţii sau a alteia au trecut ploile pline de mană ale perioadei de belşug a anilor 2004 – 2008, iar apoi taifunul crizei începută în 2008-2009 şi neterminată până azi.

Cum hotărâm cu cine trebuie să votăm?

În primul rând, trebuie să înţelegem că atât acei ani de belşug, cât şi anii de criză nu vin de la primarul Tofan sau de la un guvern sau altul. Belşugul şi criza, care s-au manifestat în întreaga Uniune Europeană şi în Statele Unite, vin de la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a încercat bunătatea, prin acei ani de belşug şi, văzându-ne împietriţi faţă de aproapele nostru, înlănţuiţi în păcat şi fără iubire de Dumnezeu, ne-a dat răsplata.

Trebuie, aşadar, să cântărim situaţia politică echilibrat, luând în calcul toţi factorii.

Cum s-au descurcat aleşii noştri în perioada de intensă prosperitate? A ajuns această prosperitate până la noi? Dar în cea de criză? Au reuşit să împiedice ca această criză să ne izbească în plin? Abia după ce răspundem la aceste întrebări putem hotărî dacă merită să îi votăm în continuare sau trebuie să aducem alţii. Iar cei care se hotărăsc să voteze pentru alţii, trebuie să se gândească bine ce au făcut acei „alţii” când au fost la guvernare (cazul PSD), sau ce propun (cazul celorlalte partide).

Nu trebuie să judecăm neapărat personal. Citește în continuare

Opiniile d-lui Carcalete

editorialul ziarului Vocea ta Fălticeneană nr. 16

Care sunt opiniile domnului Carcalete? Îl privesc pe ecranul calculatorului. Un fel de contabil transpirat, neştiind cum să-şi poziţioneze chelia în faţa aparatelor de fotografiat. Un om încurcat. Încurcat de viaţă, de ziarişti, de sine însuşi.
Carcalete pare un om care a dat un cârnat ca să obţină o găluşcă. Are priviri furişe, care se ascund pe sub masă. Spune ceva, dar nu spune nimic. Spune poezia care i-a fost pusă sub găluşcă, dar fără pic de convingere.
„Oare o fi bună găluşca?”, pare să se întrebe domnul Carcalete. „Dacă m-am păcălit? Dacă nu iese nimic? Nu era mai bine să păstrez cârnatul?”
„Bine, dar care sunt opiniile politice ale d-lui Carcalete?”, mă veţi întreba, dacă aţi înţeles că vorbesc despre un „catindat”.
Astea sunt. Găluşca şi cârnatul. În afară de astea, de sub chelia transpirată nu mai răzbate nimic.
„Dar ce am făcut noi ca să îl merităm pe acest Carcalete?” Asta vă întrebaţi, stimaţi cititori? Ei bine, cercetaţi-vă mai atenţi păcatele, ca să vedeţi de ce v-aţi pricopsit cu carcaleţi… Din fericire pentru dumneavoastră, domnul Carcalete nu va candida la primăria oraşului Fălticeni, ca să vă facă de râs pentru totdeauna. El va candida la primăria altui oraş din judeţ, pe care nu îl mai numesc, din milă faţă de locuitorii săi.
În România traseismul politic a ajuns modă. Înainte de alegeri are loc o vânzoleală de carcaleţi de nedescris. Oameni şterşi, oameni fără însuşiri se plimbă dintr-un partid în altul sperând să ajungă un pic mai sus decât acolo unde, fără să aibă vreun merit deosebit, deja au ajuns. Sper ca în oraşul Fălticeni să nu se întâmple asta.

O salvare-marionetă pentru poporul român: „Domnu’ Dan”

Editorialul ziarului "Vocea ta fălticeneană" nr. 14

A apărut „candidatul independent”, „salvarea poporului”, „domnu’ Dan”! Omul simplificat l-a văzut la „televiziunea poporului” şi şi-a făcut deja „calculele electorale”. Trăim un moment unic în istoria ţării noastre: cetăţeanul turmentat ştie cu cine va vota. Chiar ştie? Se lasă dumnealui chiar aşa de uşor dus de nas de ifosele de „candidant independent” ale „lu’ domnu’ Dan”?

E evident că Dan Diaconescu nu e un candidat independent, ci o marionetă. Cum s-a îmbogăţit peste noapte? Şi ce înţelegere are cu cel care l-a îmbogăţit, Citește în continuare

Să nu vorbim despre păcatele ”preoţilor” masoni?

Editorialul ziarului "Vocea ta fălticeneană" nr. 13

Mulţi preoţi ai Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă să nu vorbim sub niciun chip despre păcatele preoţilor. E firesc ce ne cer? Ei se bazează pe Cuvântul Domnului: “Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi” (Luca 6, 37; Matei 7, 1). Dar trebuie să facem o diferenţă, cred, între a judeca, adică a incrimina / înfiera o faptă şi a o menţiona. Și o altă diferență între un păcat personal, care afectează doar sufletul celui care îl face, și un păcat care aduce un prejudiciu public. Era mai bine dacă nu ar fi fost menţionată în Evanghelie fapta lui Iuda? Sau ar fi trebuit să fie menţionată, fără să fie menţionat numele său?

Dacă oamenii cunosc preoţii cu probleme, ştiu de cine să se ferească, ca să nu fie traşi din calea mântuirii. De ce să nu vorbim despre ei?

Un preot din judeţul Suceava* Citește în continuare

Să ne punem speranţa în Dumnezeu

editorialul numărului 12 al publicaţiei "Vocea ta Fălticeneană"

În România nu poţi să faci nimic, pentru că România nu funcţionează pe criterii de valoare. De fapt… România nu funcţionează! Departe de a mai fi o ţară primitoare şi cu oameni buni, România a ajuns o grotă înţesată de şmecheri gata să ia două piei de pe aproapele lor aflat în durere. Înzăpezirile de acum au arătat-o cu prisosinţă. Încălecaţi pe maşini de teren puternice, copiii şmecherilor care conduc România au ajuns în satele oamenilor izolaţi în zăpadă şi le-au dus acelora pâine. La un preţ de zece ori mai mare decât cel din magazin! Ce poţi să mai spui în faţa unor asemenea “fapte bune”?
Caragiale a fost depăşit de mult, iar literatura română nu a dat încă un autor destul de sinistru ca să arate cu adevărat unde am ajuns. Pentru un post de şofer al unei procuraturi dintr-un orăşel moldovean s-au luptat doi oameni, unul cu pile pe plan local, altul cu pile la Bucureşti. A câştigat, fireşte, cel cu pile mai mari… Unde vom ajunge?
Sunt o mulţime de tineri care au rămas fără muncă. Au făcut facultăţi degeaba, stau în casă şi vântură dezamăgiţi internetul, în vreme ce primăriile din oraşele lor angajează în posturile publice, împotriva legii, ţărani… Ce mai poţi să spui?
Nu vă dau niciun exemplu din Fălticeni, ca să nu rănesc pe nimeni. La Humor, într-un târguşor de 12.700 de locuitori declaraţi (şi poate încă mai puţini reali), sunt patru instituţii de cultură, dar niciuna dintre ele nu îl angajează pe cel mai cunoscut scriitor care a trăit vreodată acolo, un scriitor cunoscut la nivel naţional. Lucrurile au căpătat dimensiuni groteşti… În România nu mai există niciun principiu axiologic, nicio urmă de meritocraţie.
Suntem o ţară bolnavă. O ţară în pragul demenţei, condusă de masoni şi securişti, deci de diavol. Până şi unele dintre „înaltele” noastre feţe bisericeşti sunt masoni şi securişti…
Dar e întru totul vina noastră. Toate acestea ni se întâmplă din cauza păcatelor noastre. Şi n-am ajuns încă la fundul gropii… Nu e departe vremea când vom fi conduşi de oameni fără scrupule, de tip Dan Diaconescu. Să vedeţi cum va fi atunci!…
Dacă Dumnezeu nu s-ar fi milostivit de noi, nu am fi răzbit. Să ne punem nădejdea în Creatorul nostru, iar nu în aceşti politicieni corupţi şi stupizi care nici măcar nu ne mai conduc cu asentimentul unei majorităţi.

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Editorialul ziarului "Vocea ta fălticeneană" nr. 11.

Ştiu cât de mult îi place oraşul Fălticeni lui Benoni Maxim, acest personaj cu totul excepţional al urbei. Şi cât de frumos o spune sau o scrie el! „Frumosul oraş Fălticeni”, „acest frumos oraş numit Fălticeni”, spune Benoni Maxim… Nu ţin cu orice chip să îl necăjesc. Dacă îl va indispune ceva, acel ceva este adevărul lucrurilor. Fălticeniul este, pe zi ce trece, tot mai puţin un oraş. Fălticenii au pierdut în ultimii zece ani cinci mii de locuitori! Cinci mii! Au ajuns de la 29.787 de locuitori, câți aveau în anul 2002, la 24.619 locuitori. Îmi pare rău să îl anunţ pe Benone Maxim că, dacă luăm în calcul o populaţie minimă a unei localităţi care poate fi numită „oraş” de 10.000 de locuitori, în douăzeci-treizeci de ani Fălticeniul va fi doar o capitală de comună, un sat mai de vază. Dar în toate oraşele din judeţ lucrurile stau la fel: la Humor erau, în anul 1992, 16.629 de locuitori, în anul 2002 – 15.656 locuitori, iar anul care a trecut – 12.700 de locuitori. Aplicând criteriul de mai sus, în şapte ani Humorul nu va mai fi oraş. Iar oraşul Suceava, care avusese 106.000 locuitori în 2002, are acum 86.000 de locuitori. Judeţul în întregul lui a pierdut în ultimul deceniu 74.000 de locuitori, populaţia sa scăzând de la 688.000 la 614.000 de oameni. Mai mult de 10%… Unde sunt cei care nu mai sunt? Citește în continuare